Totalitate, sistem, holon:
Gespeichert in:
| 1. Verfasser: | |
|---|---|
| Format: | Buch |
| Sprache: | Romanian |
| Veröffentlicht: |
Timişoara
Editura Universităţii de Vest
2007
|
| Ausgabe: | Ediţia a doua, completată |
| Schlagworte: | |
| Online-Zugang: | kostenfrei Inhaltsverzeichnis Abstract Register // Personenregister |
| Beschreibung: | 240 Seiten Diagramme |
Internformat
MARC
| LEADER | 00000nam a2200000 c 4500 | ||
|---|---|---|---|
| 001 | BV047882128 | ||
| 003 | DE-604 | ||
| 005 | 20221228 | ||
| 007 | t | ||
| 008 | 220314s2007 |||| |||| 00||| rum d | ||
| 020 | |z 9789731261554 |9 978-973-126-155-4 | ||
| 035 | |a (OCoLC)1356735703 | ||
| 035 | |a (DE-599)BVBBV047882128 | ||
| 040 | |a DE-604 |b ger |e rda | ||
| 041 | 0 | |a rum | |
| 049 | |a DE-12 | ||
| 100 | 1 | |a Biriş, Ioan |d 1948- |e Verfasser |0 (DE-588)1161373810 |4 aut | |
| 245 | 1 | 0 | |a Totalitate, sistem, holon |c Ioan Biriş |
| 250 | |a Ediţia a doua, completată | ||
| 264 | 1 | |a Timişoara |b Editura Universităţii de Vest |c 2007 | |
| 300 | |a 240 Seiten |b Diagramme | ||
| 336 | |b txt |2 rdacontent | ||
| 337 | |b n |2 rdamedia | ||
| 338 | |b nc |2 rdacarrier | ||
| 650 | 0 | 7 | |a Philosophie |0 (DE-588)4045791-6 |2 gnd |9 rswk-swf |
| 650 | 0 | 7 | |a Ontologie |0 (DE-588)4075660-9 |2 gnd |9 rswk-swf |
| 650 | 0 | 7 | |a Wissenschaftsphilosophie |0 (DE-588)4202787-1 |2 gnd |9 rswk-swf |
| 650 | 0 | 7 | |a Totalität |0 (DE-588)4297631-5 |2 gnd |9 rswk-swf |
| 653 | |a Metaphysics | ||
| 653 | |a Causation | ||
| 653 | 0 | |a Cauzalitate | |
| 653 | 0 | |a Determinism (Filosofie) | |
| 653 | 0 | |a Metafizică | |
| 689 | 0 | 0 | |a Philosophie |0 (DE-588)4045791-6 |D s |
| 689 | 0 | 1 | |a Totalität |0 (DE-588)4297631-5 |D s |
| 689 | 0 | 2 | |a Wissenschaftsphilosophie |0 (DE-588)4202787-1 |D s |
| 689 | 0 | 3 | |a Ontologie |0 (DE-588)4075660-9 |D s |
| 689 | 0 | |5 DE-604 | |
| 776 | 0 | 8 | |i Erscheint auch als |n Online-Ausgabe, PDF |
| 856 | 4 | 1 | |u https://dokumen.tips/documents/totalitate-sistem-holon-ioan-biris-editia-2007.html?page=1 |x Verlag |z kostenfrei |3 Volltext |
| 856 | 4 | 2 | |m Digitalisierung BSB München 19 - ADAM Catalogue Enrichment |q application/pdf |u http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=033264432&sequence=000001&line_number=0001&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA |3 Inhaltsverzeichnis |
| 856 | 4 | 2 | |m Digitalisierung BSB München 19 - ADAM Catalogue Enrichment |q application/pdf |u http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=033264432&sequence=000003&line_number=0002&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA |3 Abstract |
| 856 | 4 | 2 | |m Digitalisierung BSB München 19 - ADAM Catalogue Enrichment |q application/pdf |u http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=033264432&sequence=000005&line_number=0003&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA |3 Register // Personenregister |
| 912 | |a ebook | ||
| 940 | 1 | |n oe | |
| 940 | 1 | |q BSB_NED_20221228 | |
| 942 | 1 | 1 | |c 001.09 |e 22/bsb |f 090512 |g 498 |
| 943 | 1 | |a oai:aleph.bib-bvb.de:BVB01-033264432 | |
Datensatz im Suchindex
| _version_ | 1805508555630968832 |
|---|---|
| adam_text |
CUPRINS PREFAȚĂ LA EDIȚIA A DOUA. 4 I. PREFIGURĂRI ALE MODELULUI RAȚIONALITĂȚII INTEGRATOARE. 6 1.1. Jocul „punctelor fixe”: instanța spațială și instanța temporală. 7 1.2. Forma identității originare. 15 1.3. Forma juxtapusă. 17 1.4. Forma exclusivă. 20 1.5. Forma sintetic-integratoare. Momentul hegelian. 24 1.5.1. Nereflexivitatea momentelor totalității.25 1.5.2. Nesimetria identității și diferenței. 28 1.5.3. Netranzitivitatea apartenenței momentelor la totalitate. 29 1.5.4. Ierarhia logică. 31 II. SENSURI ALE IDEII DE TOTALITATE. 34 2.1. Sensul antropologic sau proiectul totalității organice umane. 34 2.2. Sociologia „fenomenului social
total”.37 2.3. Accepția gestaltist-psihologică. 40 2.4. Totalitatea lingvistică. 43 2.5. “Noua istorie” ca istorie totală. 45 2.6. Totalitatea metafizică.47 III. RAPORTUL CONTINUU-DISCRET CA FUNDAL AL TOTALITĂȚII. 50 3.1. Confluențe metodologice.53 3.2. Dinamica discretului. 57 3.3. Ierarhia și emergența nivelurilor.62 IV. TOTALITATE, SISTEM, HOLON. 70 4.1. Unitatea sintetică. 72 4.2. Mijlocirea eterogenității. 82 4.3. Totalitate, sistem, holon. 98 V.
TOTALITATE ȘI DETERMINISM. 116 5.1. Totalitate și determinare prin întemeiere. 120 5.2. Raportul obctiv-subiectiv în acțiune și cunoaștere. 127 5.3. Totalitate și complementaritate. 141 5.4. Spreototalitate-câmp. 158 VI. ASPECTE LOGICE ALE TOTALITĂȚILOR. 174 6.1. Tipuri de structuri și tipuri de integrări. 174 6.2. Proprietăți logice ale relației parte-întreg. 180 6.3. Temeiuri ale distincției distributiv-colectiv. 192 6.4. Tipuri de conjuncții colective. 196 VIL TOTALITATEA ȘI LIMITELE GÂNDIRII.200 7.1. Provocarea limitelor gândirii. 200 7.2. O REVENIRE A DIALECTICII ?. 205 NOTE ȘI REFERINȚE BIBLIOGRAFICE. 212
Note și referințe bibliografice Capitolul I 1. Deși apare sub diferite terminologii, distincția rămâne, în principal, aceeași: constatare, explicație-comprehensiune, evaluare. Una vrea să „.constate legile fenomenelor”, alta „.să organizeze lumea” (vezi Jacques D'hont, „Raison scientifique et raison technique”, în Weltkongress für Philosophie. Düsseldorf, 1978); raportul explicație-comprehensiune se regăsește constant și în dezbaterile filosofice din țara noastră: Teodor Dima, în cele două volume din Explicație și înțelegere, atrage atenția asupra complementarității explicației și înțelegerii și asupra ponderii lor variabile în funcție de investigație (vezi, Teodor Dima, Explicație și înțelegere, voi. 2, Iași: Editura Graphix, 1994); Alexandru Boboc subliniază că înțelegerea e mai mult decât o explicație (Alexandru Boboc, Hermeneutică și ontologie, București: Editura didactică și pedagogică, 1999, 27); pentru Mircea Flonta, comprehensiunea sau înțelegerea poate conduce la o extindere nejustificată a conceptului de știință, incluzând elemente care nu pot fi supuse criteriilor de verificare științifică (Mircea Flonta, „Idealul explicativ în disciplinele istorice: două viziuni contemporane”, în voi. Perspectivăfilosofică în abordarea fenomenelor sociale, București: Editura Academiei, 1983); Andrei Marga, făcând o sinteză a criticilor lui Stegmüller cu privire la „explicația comprehensivă”, atrage atenția asupra punctelor „slabe” și punctelor „tari” ale acestor critici (Andrei Marga, Argumentarea, Cluj-Napoca: Editura Fundației Studiilor Europene, 2006). 2. Tudor Cătineanu,
Structura unei sinteze filosofice, voi. I, (Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1981). 3. Petre Botezatu, Interpretări logico-filosofice, (Iași: Editura Junimea, 1982). ! 212
4. N. Georgescu-Roegen, Legea entropiei și procesul economic, (București: Editura politică, 1979). 5. Robert Blanche, La science actuelle et le rationalisme, (Paris: P.U.F., 1973). 6. Marshall McLuhan, Galaxia Gutenberg, (București: Editura politică, 1975). 7. Octav Onicescu, Pe drumurile vieții, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1981). 8. Gui Rachel, Tragedia greacă, (București: Editura Univers, 1980). 9. Mihai D. Ralea, Psihologie și viață, (București: Fundația pentru literatură și artă, 1938). 10. Lucian Blaga, „Trilogia cunoașterii”, în Opere, voi. 8, (București: Editura Minerva, 1983). 11. Erwin Panofsky,Artă și semnificație, (București: Editura Meridiane, 1980). 12. Max Horkheimer, Théorie traditionnelle et théorie critique, (Paris: Gallimard, 1974). 13. B. G. Kuznețov, Rațiune și ființare, (București: Editura politică, 1979). 14. Robert Klein, Forma și inteligibilul, voi. 2, (București: Editura Meridiane, 1977). 15. Lucian Blaga, Ființa istorică, (Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1977). 16. D. D. Roșea, „Descartes”, în voi. Linii și figuri, (Sibiu: Editura Tara, 1943). 17. W. Shakespeare, „Poveste de iarnă”, actul IV, (în românește de Ion Vinea), în Teatru, (București: Editura Univers, 1971). 18. A. Koyré, Du monde clos a l'univers infini, (Paris: Gallimard, 1973). 19. Martin Heidegger, Questions I, (Paris: Gallimard, 1974). 20. După părerea lui Régis Debray, conceperea substanței spinoziste autosuficiente, cu hiatusul dintre cauză și efect, cade sub incidența axiomei incompletitudinii. (Régis Debray, Critique de la raison politique, Paris: Gallimard,
1981). 21. Bertrand Russel, Problèmes de philosophie, (Paris: Payot, 1968). 213
22. Lucien Goldmann, Structures mentales et creation culturelle, (Paris: Editions Anthropos, 1970). 23. Gheorghe, Enescu, Logica simbolică, (București: Editura științifică, 1971). 24. Folosim noțiunea de „aritmomorf” în sensul lui N. G. Roegen: „Dat fiind că orice număr real constituie cel mai elementar exemplu de noțiune discret distinctă, propun să numim aritmomorfa orice noțiune de acest fel” (op. cit. p. ni); 25. Vezi și Max Weber, Essais sur la théorie de la science, (introducere de Julien Freund), (Paris: Pion, 1965). 26. Corespondentul matematic al acestei situații îl reprezintă fracțiile continui finite (N. Mihăileanu, Istoria matematicii, voi. 2, București: Editura științifică și enciclopedică, 1981, p. 18). 27. Georg Klaus, Logica modernă, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1977). 28. G. W. F. Hegel, „Logica”, Enciclopedia științelor filosofice, partea I, (București: Editura Academiei, 1962). 29. Este paradoxală poziția lui B. Russel care, deși reproșează lui Leibniz și lui Spinoza că au avut în vedere doar universalele exprimate prin adjective și substantive, se situează într-un moment antehegelian când vorbește despre universalele-relații ca înscriindu-se în lumea ființei (a lui a fi), adică într-o lume în care își pot păstra imobilitatea, rigiditatea sustrase dimensiunii temporale. Or, o astfel de relație, cum vom vedea, este repudiată de către Hegel, (v. B. Russel, op.cit, pp. 110-116). 30. De fapt, logicienii sunt de acord că Aristotel însuși a acordat principiilor logice valoare de “legi ale ființei ca ființă”, deci valoare ontologică, (v. P.
Botezatu, „Logica principiilor - încercare de revalorizare a principiilor logice în contextul logicii moderne”, în Revista de filosofie, որ. 5,1979). 31. É. Meyerson, Identite et realite, deuxieme edition, (Paris: Alcan, 1912). 214
32. Acesta ar fi sensul primar al raportului ființă-identitate, învăluit în obscuritatea gândului lui Parmenide, crede Heidegger în studiul său despre „Identitate și diferență” (în op. cit., p. 262). Iar în spiritul gândirii hegeliene preferința este îndreptată întotdeauna spre o multiplicitate (ființare) ce presupune deja, ca temei, o unitate (identitate) și nu spre o imitate ce rezultă dintr-o asamblare de părți; 33. Fără a ne propune să dezvoltăm ideea, trebuie să menționam că, în depășirea poziției parmenidiene, Hegel se va folosi de achiziția kantiană a construirii conceptelor individual-tipice, procedeu structurat pe modelul matematic (aritmetic) al sintezei identicului cu el însuși și care permite, într-o logică intensivă, lărgirea simultană a conținutului și sferei unui concept, (v. și H. Höffding, La relativité philosophique, Paris: Alean, 1924, 70-75). în logica sa intensivă - unde primează relația de apartenență și nu cea de incluziune -, Hegel, în „producerea” particularului, va folosi același procedeu. De aici importanța pe care o acordă particularului, caracteristicului ca mediere între universal și singular (cf. și Hegel, Fenomenologia spiritului. București: Editura Academiei, 1965, 29). Ceea ce îl conduce pe Μ. Horkheimer la concluzia conform căreia singurul rezultat ce poate fi salvat din logica lui Hegel ar fi tocmai “particularul” (Horkheimer, M. Les debuts de la philosophie burgeoise de l'histoire, Payot, Paris, 1974,148). 34. Jean Hyppolite, Logique et existence, (Paris: P.U.F., 1953). 35. G. W. F. Hegel, Știința logicii, (București: Editura Academiei,
1966). (De observat că citatul reprodus este cât se poate de semnificativ în privința păstrării momentului kantian amintit în paginile anterioare, ca procedeu de lărgire simultană a sferei și conținutului unui concept). 36. Semnalăm că între structura logică a mecanismului totalității din filosofia lui Hegel și teoria tipurilor a lui B. Russel există o analogie frapantă. Așa cum diferența de la tipul 0 la tipul 1 (și în continuare între tipuri) este de calitate (predicația neputându-se face în interiorul aceluiași tip), între cele două registre 215
în și prin care se constituie o totalitate în filosofia lui Hegel există o diferență calitativă. Respectiv, predicația pentru primul registru este adevărată numai în registrul al doilea. Adică, momentele unei totalități (indivizi de tipul 0 în limbaj russellian) nu-și au adevărul (respectiv predicația) decât în totalitatea împlinită, în planul superior calitativ (tipul 1). Iar relația prin care se exprimă această structură este aceeași ca și în teoria tipurilor: apartenența. 37. Hegel înțelesese foarte bine lipsa de fecunditate a unei identități care nu se diferenția calitativ, așa cum funcționa în sistemul lui Schelling (v. și Jean Francois Courtine, „Le déploiment schellingien de Punite: de Puniversie a l'universitas”, ín Les études philosophiques, З,1978). 38. D. D. Roșea, „Rațional și irațional”, în Studii și eseuri filosofice, (București: Editura științifică, 1970). 39. A se vedea în acest sens considerațiile lui Hegel conform cărora părțile unui întreg sunt indiferente, în relații neesențiale dacă nu presupun o unitate originară (Fenomenologia spiritului, pp. 90-91); 40. în structura implicativă a raportului dintre totalitate și părți rămăsese o dificultate deschisă de filosofia lui Spinoza: substanța implică (intranzitiv) modurile, le conferă - logic - posibilitatea existenței fără a le da însă și condiția suficientă. Implicația nu este reciprocă. (Se pare că Spinoza simte aceasta lipsă atunci când definește esența și lucrul prin reciprocitate implicativă, după cum observa și Willy Coolsaet, în „De la priorite du fundamental in Occident”, în Les études
philosophiques, 4, 1978). Depășirea dificultății spinoziste este făcută de Hegel prin identificarea condiției de posibilitate cu aceea de suficiență. Implicația devine astfel reciprocă între momente și totalitate. Aceasta depășire trece prin achiziția lui Leibniz: principiul rațiunii suficiente subordonează - ontologic principiile logicii clasice (a se vedea în acest sens și Dan Bădărău. „Studiu introductiv în Leibniz”, Opere filosofice, I, 1972; iar recent Fiorea Lucaci atrage atenția asupra lecției hegeliene ca „punct de pornire în redefinirea creației” a 216
creației ca totalitate (Florea Lucaci, Creație și ființare. Un temei în ontologia umanului, Cluj-Napoca: Editura Dacia, 2002, 202). 41. Firește, o asemenea ruptură este artificială din partea noastră, în filosofia lui Hegel existând o unitate indestructibilă între procesualitate și rezultat. Dar „tăietura” ne este utilă în analiză pentru a surprinde articulațiile mecanismului de formare a totalității. 42. După C. Noica, la antici conștiința generalului nu trece de tema genului și speciei (C. Noica, „Principiile logice și legile lui Newton”, în Probleme de logică, voi. ГѴ, București: Editura Academiei, 1972,72); 43. Radu Stoichiță, Natura conceptului în logica lui Hegel, (București: Editura științifică, 1972). 44. Gaston, Bachelard, Dialectica spiritului științific modern, voi. I, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1986). Capitolul II 1. Georges Canguilhem, „L'homme de Vésale dans le monde de Copernic: 1543”, în Etudes d'histoire et philosophie des sciences, (Vrien, 1968). 2. Georges Canguilhem, „Le tout et la partie dans la pensée biologique”, ín Les Etudes philosophiques, nr. 1, (1966). 3. Mikei Dufrenne, La personalite de base, (Paris: P.U.F., 1972). 4. Ed. Pamfil, și D. Ogodescu, Persoană și devenire, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1976). 5. Doru Ogodescu, Persoană și lume, (București: Editura Albatros, 1981). 6. Armand Cuvillier, Où va la sociologie française?, (Paris: Librairie Marcel Rivière, 1953). 7. Reymond Diaz, Les cadres sociaux de l'ontologie sartrienne, (Paris: Librairie H. Champion, 1975). 217
8. Raymond Boudon, La crise de la sociologie, (Paris: Droz, 1971). 9. Claude Lévi-Strauss, Antropologia structurală, (București: Editura politică, 1978). 10. Pentru prezentarea concepției lui Parsons în literatura noastră de specialitate se poate consulta: Codreanu Lucia Dumitrescu, Sistemul sociologic al lui Talcott Parsons, (București: Editura științifică, 1973). 11. Jean Piaget, Structuralismul, (București: Editura științifică. 1973). 12. A se vedea și La psychologie moderne, de A a Z, vol. I, II. 13. Henri Ey, Conștiința, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1983). 14. W. Gordon Allport, Structura și dezvoltarea personalității, (București: Editura didactică și pedagogică, 1981). 15. Jean-Pierre Corneille, La lingvistique structurale, (Paris: Librairie Larousse, 1976). 16. Semnificativ este faptul că în ultima vreme și domeniul literaturii este tratat sub semnul totalității. în literatură - scrie Adrian Marino ֊ din orice direcție am privi-o, reîntâlnim mereu, într-o formă sau alta, totalitatea culturală, enciclopedismul (p. 180). Fiind principiu ordonator și placă turnantă de semnificații, subliniază același autor, totalitatea este implicată - direct sau indirect - încă în formularea primelor accepții ale literaturii (p. 116). Vezi Adrian Marino, Hermeneutica ideii de literatură, Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1987 (în special capitolul „Totalizarea literaturii”). 17. A se vedea în acest sens Théories du langage, théories de l'apprentissage (le debat entre Jean Piaget et Noam Chomsky), Paris: Seuil, 1979. 18. Cf. Jacques Le Goff, „L'histoire nouvelle”, ín Les
encyclopédies de Savoir moderne, (Paris: Petz-C.E.P.L., 1978). 19. Fernand Braudel, Jocurile schimbului, vol. 2, (București: Editora Meridiane, 1985). 218
20 . Paul Ricoeur, „La philosophie et les philosophies aujourd'hui”, în Tendances principales de la recherche dans les sciences sociales et humaines, vol. II, (Paris: Unesco, 1978). 21 Emmanuel Lévinas, Totalitate și infinit, (Iași: Editura Polirom, 1999). Capitolul Ш 1. Stéphane Lupasco, Logica dinamică a contradictoriului, (București: Editura politică, 1982). 2. Marcus Solomon, Timpul, (București: Editura Albatros, 1985). 3. Robert Blanche, La science actuelle et rationalisme, (Paris, 1973). 4. P. Demers, „Vers une théorie de la connaissance du physicien: un modèle dual et sa figuration en monolangage”, ín Dialogue, vol. XIII, nr. 1. Montreal, (1974). 5. Octav Onicescu, Pe drumuriie vieții, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1981). 6. Vezi și Reymond Diaz, Les cadres sociaux de l'ontologie sartrienne. 7. Jacques Monod, Le hasard et la nécessité, (Paris: Seuil, 1970). 8. Rudolf Carnap, Les fondements philosophiques de la physique, (Paris: Colin, 1973). 9. C. Wittenberger, Eseuri de biologice teoretică, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1981). 10. H. Selye, Știință și viață, (București: Editura politică, 1984). 11. Louis de Broglie, Certitudinile și incertitudinile științei, (București: Editura politică, 1980). 12. E. Schrôdinger, Ce este viața? și spirit și materie, (București: Editura politică, 1980). 13. Francois Jacob, Logica viului, (București: Editura Enciclopedică Română, 1972). 219
14. Marcus Solomon, Artă și știință, (București: Editura Eminescu, 1986). 15. 1. Prigogine, și I. Stengers, Noua alianță, (București: Editura politică, 1986). 16. Mircea Florian, Recesivitatea ca structură a lumii, (București: Editura Eminescu, 1983). 17. Mihai Drăgănescu, Ortofizica, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1985). 18. *** Elaboration etjustification des modèles, vol. I, II, (Paris: Maioine, 1979). 19. Georg Lukacs, Ontologia existenței sociale, vol. I, (București: Editura politică, 1982). 20. A se vedea: B. G. Kuznețov, Rațiune și ființare, (București: Editura politică, 1979). 21. Cerința de elucidare a raportului continuu-discret reprezintă - subliniază Solomon Marcus - una din marile provocări ale științei la adresa filosofiei. A se vedea: Marcus Solomon, Provocarea științei, București: Editura politică, 1988 (în mod deosebit capitolul „Știința provoacă filosofia: distincția discretcontinuu”). 22. Vezi James G. Miller, Living Systems, (New York: McGraw Hill, 1978). 23. Mario Bunge, Știință și filosofìe, (București: Editura politică, 1982). 24. Mario Bunge și Rodolfo Liinas, The Mind-Body Problem in the Neuroscience, (Düsseldorf, 1978). 25. Jacques Ruffle, De la biologie a la culture, (Paris: Flammarion, 1976). 26. John Eccles, Neural Machinery of the Brain and the Brain-Mind Problem, (Düsseldorf, 1978). 27. Pentru depășirea acestei situații, atât logic cât și ontologic, Gustav Erdei propune ca proprietate (și nu ca funcție) a substratului material conștienta, ca act pur al sesizării, ce păstrează încă nota materialității; iar conștiința un
atribut al conștienței, deci un atribut de gradul doi care nu mai deține calitatea materialității. Iar în ce privește conștiința ca natură și origine, ea pare să se datoreze unor fenomene de natura cuantică din cadrul structurilor nervoase ale 220
creierului; (Gustav Erdei,. Reflectare și conștiință, Timișoara: Editura Facla, 1985). 28. Mihai Drăgănescu, Profunzimile lumii materiale, (București: Editura politică, 1979). Capitolul IV 1. Harald Höffding, La relativité philosophique, (Paris: Alcan, 1924); în aceeași linie de analiză, unele studii recente atrag și ele atenția asupra funcționalității ideii de totalitate cel puțin în următoarele sensuri: a) utilizarea totalității ca idee transcendentală; b) ca o configurație a momentelor structurale; c) folosirea ideii de totalitate pentru a exprima întregul unui lucru; d) utilizarea ideii de totalitate pentru a exprima aspectele integrative în domeniul relațiilor socio-umane (vezi, J. Glenn Friesen, „Dooyeweerd, Spann and Philosophy of Totality”, Philosophia Reformata, rev. 70, June, (2005). 2. Constantin Noica, Scrisori despre logica lui Hermes, (București: Editura Cartea Românească, 1986). 3. Martin Heidegger, Questions I, (Paris: Gallimard, 1974). 4. Martin Heidegger, Questions II, (Paris: Gallimard, 1975). 5. Gilles Deleuze, Difference et repetition, (Paris: P.U.F., 1976). 6. J. Derrida, L'écriture et la difference, (Paris: Seuil, 1967). 7. W. Theodor Adorno, Negative Dialektik, (Frankfurt/Main: Suhrkamp Verlag, 1966). 8. Immanuel Kant, Critica rațiunii pure, (București: Editura științifică, 1969). 9. N. Georgescu-Roegen, Legea entropiei și procesul economic, (București: Editura politică, 1979). 10. Werner Heisenberg, Pași peste granițe, (București: Editura politică, 1977). 221
11. A se vedea și Ilie Pârvu, Teoria științifică, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1981). 12. Cf. Kari R. Popper, Logica cercetării, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1981). 13. Kari R. Popper, La société ouverte et ses ennemis, vol. I, (Paris: Seuil, 1979). 14. Jean Lojkine, „La specialisation des champs en sociologie”, ín Cahiers internationaux de sociologie, vol. LXVIII, (1980). 15. Ilie Pârvu, „Premise pentru o perspectivă interdisciplinară în teoria științei”, în Interdisciplinaritatea în știința contemporană, (București: Editura politică, 1980). 16. Victor Isac, „Principiul corelației în cercetarea interdisciplinară”, în Interdisciplinaritatea în știința contemporană, (București: Editura politică, 1980). 17. Constantin Noica, Devenirea întru ființă, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1981). 18. Gabriel Liiceanu (prezentare și îngrijire), Epistolar, (București: Editura Cartea Românească, 1987). 19. Constantin Noica, „Principiile logicii și legile lui Newton”, în Probleme de logică, vol. IV, (București: Editura Academiei, 1972). 20. Georg Lukacs, Ontologia existenței sociale, vol. I, (București: Editura politică, 1982). 21. Vezi și Virgil Stancovici, Filosofìa integrării, (București: Editura politică, 1980). 22. Jacques Ruffié, De la biologie a la culture, (Paris: Flammarion, 1976). 23. Elena Golu, „Concepția existențialistă și ideea de dialectică a naturii”, în Ideea de dialectică în știința și filosofìa contemporană, (București: Editura politică, 1982); în literatura noastră de specialitate Angela Botez a atras atenția
în mod sistematic asupra afirmării perspectivei holiste în filosofia științei (vezi, de exemplu, Angela Botez (coord.), Metamorfoze actuale în filosofia științei, 222
(București: Editura politică, 1988), iar de curând Dumitru Daba prezintă pe larg actualitatea și foița perspectivei sistemice ca epistemologie antireducționistă (Dumitru Daba, Sistemica universală și reconstrucția conceptuală a științei, Timișoara: Editura Politehnica, 2004). 24. Ludwig von Bertalanfly, Théorie générale des systèmes, (Paris: Dunod, 1973). 25. 1. V. Blauberg, V. N. Sadovski și E. G. Judin, „Abordarea sistemica în știința contemporană”, în voi. Metoda cercetării sistemice, (București: Editura științifică, 1974). 26. C. Wittenberger, Eseuri de biologie teoretică, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1981). 27. Solomon Marcus Timpul, (București: Editura Albatros, 1985). 28.1. Th. Riga și Gh. Călin, De la materie la om, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1977). 29. Nicolae Mărgineanu, Natura științei, (București: Editura științifică, 1968). 30. Mario Bunge, Știință și filosofìe, (București: Editura politică, 1984). 31. Mihai Drăgănescu, Știință și civilizație, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1984). 32. Gustav Erdei, Reflectare și conștiință, (Timișoara: Editura Facla, 1985). 33. Ilie Pârvu, Introducere în epistemologie, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1984). 34. Jürgen Habermas, Cunoaștere și comunicare, (București: Editura politică, 1983). 35. Adrian Restian, Integronica, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1989). 36. Ludwig Grünberg, „Teoria generală a sistemelor: concepte, implicații metodologice, controverse”, în Sisteme în științele sociale, (București: Editura Academiei, 1977).
223
37. Corneliu Mircea, Cartea ființei, (București: Editura Cartea Românească, 1980). 38. Florea Țuiu, Niponism, teorie și acțiune, (București: Editura politică, 1987). 39. Karel Kosik, La dialectique du concret, (Paris: Maspero. 1970). Capitolul V 1. Ion Tudosescu, Determinismul și știința, (București: Editura științifică, 1971). 2. A. Migdal, De la îndoială la certitudine, (București: Editura politică, 1989). 3. Robert Fossaert, La société, tome I, II, (Paris: Seuil, 1977). 4. Jean Duvignaud, Anthologie des socioloques français contemporains, (Paris: P.U.F., 1970). 5. Jürgen Habermas, Cunoaștere și comunicare, (București: Editura politică, 1983). 6. Vasile Sporici, Determinare și structură în genetica modernă, (Iași: Editura Junimea, 1978). 7. Vezi Elaboration et justification des modèles, applications en biologie, tome I, (Paris: Maioine, 1979). 8. Konrad Lorenz, L'envers du miroir, (Paris: Flammarion, 1975). 9. Lucien Goldmann, Lukacs et Heidegger, (Paris: Denoël, 1973). 10. Gustav Erdei, Reflectare și conștiință, (Timișoara: Editura Facla, 1985). 11. Mihai Drăgănescu, Profunzimile lumii materiale, (București: Editura politică, 1979). 12. Jacques Ruffié, De la biologie a la culture, (Paris: Flammarion, 1976). 13. Jean Piaget, Biologie și cunoaștere, (Cluj: Editura Dacia, 1971). 14. Anton Dumitriu, Istoria logicii, ediția a II-а, (București: Editura didactică și pedagogică, 1975). 224
15. Robert Wallis, Les temps, quatrième dimension de l'esprit, (Paris: Flammarion, 1966). 16. Conexiunea subiect-obiect se găsește, fundamentală, și dincolo de limitele cunoașterii de astăzi, chiar într-o lume dincolo de spațiu și timp, precum în modelul incitant al ortofizicii și ortoexistenței propus de Μ. Drăgănescu în lucrările sale, Profunzimile lumii materiale și Ortofizica. Deoarece lumatia, existența originară informă, deci obiectivă și cu statut de obiect, de „dat” primordial, nu poate fi (nu poate subzista) decât în conexiune cu informateria, care este principiul activ deschis (ca printr-un tunel de comunicare) spre agregatele moleculare, celula, organism și om, adică este câmp mintal, ceea ce înseamnă subiectivitate și subiect; 17. D. D. Roșea, Existența tragică, (București: Editura științifică, 1968). 18. W. Heisenberg, Pași peste granițe, (București: Editura politică, 1977). 19. N. Georgescu-Roegen, Legea entropiei și procesul economic, (București: Editura politică, 1979). 20. Henri Bergson, L'évolution creatrice, (Paris: Alean, 1939). 21. Jean Piaget, Epistemologia genetică, (Cluj: Editura Dacia, 1973). 22. Josse Lamaire, „Variation sur la pensée cybernétique”, în Le dossier de la cybernétique, (Marabout Université, Editions Gérard Co, Verviers, 1968). 23. Dumitru Ghișe, „Corelația dintre știință și filosofie”, în Știință și contemporaneitate, (București: Editura politică, 1980). 24. Albert Szent-Györgyi, Pledoarie pentru viață, (București: Editura politică, 1981). 25. Alfred Kastler, Această stranie materie, (București: Editura politică, 1982). 26. într-o
forma restrânsă, ideile pe care le desfășuram aici au fost expuse de către noi în: Ioan Biriș, „Totalitate și complementaritate”, Revista de filosofie, ianuarie-februarie (1985). 27. Victor Săhleanu, „Notă asupra principiului complementarității”, în Revista de filosofìe, martie-aprilie (1987). 225
28. Rudolf Carnap, Les fondements philosophiques de la physique, (Paris: Colin, 1973). 29. Max von Laue, Istoria fizicii, (București: Editura științifică, 1965). 30. Pentru o tratare mai largă a dificultăților cu care s-a confruntat fizica contemporană până a ajuns să formuleze principiul complementarității și să stabilească drumul care a condus către acest principiu, deosebit de utilă este lucrarea lui Mircea Flonta, Perspectivă filosofică și rațiune științifică, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1985). 31. Erwin Schröddinger, Ce este viața? și Spirit și materie, (București: Editura politică, 1980). 32. Louis de Broglie, Certitudinile și incertitudinile științei, (București: Editura politică, 1980). 33. George Gamow, 30 de ani care au zguduit fizica, (București: Editura științifică, 1969). 34. Albert Einstein, Commentje vois le monde, (Paris: Flammarion, 1958). 35. Pierre Jaeglé, Essai sur l'espace et les temps, (Paris: Editions Sociales, 1976). 36. Niels Bohr, Fizica atomică și cunoașterea umană, (București: Editura științifică, 1969). 37. Kari R. Popper, Logica cercetării, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1981). 38. Niels Bohr, „Asupra noțiunilor de cauzalitate și complementaritate”, în Epistemologie ֊ orientări contemporane, (București: Editura politică, 1974). în lucrarea sa de doctorat Petre Botezatu ne atrage atenția că „prin ideea de complementaritate se afirmă insuficiența conceptelor create de intuiția obișnuită atunci când sunt aplicate în domeniul microfizic” (Petre Botezatu, Cauzalitatea fizică și panquantismul, Iași: Editura
Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2002, 161). 39. Tudor Cătineanu, Structura unei sinteze filosofice, vol. 1, (Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1981). 226
40. Faptul că Bohr ajunge să formuleze principiul complementarității ca un răspuns expres la problemele pe care le punea raportul obiect-subiect, sistem fizic-instrument de observație în mecanica cuantică, este tot mai des susținut în literatura de specialitate din ultimii ani. însăși formularea răspunsului se pare că este inspirată din psihologia lui W. James. în special Gerald Holton arată această influență în lucrarea sa L’imagination scientifique (1981). într-o întreținere pe care Bohr i-a acordat-o în 1962 lui Th. Kuhn, marele fizician a recunoscut explicit că lucrarea lui W. James, Principiile psihologiei, a constituit pentru el o adevărată revelație. Respectiv, lui Bohr i s-a părut foarte instructivă ideea celor două conștiințe în cazul bolnavilor psihici, conștiințe care coexistă și se ignoră mutual. între această situație din psihologie și comportamentul experimental din domeniul fenomenelor cuantice, Bohr a văzut un izomorfism perfect, simțind că „sursa schizofreniei structurale din viziunea clasică se regăsește în separarea totală a subiectului de obiect” (Basarab Nicolescu, Nous, le particule et le monde, Paris: Mail, 1985,135). 41. G. Bergeron, Fonctionnement de l'etat, (Paris: Colin, 1965). 42. Stéphane Lupasco, Logica dinamică a contradictoriului, (București: Editura politică, 1982). 43. Eyvind H. Wichmann, Fizica cuantică, vol. IV, (București: Editura didactică și pedagogică, 1983). 44. George C. Moisil, Cascada modelelor în fizică, (București: Editura Albatros, 1985). 45. Louis-Jean Destouches, La mécanique ondulatoire, (Paris: P.U.F., 1954). 46. Tousaint
Jean Desanti, La philosophie silencience ou critique des philosophies de la science, (Paris: Seuil, 1975). 47. Theodore Vogel, Théories des systèmes évolutifs, (Paris: Gauthier-Villars, 1965). 48. Radu I. Câmpeanu, Incursiune într-un univers posibil, (Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1982). 227
49. Sâmburele tare al convingerilor filosofice ale lui Einstein constă în unitatea a trei principii: principiul realismului, principiul determinismului și principiul separabilității (vezi și Μ. Flonta, op. cit., 209-210). 50. Constantin Noica, Scrisori despre logica lui Hermes, (București: Editura Cartea Românească, 1986). 51. Basarab Nicolescu, Nous, le particule et le monde, (Paris: Mail, 1985). 52. Abdus Salam, Știința, bun al întregii omeniri. București: Editura politică, 1985). 53. Steven Weinberg, Primele trei minute ale universului, (București: Editura politică, 1984). 54. Termenul de „bootstrap” este tradus de obicei prin cel de „înșnuruire” sau „autoînșurubare”. Poate ar fi mai nimerit cel de “autoconsistență”; 55. Vezi și Florin Felecan, „Fizică și filosofie. Spre un orizont categorial nou, neclasic”, în Filosofia fizicii, (București: Editura politică, 1984). 56. Nicola Cabibbo, „L'unification des forces fondamentales”, în La Recherche, որ. 148 (1983). 57. Patrick Suppes, Metafizica probabilista, (București: Editura Humanitás, 1990). 58. Jean Piaget, Structuralismul, (București: Editura științifică, 1973). 59. In filosofia contemporană, la modul intuitiv se pare că existențialismul a simțit cel mai acut situația de câmp ca existență legată, neseparabilă, ceea ce a căutat să exprime printr-un limbaj „fibros”, alcătuit din grupuri de cuvinte aglutinate prin liniuțe de unire, cum ar fi în exemplul: omul-este-în-lume֊în fața- transcendenței-de-efectuat. (Vezi și Gaston Bachelard, Dialectica spiritului științific modern, vol. II, București: Editura științifică și
enciclopedică, 1986, 308); 60. Mecanica cuantică, remarcă D. Bohm, într-o concepție deosebit de interesantă din perspectivă hölistä, ne dezvăluie un Univers în a cărui ordine este cuprinsă inextricabil și conștiința (cf. D. Bohm, Die implizite Ordnung, München, 1985). 228
Capitolul VI 1. Ernest Nagel, „Wholes, Sums, and Organic Unities”, ín Parts and Wholes, ed. Daniel Lerner, (New York: The Free Press of Glencoe, 1963). 2. Raymond Boudon, „La ce servește noțiunea de «structur㻓?, în R. Boudon, Texte sociologice alese, (București: Editura Humanitás, 1990). 3. Petre Botezatu, „Formalisme și structuralitate”, în P. Botezatu, Interpretări logico-filosofice, (Iași: Editura Junimea, 1982). 4. Petre Botezatu, Schiță a unei logici naturale, (București: Editura Științifică, 1969). 5. Petru Ioan, Logică și filosofìe, (Iași: Institutul european, 1996). 6. Ronald G. Jones, „On holistic methodology”, în Actes du XIV érne Congrès International de Philosophie, Vienne, (1968). 7. Nicholes Rescher, Topics in Philosophical Logic, (Dordrecht: D. Reidel Publishing Company, 1968). 8. Gheorghe Enescu, Tratat de logică, (București: Editura Lider, 1997). 9. Petre Botezatu, Introducere în logică, 2 voi., (Iași: Editura Grafix, 1994). 10. Stanislav Leśniewski, „On the Foundations of Mathematics” (introducere și traducere de Vito F. Sinisi), în Topoi, An International Review ofPhilosophy, D. Reidel Publishing Company, June (1983). 11. Denis Mieville, Un développement des systèmes logiques de Stanislaw Leśniewski, (Beme, Francfort-s Main, New York : Peter Lang, 1984). 12. Jürgen Habermas, Cunoaștere și comunicare, (București: Editura politică, 1993). 13. Ioan Biriș, „Totalitatea ca adevăr al identității și diferenței în filosofia lui Hegel”, în Revista de filosofie, որ. 3 (1981). 14. David Lewis, Parts ofClasses, (Oxford, Cambridge: Basii Blackwell, 1991). 15.
Theodor Bucher, Einführung in die angewandte Logik, (Berlin, New York: Walter de Gruyter, 1987). 229
16. Jean Piaget, Tratat de logică operatorie, (București: Editura didactică și pedagogică, 1991). 17. Émile Meyerson, Identité et réalité (Paris: Alcan, 1902). 18. Aristotel, Metafizica, (București: Editura IRI, 1996). 19. In legătură cu clasificarea noțiunilor în „distributive” și „colective”, în diferitele lucrări de logică, persistă numeroase confuzii. Unii autori le apropie foarte mult de clasificarea în „noțiuni generale” și „noțiuni individuale”, alții de clasificarea în „noțiuni compuse” și „noțiuni simple”. în ceea ce ne privește, în acord cu teoretizarea lui Aristotel privind problema „unității” (în sensul că acveeași noțiune poate exprima o unitate predicativă, ca general, când este privită în unitatea de gen, sau o unitate integrativa, când este privită ca rezultat al integrării, considerăm că în plan logic o aceeași noțiune se poate prezenta fie sub aspect distributiv, fie sub aspect colectiv. Logicianul român Petre Botezatu, atrăgând atenția asupra faptului că sensul distributiv ori colectiv al unei noțiuni nu rezultă întotdeauna în mod clar din expresiile verbale, oferă o soluție contextuală, în sensul că universul de discurs contextual concret este cel care ne poate ajuta să tranșăm dacă noțiunea este utilizată atributiv ori colectiv (9, vol.II, p. 69). O nuanță subtilă în această discuție este introdusă de logicianul Teodor Dima care sugerează să distingem între planul semantic și planul logic predicațional al analizei. Respectiv, dacă în context logic predicațional aceeași noțiune poate apărea fie în sens distributiv, fie în sens colectiv, în plan semantic
în funcție de referința noțiunii , unii termeni pot fi numai colectivi. Termeni precum „faună”, „floră”, „bibliotecă”, „echipaj”, „familie”, etc. sunt colectivi prin „semnificația pe care o primesc din partea referinței” (20, p. 104). 20. Teodor Dima, Teoria termenilor (a noțiunilor) în Drăgan Stoianovici, Teodor Dima și Andrei Marga, Logică generală, (București: Editura didactică și pedagogică, 1990). 21. Roberto Poli, „Res, ens and aliquid”, în Roberto Poli and Peter Simons, (eds), Formal Ontology, (Dordrecht, Boston, London: Kluwer Academic Publishers, 230
1996). 22. Roberto Poli arată că la Abelard încă avem o paralelă perfectă între ceea ce există (ca res') și ceea ce există ca „lucru” (ca ens) și distincția colectiv-distributiv (colectiv în paralel cu res și distributiv în paralel cu ens. Pentru Abelard întregul colectiv: a) nu este predicat din elementele constitutive; b) nu este universal; c) este compus din părți, dar nu se reduce la părțile sale; d) permite doar o predicație singulară. Iar întregul distributiv: a) este predicat din elementele sale constitutive; b) este subordonat relației gen specie; c) este universal; d) implică o predicație universală (21, p. 10). Despre importanța deosebită a descifrării relațiilor parte-întreg în vederea înțelegerii profunde și corecte a naturii existenței a se vedea ideile lui Archie L. Bahm, The Southwestern Journal of Philosophy, vol. ПІ, որ. 1, Spring (1972). 23. Ion Petroviči, Teoria noțiunilor, ediția а ІІІ-а, (Iași: Polirom, 1998), 24. într-o viziune accentuat platoniciană, doar operatorul conjuncției și cuantorul universal („toți”) au demnitate ontologică (25, p. 102). 25. Newton Da Costa, Logici clasice și neclasice, (București: Editura tehnică, 2004). 26. Jerzy Perzanowski, „The Way Of Trutf’, în Roberto Poli and Peter Simons (eds.), Formal Ontology, (Dordrecht, Boston, London: Kluwer Academic Publishers, 1996). 27. Aristotel, Organon, vol. I, (București: Editura IRI, 1997). 28. Aristotel, Fizica, (București: Editura științifică, 1966). 29. Stephane Lupasco, Logica dinamică a contradictoriului, (București: Editura Politică, 1982). 30. Immanuel Kant, Logica generală,
(București: Editura Trei, 1996). 31. Edmund Goblot, Trăite de logique, 5-eme edition, (Paris: Colin, 1929). 231
Capitolul VII 1. G. Priest, Beyond the limits of thought. (Cambridge: Cambridge University Press, 1995). 2. P.F. Strawson. Limitele rațiunii, (București: Editura Humanitás, 2003). 3. P. Botezata, „Logica principiilor - încercare de revalorizare a principiilor logice în contextul logicii moderne”, în Revista de filosofìe, որ. 5, septembrie- octombrie, tom. XXVI (1979). 4. P. Botezata, Constituirea logicității, (București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1983). 5. P. Botezata, Introducere în logică, voi. I, (Iași: Editura Graphix, 1994). 6. L. Robin, „La Pensée Grecque et les origines de l'esprit scientifique”, La Renaissance du livre, (Paris, 1923). 7. Al. Valeriu, Logica, ediția a XXIV-a, (București: Editura Garamond). 8. Este interesant de remarcat faptul că această trăsătură de rigiditate se menține și la logicieni care au depășit granițele logicii clasice și au inițiat noi orientări, așa cum este și cazul lui Leśniewski, creatorul mereologiei. Pentru Leśniewski, subliniază Gr. Priest și R. Routley, verbul „este”, simbolizat prin „є”, va fi utilizat sistematic într-un sens nediferențiat (9, p. 11). 9. G. Priest, R. Routley and J. Norman (eds.). Paraconsistent Logic. Essays on the Inconsistent, (Miinchen/Hamden/Wien: Philosophia Verlag, 1989). 10. Asemenea concluzii au dinamizat cercetările logice, iar în ceea ce privește „logica principiilor" (chiar dacă nu s-a bucurat de același interes ca alte domenii), încercările de nuanțare au mers, de exemplu, în stadiile românești cel puțin, de la un interes pronunțat epistemologic, cum este cazul lui Noica (11), care propune
ca între principiul identității si cel al necontradicției (ca extreme) să fie introdus principiul conexiunii necesare, către un interes constructiv de amploare pentru reconfigurarea sistemului principiilor logice, unde să se regăsească și principii 232
prelogice (precum cele ale structurii clasiale a realității, structurii sistemice, atribuțiunii, conexiunii universale etc.) (4). 11. C. Noica, „Principiile logicii și legile lui Newton”, în Probleme de logică, vol. ГѴ, (București: Editura Academiei, 1972). 12. W. Lenzen, „Necessary Conditions for negation-operators (with particular applications to paraconsistent negation)”, ín Handbook of Defeasible Reasoning and Uncertainty Management Systems, vol. 2, eds. Besnard, Ph, L. Rennes and A. Hunter, (Dordrecht, Boston, London: Kluwer Academic Publishers, 1998). 13. N. Rescher and R. Brandom, The Logic of inconsistency (A Study in NonStandard Possible-World Semantics and Ontology), (Totowa, New Jersey: Rowman and Littlefield, 1979). 14. In aceeași maniera, de exemplu, Gr. C. Moisil arată că o primă caracteristică a noțiunilor și judecăților de tip stochastic rezidă în faptul că orice cantitate considerată stochastic este apreciată în raport cu colecția (cu clasa) însăși, fără a influența indivizii. De aceea, un raționament de forma: a) majoritatea oamenilor sănătoși sunt virtuoși; b) Caius este sănătos; c) deci Caius este virtuos, va fi fals. Un silogism stochastic este corect numai dacă judecățile sale sunt de tip colectiv: majoritatea lui M este P majoritatea lui S este Μ majoritatea lui S este P (Gr. C. Moisil. Essais sur les logiques non chrysippiennes, Bucarest: Editions de l'Academie, 1972,169). 15. T. Dima, Explicație și înțelegere, vol. I, (București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1980). 16. Insuficiența schemei aristotelice bazată pe principiul distributivității
se poate exemplifica cel puțin prin două domenii ale cercetării științifice contemporane: cel al mecanicii cuantice și cel al socio-umanului. Pentru mecanica cuantică, de pilda, Birkhoff și von Neumann au fost primii care au arătat că se poate întâmpla (contrar logicii clasice) ca ал(рѵу)#(алР)ѵ(алу, adică să fie valabilă 233
proprietatea nondistributivității sistemelor cuantice (17, p. 127). Pentru Tarozzi, logica, la fel ca geometria, este o știință empirică, și așa cum geometria euclidiană s-a dovedit a fi un caz particular al geometriilor noneuclidiene, tot așa și logica aristotelică poate fi considerată un caz particular al unei logici mai generale, respectiv al logicii cuantice nondistributive (17, p. 130). Atât principiul complementarității formulat de Bohr, cât și experimentul crucial al celor două fante din mecanica cuantică par să acrediteze ideea că două teze a și ß (sau o propoziție și complementara sa) pot fimcționa împreună, pot coexista, dar nu și conjuncția lor. într-o logică paraconsistenta putem admite (ca în conjuncțiile colective) că împreună a = b, dar și at b pot fi teoreme, însă nu putem admite conjuncția lor (în sens distributiv). Mecanica cuantică ne impune astfel o teoremă de calcul paraconsistent, Vx Р(х)лЗх^Р(х), care se poate interpreta și în felul următor: pentru orice proprietate A a unui obiect „a”, obiectul „b” deține această proprietate, dar există și o proprietate specifică lui „a”, care nu este și proprietate a lui „b”. în acest fel putem accepta împreună a = b, a^b, fără riscul unei contradicții. într-o atare perspectivă, din a = b, a^b, nu e posibilă derivarea contradicției a=bhatb (18, p. 161). Situații similare găsim și în științele sociale. Atunci când Robert Nozick vorbește despre dreptatea distributivă avem de-a face cu o analogie a conservării adevărului prin inferență validă, prin tranzitivitate. Suntem aici în cazul unei conjuncții distributive,
integrarea facându-se prin conformitate. Dar există și o integrare prin cooperare, care este mai degrabă corespondentul conjuncției colective. Integrarea prin cooperare nu mai beneficiază de proprietatea tranzitivității, dar face loc construcției și inovării, introducerii noului (19, pp. 100-102). 17. G. Tarozzi, „Realisme d'Einstein et mécanique quantique: un cas de contradiction entre une theorie physique et une hypothese philosophique clairement definie”, Revue de synthese, որ. 101-102, janvier-juin (1981). 18. D. Krause, „Remarks on Quantum Ontology”, în Synthese, Kluwer Academie Publishers, vol. 125 (2000). 234
19.1. Biriş, Sociologia civilizațiilor, (Cluj-Napoca: Editura Dacia, 2000). 20. L. Goddard and R. Routley, The logic of Significance and Context, vol.l, (Edinburgh and London: Scottish Academic Press, 1973). 21. Gh. Enescu, Tratat de logică, (București: Editura Lider, 1997). 22. W. Kneale, și Μ. Kneale, Dezvoltarea logicii, vol.l, (Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1974). 23. Platon. Opere, voi. VII, (București: Editura Științifică, 1993). 24. Platon. Opere, vol. ГѴ, (București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1983). 25. J. Rivelaygue, „La dialectique de Kant a Hegel”, Les etudes philosophiques, З (1978). 26.1. Kant, Critica rațiunii pure, (București: Editura științifică. 1969). 27. V. Colțescu, Immanuel Kant. O introducere în filosofìa critică. (Timișoara: Editura de Vest, 1999). 28. K. R. Popper, Conjecturi și infirmări. (București : Editura Trei, 2002). 29. G. W. F. Hegel, Enciclopedia științelor filosofice, partea I, Logica, (București: Editura Academiei, 1962). 30. H. Höffding, La relativite philosophique, (Paris: Alean, 1924). 31. G. W. F. Hegel, Știința logicii, (București. Editura Academiei, 1966). 32. W. Coolsaet, „De la priorite du fondamental en Occident”, în Les etudes philosophiques, 4 (1978). 33. D. Bădărău, „Studiu introductiv”, în Leibniz, Opere filosofice, I, 1972). 34. E. Balibar, „A nouveau sur la contradiction”, în Sur la dialectique. (Paris : Editions Sociales, 1977). 35. A. Surdu, „Noțiunea clasică și conceptul hegelian”, în Probleme de logică, voi. VII, (București: Editura Academiei, 1977). 235
INDEX Bunge, Μ., 67, 68, 69, 70, 71, 72,101,109,110, 232, 235 A Abelard, 244 Adorno, T., 81, 82,233 Allport, W.G, 230 Althusser, L., 133 Anaxagora, 170 apartenență, 17,28,31,32,61,65, 89,90, 91, 98,117,120,197, 226 Aristarch, 140 Aristotel, 11,15, 37, 74, 77,83, 92,189,193, 202, 203, 206, 207,211,214,215, 217,226, 243, 245 C Cabibbo, N., 241 Canguilhem, G., 37,229 Cannon, 37 Carnap, R., 231,238 Carnot, 55 Cassirer, E., 4, 5 Călin, Gh, 235 câmp, 2,10,41, 48,49, 87,124,143,149,153, 165,166,167,169,171,172,175,176,177, 178,179,180,238,242 Câmpeanu, R. J., 241 Cătineanu, T. 223,240 cercul hermeneutic, 103 Chew, G. F., 171 Chomsky, N., 47,48,137,230 Clausius, 55 colectiv, 2, 39,185,186,189,190,191,192,201. 202, 203, 204, 213, 215, 217, 244, 247 Colțescu, V., 218,249 complementaritate, 2,148,155,157,158,159, 160,165, 238,239 continuu-discontinuu, 56, 60,148,172 Coolsaeț W., 228,250 Copernic, N, 36,229 Corneille, J. P., 45, 230 Corneliu, Μ., 236 Couffignal, 144 Courtine, J.F. 227 Cuvillier, A., 229 В Bachelard, G., 34,228,242 Bahrn, A. L., 245 Baldwin, J. Μ., 135 Balibar, E., 250 Barnes, H. A., 49 Bădărău, D., 228,250 Bergeron, G., 240 Bergson, H., 238 Bernard, C., 37, 38,45,56 Bhattacharyya, 52 Biriș, I., 238,243,249 Blaga, L, 38,180, 224 Blanché, R, 224,231 Blauberg, J. V., 106,235 Bloch, Μ., 49 Bloomfield, 47 Boboc, A. 223 Boehme, J., 4 Bohm, D., 153,242 Bohr, N., 64,138,147,150,151,152,155,156, 157,158,159,160,163, 239,240, 248 Boltzmann, L., 59 Born, Μ., 152,153 Botez, A., 235 Botezatu, P., 184,185,186,188,189,193,195, 204, 210, 223, 226, 239, 242, 243, 244, 246 Botnariuc,
N., 38 Boudon, R., 40,183,184,185,187,229,242 Bourbaki, 184 Brandom, R., 247 Braudel, F., 49,50,230 Bruno, G., 75 Brunschvicg, L., 15 Bucher, T., 243 D Da Costa, N,245 Daba, D, 235 de Broglie, L, 150,151,152,159, 160,161,163 de Saussure, F, 46, 47 Debray, R, 225 Deleuze, G, 80,233 Demers, P, 231 Derrida, J, 80,233 Desanti, J. T, 241 Descartes, R, 13,14,16,18,19, 37, 76, 79, 224 Destouches, J. L, 240 determinare, 2,26,27,109,123,124,126,129, 131,133,137,176,216 Diront, J, 223 236
dialectică, 20, 34, 39, 79,81,82, 91,96,103, 112,113,156,157,159,165,180,216,217, 218, 219, 221, 222, 235 Diaz, R., 229,231 Dima, T., 223, 244,247 distributiv, 2,189,190,191,192,201,202, 203, 213, 215, 244, 248 Dooyeweerd, H., 4,233 Drăgănescu, Μ., 61,116,136,232,233, 235, 237 Driesch, H., 4 Dufrenne, Μ., 38, 229 Dumitrescu, L. G., 229 Dumitriu, A., 237 Durkheim, Μ., 39, 42,46, 49 Duvignaud, J., 127,236 Gibbs, 59 Goblot, E., 193,208, 209,245 Goddard, L., 249 Goldmann, L, 135,225,237 Goldstein, 46 Golu, E., 235 Grize, 191 Grünberg, L., 236 Guillaume, 42 Gurvitch, G., 40,127 H Habermas, J., Ill, 113,127,128,140,145,236, 237, 243 Halsted, 34 Harris, 47 Hartmann, N., 4, 5 Hegel, G. F. W., 4, 7,13, 25, 26, 27, 29, 30, 32, 33, 34, 36, 53, 54,55, 62, 63, 75, 76, 77, 79, 80,81,82, 84, 85,89, 98, 99,115,124,128, 134,180,188,193,218,219,220, 221,222, 225,226, 22 7, 228, 243, 249, 250 Heidegger, Μ., 77, 78, 79,80,134,224, 226, 233,237 Heisenberg, W., 65, 92, 93, 94, 138,140,149, 150,151, 155,156,157,159,164,170, 234, 238 Helmholtz, 5, 42 Heraclit, 9,10 Hermann, T., 4 Hjelmslev, L., 47 Hobbes, T., 20 Höffding, H., 26,86,89,134,226, 233, 250 holomer, 104,108, 117,118,120,132,135,175. 177,186 holon, 2, 74,103,104,108,109,110,114,116, 117,118,119,186 Holton, G., 240 Horkheimer, Μ., 224,226 Husserl, E., 4, 134 Hyppolite, J., 227 E Eccles, J., 71, 232 Eckhart, Μ., 4 Eddington, 179 Einstein, A., 64,152,160,166,172,174,177, 239, 241, 249 element, 10, 43, 65, 68, 74,89, 90,105,107, 110, 116,117,129,134,154,163,189,190, 192,195,197 emergență, 69, 70, 72 Enescu, Gh., 189,195, 225, 243, 249
Erdei, G., 136, 232,236,237 Euclid, 9 Ey, H., 230 F Faraday, 166,172,173 Febvre, L., 49 Felecan, 241 fenomen social total, 40, 42 Fichte, G., 221 Flonta, Μ., 223, 239, 241 Florian, Μ., 154, 232 forma exclusivă, 23 forma juxtapusă, 20,22,23 forma sintetic-integratoare, 2,25 Fossaert, R., 126,127,236 Frautschi, S. G., 171 Frege, G., 190, 210 Freund, J. 225 Friesen, J. G., 233 I identitate analitică, 84 identitate sintetică, 78,85, 96 identitate-diferență, 30,208 ierarhia logică, 2, 32 Imamichi, T., 52 integrare, 17, 38, 51, 68, 69,101,102,105,108, 110,133,157,158,161,187,189,198,199, 200,201, 208, 248 întreg, 2, 3,5, 7,18,20,29,33, 38, 57, 67, 89, 94,103,104,107,108,110,118,119,121, 127,132,133,152,153,167,171,182,183, G Gamow, G., 239 Georgescu-Roegen, N., 90,223,234,238 gestalt, 103 Ghişe, D., 238 237
185,186,188,189,191,192,193,195,196, 198,200,203,204,205,217,227,245 Ioan, P., 185,186,189,242,243 Isac, V., 234 istorie totală, 2,48, 49,50 M Malinowski, 39 Marcus, S., 55,231,232,235 Marga, A., 223,244 Mārgineanu, N., 235 Marino, A., 113,230 Marx, K., 79,128 Maturana, H., 132 Mauss, Μ., 39, 40,46 Maxwell, 166,172,173 McLuhan, Μ., 9,224 mereologie, 188,191,193,198,199 Mering, 42 Merleau-Ponty, Μ., 42 Meyerson, É., 202,210,226,243 Mieville, D., 191, 243 Migdal, A., 236 Mihăileanu, N., 225 Milcu, Ș., 38 Miller, J. G., 67,232 Moisil, G., 240,247 moment, 16,21,22,27,33,34, 45, 53,59, 64, 78,88, 89,100,101,103,111,113,117,120, 126,130,131,132,133,134,135,141,144, 148,154,159,164,170,176,177,180,188, 192,201,203,207,225 Mondrian, 60 Monod, J., 58,102,231 Morandi, 60 J Jacob, F., 4,59,231 Jaeglé, P., 239 Jakobson, J., 46 James, W., 232,240 Jones, R. G., 188,242 Judin, E. G., 106,235 K Kant, ľ., 23, 76,83, 84,86,87,95,115,116,135, 174,186,208,209,217,218, 220,221,222, 234,245,249 Kastler, A., 238 Klaus, G., 72,225 Klein, R., 224 Kneale, W. Μ. Kneale, 216,249 Koehler, W., 42,44 Kosik, K„ 95,121,236 Koyré, A., 15,37,224 Krause, D., 249 Krishna, 52 Kuhn, T., 145,240 Kuznefov, B. G., 64, 224, 232 N L Nagel, E., 182,242 Needham, J., 52 negația, 84,86,211,212,219 nereflexivitatea, 29,33, 63,197 nesimetrie, 33, 63,123,144,198, 201 124 netranzitivitate, 124 Newton, I., 14,15, 91,149,166, 228, 234, Nicolescu, B„ 240,241 Nietzsche, F., 27 Noica, C., 75, 78,83,91,97,101,118,228, 233, 234,241,246, 247 Lamaire, J., 238 Le Gofif, J., 48,230 Lefort, C., 41 Leibniz, 15,61,91,92,221,225,228, 250
Lenzen, W., 211,247 Leśniewski, S., 189,190,191,193,194,195, 196,197,198,199,200, 201,203,208,243, 246 Levinas, E., 51,52,80, 81 Lévi-Strauss, C., 40, 41 Lewis, D., 196,243 Liiceanu, G., 234 limitele gândirii, 2,210 Liinas, R., 68,232 Lojkine, J., 234 Lorenz, К., 134,237 Lucaci, F., 228 Lukacs, G., 63, 98, 100,128,232,234,237 Lukasiewicz, 189 Lupașcu, S., 54, 55,59, 62, 63, 66,98 O Ogodescu, D., 38,229 Ohe, S„ 52 Onicescu, O., 8,224,231 P Pamfil, E., 38,229 Panofsky, E., 224 paraconsistență, 215 238
Parmenide, 9,10,12,27, 74, 77,226 Parsons, T., 41,229 parte, 2, 4, 7, 9,И,12,15,16, 22, 24, 25,28, 29, ЗО, 33,40,43,45,49, 50,52, 54,62, 67,68, 90, 92, 98,102,104,106,108,110,112,114, 118,119,120,126,131,133,142,149,150, 153,155,157,158,163,164,165,166,167, 172,174,183,184,188,193,194,195,196, 198, 200,205,207,215,245 Pârvu, Ł, 234,236 Pascal, 14 Pauli, W., 55, 66,109 Pavlov, 139 Perzanowski, J., 245 Petroviči, L, 204, 208, 245 Piaget, J., 42, 47,137,198,229,230,237,238, 241,243 Pitagora, 9 Planck, Μ., 57,61,149 Platon, 11,12,17, 64, 70,170,193, 214, 215, 216, 222,249 Poincaré, H., 5 Poli, R., 244,245 Popper, K. R., 61, 71,93, 94,217,218,219,234, 239, 249 Pri est,G., 219,222,245,246 Prigogine, L, 232 Ptolemeu, 140 Schroedinger, E., 150,151,152 Selye, H., 231 Serres, Μ., 164 Shakespeare, W., 15,224 sistem, 2,36,41,45, 48,51,57, 68, 74,103,104, 105,106,107,108,109,110, 111, 113,114, 116,117,118,120,128,132,133,171,183, 184,185,186,192,194, 204, 240 Skinner, 44 Socrate, V., 52,216 Soran, 38 Spann, О., 4,233 Spinoza, 15,16, 17,18, 64, 70, 75, 91,220,225, 228 Sporici, V., 237 Stancovici, V., 235 Stegmüller, 223 Stengers, I-, 232 Stoichiță, R., 228 Strawson, P. F., 246 structură, 5,19, ЗО, 34, 41, 42, 43,46,54,106, 120,132,141,175,183,184,185,187,198, 199,201, 227, 232, 242 Stugren, В., 38 subiect-obiect, 135,137,139,147,157,237 Suppes, P., 174, 241 Surdu, А., 250 Szent-Györgyi, А., 238 R T Tarozzi, G., 248,249 totalitate, 2,4, 5,29,31,32, 33,34, 36,37,38, 41, 42, 43, 46, 47, 48,51,53, 54,55, 56, 67, 72, 74, 75, 76, 78, 80, 81, 82, 83, 84, 86, 87, 88,89, 90,91,93, 95, 96, 97,
98,100,101, 104,105,106,110, 111, 112, ИЗ, 114,116, 117,118,120,121,123, 124,130,133,134, 145,147,148,155,157,159,160,161,163, 165,174,175,176,177,179,180,181,182, 183,184,189,192, 205, 210, 219, 222, 227, 228,233 totalitatea lingvistică, 2, 45 totalitatea metafizică, 2, 50 totalitatea organică umană, 2,36 Trubetzkoy, M. S., 47 Tudosescu, I., 236 Țuiu, F, 236 Rachel, G., 224 Radcliffe-Brown, A. R., 41 Ralea, Μ., 224 raționalitate, 20, 75,86, 94,140,141,142,143, 145,147 raționalitate științifică, 20 raționalitate politică, 11,93,142,143 Rescher, N., 188, 213,242,247 Restian, A., 236 Ricoeur, P., 80,230 Riga, J. Th„ 235 Rivelaygue, J., 217,249 Robin, L., 246 Roșea, D. D., 30,140,147,180,224,227,238 Routley, 219,246,249 Ruffié, J., 68,102 Russell, В., 190 Ryle, G., 44 U S Ulise, 9,30 unu-multiplu, 74,188 Sadovski, V. N., 106,235 Săhleanu, V., 38,148,238 Salam, A., 173,241 Sartre, J-Р., 58, 63 Schelling, 221,227 N Valeriu, A., 246 239
W Varela, F., 132 Vasarely, 60 Vésale, A., 37,229 Vigier, 153 Vogel, T., 241 von Baader, F., 4 von Bertalanfiy, L., 105 von Ehrenfels, C., 42 von Laue, Μ., 165 Wallis, R., 237 Weber, Μ., 225 Weinberg, S., 173, 177, 241 Weizsaecker, C., 139 Wertheimer, 42 Wichmann, E. H., 240 Wittenberger, G., 108,231,235 240 |
| adam_txt |
CUPRINS PREFAȚĂ LA EDIȚIA A DOUA. 4 I. PREFIGURĂRI ALE MODELULUI RAȚIONALITĂȚII INTEGRATOARE. 6 1.1. Jocul „punctelor fixe”: instanța spațială și instanța temporală. 7 1.2. Forma identității originare. 15 1.3. Forma juxtapusă. 17 1.4. Forma exclusivă. 20 1.5. Forma sintetic-integratoare. Momentul hegelian. 24 1.5.1. Nereflexivitatea momentelor totalității.25 1.5.2. Nesimetria identității și diferenței. 28 1.5.3. Netranzitivitatea apartenenței momentelor la totalitate. 29 1.5.4. Ierarhia logică. 31 II. SENSURI ALE IDEII DE TOTALITATE. 34 2.1. Sensul antropologic sau proiectul totalității organice umane. 34 2.2. Sociologia „fenomenului social
total”.37 2.3. Accepția gestaltist-psihologică. 40 2.4. Totalitatea lingvistică. 43 2.5. “Noua istorie” ca istorie totală. 45 2.6. Totalitatea metafizică.47 III. RAPORTUL CONTINUU-DISCRET CA FUNDAL AL TOTALITĂȚII. 50 3.1. Confluențe metodologice.53 3.2. Dinamica discretului. 57 3.3. Ierarhia și emergența nivelurilor.62 IV. TOTALITATE, SISTEM, HOLON. 70 4.1. Unitatea sintetică. 72 4.2. Mijlocirea eterogenității. 82 4.3. Totalitate, sistem, holon. 98 V.
TOTALITATE ȘI DETERMINISM. 116 5.1. Totalitate și determinare prin întemeiere. 120 5.2. Raportul obœctiv-subiectiv în acțiune și cunoaștere. 127 5.3. Totalitate și complementaritate. 141 5.4. Spreototalitate-câmp. 158 VI. ASPECTE LOGICE ALE TOTALITĂȚILOR. 174 6.1. Tipuri de structuri și tipuri de integrări. 174 6.2. Proprietăți logice ale relației parte-întreg. 180 6.3. Temeiuri ale distincției distributiv-colectiv. 192 6.4. Tipuri de conjuncții colective. 196 VIL TOTALITATEA ȘI LIMITELE GÂNDIRII.200 7.1. Provocarea limitelor gândirii. 200 7.2. O REVENIRE A DIALECTICII ?. 205 NOTE ȘI REFERINȚE BIBLIOGRAFICE. 212
Note și referințe bibliografice Capitolul I 1. Deși apare sub diferite terminologii, distincția rămâne, în principal, aceeași: constatare, explicație-comprehensiune, evaluare. Una vrea să „.constate legile fenomenelor”, alta „.să organizeze lumea” (vezi Jacques D'hont, „Raison scientifique et raison technique”, în Weltkongress für Philosophie. Düsseldorf, 1978); raportul explicație-comprehensiune se regăsește constant și în dezbaterile filosofice din țara noastră: Teodor Dima, în cele două volume din Explicație și înțelegere, atrage atenția asupra complementarității explicației și înțelegerii și asupra ponderii lor variabile în funcție de investigație (vezi, Teodor Dima, Explicație și înțelegere, voi. 2, Iași: Editura Graphix, 1994); Alexandru Boboc subliniază că înțelegerea e mai mult decât o explicație (Alexandru Boboc, Hermeneutică și ontologie, București: Editura didactică și pedagogică, 1999, 27); pentru Mircea Flonta, comprehensiunea sau înțelegerea poate conduce la o extindere nejustificată a conceptului de știință, incluzând elemente care nu pot fi supuse criteriilor de verificare științifică (Mircea Flonta, „Idealul explicativ în disciplinele istorice: două viziuni contemporane”, în voi. Perspectivăfilosofică în abordarea fenomenelor sociale, București: Editura Academiei, 1983); Andrei Marga, făcând o sinteză a criticilor lui Stegmüller cu privire la „explicația comprehensivă”, atrage atenția asupra punctelor „slabe” și punctelor „tari” ale acestor critici (Andrei Marga, Argumentarea, Cluj-Napoca: Editura Fundației Studiilor Europene, 2006). 2. Tudor Cătineanu,
Structura unei sinteze filosofice, voi. I, (Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1981). 3. Petre Botezatu, Interpretări logico-filosofice, (Iași: Editura Junimea, 1982). ! 212
4. N. Georgescu-Roegen, Legea entropiei și procesul economic, (București: Editura politică, 1979). 5. Robert Blanche, La science actuelle et le rationalisme, (Paris: P.U.F., 1973). 6. Marshall McLuhan, Galaxia Gutenberg, (București: Editura politică, 1975). 7. Octav Onicescu, Pe drumurile vieții, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1981). 8. Gui Rachel, Tragedia greacă, (București: Editura Univers, 1980). 9. Mihai D. Ralea, Psihologie și viață, (București: Fundația pentru literatură și artă, 1938). 10. Lucian Blaga, „Trilogia cunoașterii”, în Opere, voi. 8, (București: Editura Minerva, 1983). 11. Erwin Panofsky,Artă și semnificație, (București: Editura Meridiane, 1980). 12. Max Horkheimer, Théorie traditionnelle et théorie critique, (Paris: Gallimard, 1974). 13. B. G. Kuznețov, Rațiune și ființare, (București: Editura politică, 1979). 14. Robert Klein, Forma și inteligibilul, voi. 2, (București: Editura Meridiane, 1977). 15. Lucian Blaga, Ființa istorică, (Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1977). 16. D. D. Roșea, „Descartes”, în voi. Linii și figuri, (Sibiu: Editura Tara, 1943). 17. W. Shakespeare, „Poveste de iarnă”, actul IV, (în românește de Ion Vinea), în Teatru, (București: Editura Univers, 1971). 18. A. Koyré, Du monde clos a l'univers infini, (Paris: Gallimard, 1973). 19. Martin Heidegger, Questions I, (Paris: Gallimard, 1974). 20. După părerea lui Régis Debray, conceperea substanței spinoziste autosuficiente, cu hiatusul dintre cauză și efect, cade sub incidența axiomei incompletitudinii. (Régis Debray, Critique de la raison politique, Paris: Gallimard,
1981). 21. Bertrand Russel, Problèmes de philosophie, (Paris: Payot, 1968). 213
22. Lucien Goldmann, Structures mentales et creation culturelle, (Paris: Editions Anthropos, 1970). 23. Gheorghe, Enescu, Logica simbolică, (București: Editura științifică, 1971). 24. Folosim noțiunea de „aritmomorf” în sensul lui N. G. Roegen: „Dat fiind că orice număr real constituie cel mai elementar exemplu de noțiune discret distinctă, propun să numim aritmomorfa orice noțiune de acest fel” (op. cit. p. ni); 25. Vezi și Max Weber, Essais sur la théorie de la science, (introducere de Julien Freund), (Paris: Pion, 1965). 26. Corespondentul matematic al acestei situații îl reprezintă fracțiile continui finite (N. Mihăileanu, Istoria matematicii, voi. 2, București: Editura științifică și enciclopedică, 1981, p. 18). 27. Georg Klaus, Logica modernă, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1977). 28. G. W. F. Hegel, „Logica”, Enciclopedia științelor filosofice, partea I, (București: Editura Academiei, 1962). 29. Este paradoxală poziția lui B. Russel care, deși reproșează lui Leibniz și lui Spinoza că au avut în vedere doar universalele exprimate prin adjective și substantive, se situează într-un moment antehegelian când vorbește despre universalele-relații ca înscriindu-se în lumea ființei (a lui a fi), adică într-o lume în care își pot păstra imobilitatea, rigiditatea sustrase dimensiunii temporale. Or, o astfel de relație, cum vom vedea, este repudiată de către Hegel, (v. B. Russel, op.cit, pp. 110-116). 30. De fapt, logicienii sunt de acord că Aristotel însuși a acordat principiilor logice valoare de “legi ale ființei ca ființă”, deci valoare ontologică, (v. P.
Botezatu, „Logica principiilor - încercare de revalorizare a principiilor logice în contextul logicii moderne”, în Revista de filosofie, որ. 5,1979). 31. É. Meyerson, Identite et realite, deuxieme edition, (Paris: Alcan, 1912). 214
32. Acesta ar fi sensul primar al raportului ființă-identitate, învăluit în obscuritatea gândului lui Parmenide, crede Heidegger în studiul său despre „Identitate și diferență” (în op. cit., p. 262). Iar în spiritul gândirii hegeliene preferința este îndreptată întotdeauna spre o multiplicitate (ființare) ce presupune deja, ca temei, o unitate (identitate) și nu spre o imitate ce rezultă dintr-o asamblare de părți; 33. Fără a ne propune să dezvoltăm ideea, trebuie să menționam că, în depășirea poziției parmenidiene, Hegel se va folosi de achiziția kantiană a construirii conceptelor individual-tipice, procedeu structurat pe modelul matematic (aritmetic) al sintezei identicului cu el însuși și care permite, într-o logică intensivă, lărgirea simultană a conținutului și sferei unui concept, (v. și H. Höffding, La relativité philosophique, Paris: Alean, 1924, 70-75). în logica sa intensivă - unde primează relația de apartenență și nu cea de incluziune -, Hegel, în „producerea” particularului, va folosi același procedeu. De aici importanța pe care o acordă particularului, caracteristicului ca mediere între universal și singular (cf. și Hegel, Fenomenologia spiritului. București: Editura Academiei, 1965, 29). Ceea ce îl conduce pe Μ. Horkheimer la concluzia conform căreia singurul rezultat ce poate fi salvat din logica lui Hegel ar fi tocmai “particularul” (Horkheimer, M. Les debuts de la philosophie burgeoise de l'histoire, Payot, Paris, 1974,148). 34. Jean Hyppolite, Logique et existence, (Paris: P.U.F., 1953). 35. G. W. F. Hegel, Știința logicii, (București: Editura Academiei,
1966). (De observat că citatul reprodus este cât se poate de semnificativ în privința păstrării momentului kantian amintit în paginile anterioare, ca procedeu de lărgire simultană a sferei și conținutului unui concept). 36. Semnalăm că între structura logică a mecanismului totalității din filosofia lui Hegel și teoria tipurilor a lui B. Russel există o analogie frapantă. Așa cum diferența de la tipul 0 la tipul 1 (și în continuare între tipuri) este de calitate (predicația neputându-se face în interiorul aceluiași tip), între cele două registre 215
în și prin care se constituie o totalitate în filosofia lui Hegel există o diferență calitativă. Respectiv, predicația pentru primul registru este adevărată numai în registrul al doilea. Adică, momentele unei totalități (indivizi de tipul 0 în limbaj russellian) nu-și au adevărul (respectiv predicația) decât în totalitatea împlinită, în planul superior calitativ (tipul 1). Iar relația prin care se exprimă această structură este aceeași ca și în teoria tipurilor: apartenența. 37. Hegel înțelesese foarte bine lipsa de fecunditate a unei identități care nu se diferenția calitativ, așa cum funcționa în sistemul lui Schelling (v. și Jean Francois Courtine, „Le déploiment schellingien de Punite: de Puniversie a l'universitas”, ín Les études philosophiques, З,1978). 38. D. D. Roșea, „Rațional și irațional”, în Studii și eseuri filosofice, (București: Editura științifică, 1970). 39. A se vedea în acest sens considerațiile lui Hegel conform cărora părțile unui întreg sunt indiferente, în relații neesențiale dacă nu presupun o unitate originară (Fenomenologia spiritului, pp. 90-91); 40. în structura implicativă a raportului dintre totalitate și părți rămăsese o dificultate deschisă de filosofia lui Spinoza: substanța implică (intranzitiv) modurile, le conferă - logic - posibilitatea existenței fără a le da însă și condiția suficientă. Implicația nu este reciprocă. (Se pare că Spinoza simte aceasta lipsă atunci când definește esența și lucrul prin reciprocitate implicativă, după cum observa și Willy Coolsaet, în „De la priorite du fundamental in Occident”, în Les études
philosophiques, 4, 1978). Depășirea dificultății spinoziste este făcută de Hegel prin identificarea condiției de posibilitate cu aceea de suficiență. Implicația devine astfel reciprocă între momente și totalitate. Aceasta depășire trece prin achiziția lui Leibniz: principiul rațiunii suficiente subordonează - ontologic principiile logicii clasice (a se vedea în acest sens și Dan Bădărău. „Studiu introductiv în Leibniz”, Opere filosofice, I, 1972; iar recent Fiorea Lucaci atrage atenția asupra lecției hegeliene ca „punct de pornire în redefinirea creației” a 216
creației ca totalitate (Florea Lucaci, Creație și ființare. Un temei în ontologia umanului, Cluj-Napoca: Editura Dacia, 2002, 202). 41. Firește, o asemenea ruptură este artificială din partea noastră, în filosofia lui Hegel existând o unitate indestructibilă între procesualitate și rezultat. Dar „tăietura” ne este utilă în analiză pentru a surprinde articulațiile mecanismului de formare a totalității. 42. După C. Noica, la antici conștiința generalului nu trece de tema genului și speciei (C. Noica, „Principiile logice și legile lui Newton”, în Probleme de logică, voi. ГѴ, București: Editura Academiei, 1972,72); 43. Radu Stoichiță, Natura conceptului în logica lui Hegel, (București: Editura științifică, 1972). 44. Gaston, Bachelard, Dialectica spiritului științific modern, voi. I, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1986). Capitolul II 1. Georges Canguilhem, „L'homme de Vésale dans le monde de Copernic: 1543”, în Etudes d'histoire et philosophie des sciences, (Vrien, 1968). 2. Georges Canguilhem, „Le tout et la partie dans la pensée biologique”, ín Les Etudes philosophiques, nr. 1, (1966). 3. Mikei Dufrenne, La personalite de base, (Paris: P.U.F., 1972). 4. Ed. Pamfil, și D. Ogodescu, Persoană și devenire, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1976). 5. Doru Ogodescu, Persoană și lume, (București: Editura Albatros, 1981). 6. Armand Cuvillier, Où va la sociologie française?, (Paris: Librairie Marcel Rivière, 1953). 7. Reymond Diaz, Les cadres sociaux de l'ontologie sartrienne, (Paris: Librairie H. Champion, 1975). 217
8. Raymond Boudon, La crise de la sociologie, (Paris: Droz, 1971). 9. Claude Lévi-Strauss, Antropologia structurală, (București: Editura politică, 1978). 10. Pentru prezentarea concepției lui Parsons în literatura noastră de specialitate se poate consulta: Codreanu Lucia Dumitrescu, Sistemul sociologic al lui Talcott Parsons, (București: Editura științifică, 1973). 11. Jean Piaget, Structuralismul, (București: Editura științifică. 1973). 12. A se vedea și La psychologie moderne, de A a Z, vol. I, II. 13. Henri Ey, Conștiința, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1983). 14. W. Gordon Allport, Structura și dezvoltarea personalității, (București: Editura didactică și pedagogică, 1981). 15. Jean-Pierre Corneille, La lingvistique structurale, (Paris: Librairie Larousse, 1976). 16. Semnificativ este faptul că în ultima vreme și domeniul literaturii este tratat sub semnul totalității. în literatură - scrie Adrian Marino ֊ din orice direcție am privi-o, reîntâlnim mereu, într-o formă sau alta, totalitatea culturală, enciclopedismul (p. 180). Fiind principiu ordonator și placă turnantă de semnificații, subliniază același autor, totalitatea este implicată - direct sau indirect - încă în formularea primelor accepții ale literaturii (p. 116). Vezi Adrian Marino, Hermeneutica ideii de literatură, Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1987 (în special capitolul „Totalizarea literaturii”). 17. A se vedea în acest sens Théories du langage, théories de l'apprentissage (le debat entre Jean Piaget et Noam Chomsky), Paris: Seuil, 1979. 18. Cf. Jacques Le Goff, „L'histoire nouvelle”, ín Les
encyclopédies de Savoir moderne, (Paris: Petz-C.E.P.L., 1978). 19. Fernand Braudel, Jocurile schimbului, vol. 2, (București: Editora Meridiane, 1985). 218
20 . Paul Ricoeur, „La philosophie et les philosophies aujourd'hui”, în Tendances principales de la recherche dans les sciences sociales et humaines, vol. II, (Paris: Unesco, 1978). 21 Emmanuel Lévinas, Totalitate și infinit, (Iași: Editura Polirom, 1999). Capitolul Ш 1. Stéphane Lupasco, Logica dinamică a contradictoriului, (București: Editura politică, 1982). 2. Marcus Solomon, Timpul, (București: Editura Albatros, 1985). 3. Robert Blanche, La science actuelle et rationalisme, (Paris, 1973). 4. P. Demers, „Vers une théorie de la connaissance du physicien: un modèle dual et sa figuration en monolangage”, ín Dialogue, vol. XIII, nr. 1. Montreal, (1974). 5. Octav Onicescu, Pe drumuriie vieții, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1981). 6. Vezi și Reymond Diaz, Les cadres sociaux de l'ontologie sartrienne. 7. Jacques Monod, Le hasard et la nécessité, (Paris: Seuil, 1970). 8. Rudolf Carnap, Les fondements philosophiques de la physique, (Paris: Colin, 1973). 9. C. Wittenberger, Eseuri de biologice teoretică, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1981). 10. H. Selye, Știință și viață, (București: Editura politică, 1984). 11. Louis de Broglie, Certitudinile și incertitudinile științei, (București: Editura politică, 1980). 12. E. Schrôdinger, Ce este viața? și spirit și materie, (București: Editura politică, 1980). 13. Francois Jacob, Logica viului, (București: Editura Enciclopedică Română, 1972). 219
14. Marcus Solomon, Artă și știință, (București: Editura Eminescu, 1986). 15. 1. Prigogine, și I. Stengers, Noua alianță, (București: Editura politică, 1986). 16. Mircea Florian, Recesivitatea ca structură a lumii, (București: Editura Eminescu, 1983). 17. Mihai Drăgănescu, Ortofizica, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1985). 18. *** Elaboration etjustification des modèles, vol. I, II, (Paris: Maioine, 1979). 19. Georg Lukacs, Ontologia existenței sociale, vol. I, (București: Editura politică, 1982). 20. A se vedea: B. G. Kuznețov, Rațiune și ființare, (București: Editura politică, 1979). 21. Cerința de elucidare a raportului continuu-discret reprezintă - subliniază Solomon Marcus - una din marile provocări ale științei la adresa filosofiei. A se vedea: Marcus Solomon, Provocarea științei, București: Editura politică, 1988 (în mod deosebit capitolul „Știința provoacă filosofia: distincția discretcontinuu”). 22. Vezi James G. Miller, Living Systems, (New York: McGraw Hill, 1978). 23. Mario Bunge, Știință și filosofìe, (București: Editura politică, 1982). 24. Mario Bunge și Rodolfo Liinas, The Mind-Body Problem in the Neuroscience, (Düsseldorf, 1978). 25. Jacques Ruffle, De la biologie a la culture, (Paris: Flammarion, 1976). 26. John Eccles, Neural Machinery of the Brain and the Brain-Mind Problem, (Düsseldorf, 1978). 27. Pentru depășirea acestei situații, atât logic cât și ontologic, Gustav Erdei propune ca proprietate (și nu ca funcție) a substratului material conștienta, ca act pur al sesizării, ce păstrează încă nota materialității; iar conștiința un
atribut al conștienței, deci un atribut de gradul doi care nu mai deține calitatea materialității. Iar în ce privește conștiința ca natură și origine, ea pare să se datoreze unor fenomene de natura cuantică din cadrul structurilor nervoase ale 220
creierului; (Gustav Erdei,. Reflectare și conștiință, Timișoara: Editura Facla, 1985). 28. Mihai Drăgănescu, Profunzimile lumii materiale, (București: Editura politică, 1979). Capitolul IV 1. Harald Höffding, La relativité philosophique, (Paris: Alcan, 1924); în aceeași linie de analiză, unele studii recente atrag și ele atenția asupra funcționalității ideii de totalitate cel puțin în următoarele sensuri: a) utilizarea totalității ca idee transcendentală; b) ca o configurație a momentelor structurale; c) folosirea ideii de totalitate pentru a exprima întregul unui lucru; d) utilizarea ideii de totalitate pentru a exprima aspectele integrative în domeniul relațiilor socio-umane (vezi, J. Glenn Friesen, „Dooyeweerd, Spann and Philosophy of Totality”, Philosophia Reformata, rev. 70, June, (2005). 2. Constantin Noica, Scrisori despre logica lui Hermes, (București: Editura Cartea Românească, 1986). 3. Martin Heidegger, Questions I, (Paris: Gallimard, 1974). 4. Martin Heidegger, Questions II, (Paris: Gallimard, 1975). 5. Gilles Deleuze, Difference et repetition, (Paris: P.U.F., 1976). 6. J. Derrida, L'écriture et la difference, (Paris: Seuil, 1967). 7. W. Theodor Adorno, Negative Dialektik, (Frankfurt/Main: Suhrkamp Verlag, 1966). 8. Immanuel Kant, Critica rațiunii pure, (București: Editura științifică, 1969). 9. N. Georgescu-Roegen, Legea entropiei și procesul economic, (București: Editura politică, 1979). 10. Werner Heisenberg, Pași peste granițe, (București: Editura politică, 1977). 221
11. A se vedea și Ilie Pârvu, Teoria științifică, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1981). 12. Cf. Kari R. Popper, Logica cercetării, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1981). 13. Kari R. Popper, La société ouverte et ses ennemis, vol. I, (Paris: Seuil, 1979). 14. Jean Lojkine, „La specialisation des champs en sociologie”, ín Cahiers internationaux de sociologie, vol. LXVIII, (1980). 15. Ilie Pârvu, „Premise pentru o perspectivă interdisciplinară în teoria științei”, în Interdisciplinaritatea în știința contemporană, (București: Editura politică, 1980). 16. Victor Isac, „Principiul corelației în cercetarea interdisciplinară”, în Interdisciplinaritatea în știința contemporană, (București: Editura politică, 1980). 17. Constantin Noica, Devenirea întru ființă, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1981). 18. Gabriel Liiceanu (prezentare și îngrijire), Epistolar, (București: Editura Cartea Românească, 1987). 19. Constantin Noica, „Principiile logicii și legile lui Newton”, în Probleme de logică, vol. IV, (București: Editura Academiei, 1972). 20. Georg Lukacs, Ontologia existenței sociale, vol. I, (București: Editura politică, 1982). 21. Vezi și Virgil Stancovici, Filosofìa integrării, (București: Editura politică, 1980). 22. Jacques Ruffié, De la biologie a la culture, (Paris: Flammarion, 1976). 23. Elena Golu, „Concepția existențialistă și ideea de dialectică a naturii”, în Ideea de dialectică în știința și filosofìa contemporană, (București: Editura politică, 1982); în literatura noastră de specialitate Angela Botez a atras atenția
în mod sistematic asupra afirmării perspectivei holiste în filosofia științei (vezi, de exemplu, Angela Botez (coord.), Metamorfoze actuale în filosofia științei, 222
(București: Editura politică, 1988), iar de curând Dumitru Daba prezintă pe larg actualitatea și foița perspectivei sistemice ca epistemologie antireducționistă (Dumitru Daba, Sistemica universală și reconstrucția conceptuală a științei, Timișoara: Editura Politehnica, 2004). 24. Ludwig von Bertalanfly, Théorie générale des systèmes, (Paris: Dunod, 1973). 25. 1. V. Blauberg, V. N. Sadovski și E. G. Judin, „Abordarea sistemica în știința contemporană”, în voi. Metoda cercetării sistemice, (București: Editura științifică, 1974). 26. C. Wittenberger, Eseuri de biologie teoretică, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1981). 27. Solomon Marcus Timpul, (București: Editura Albatros, 1985). 28.1. Th. Riga și Gh. Călin, De la materie la om, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1977). 29. Nicolae Mărgineanu, Natura științei, (București: Editura științifică, 1968). 30. Mario Bunge, Știință și filosofìe, (București: Editura politică, 1984). 31. Mihai Drăgănescu, Știință și civilizație, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1984). 32. Gustav Erdei, Reflectare și conștiință, (Timișoara: Editura Facla, 1985). 33. Ilie Pârvu, Introducere în epistemologie, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1984). 34. Jürgen Habermas, Cunoaștere și comunicare, (București: Editura politică, 1983). 35. Adrian Restian, Integronica, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1989). 36. Ludwig Grünberg, „Teoria generală a sistemelor: concepte, implicații metodologice, controverse”, în Sisteme în științele sociale, (București: Editura Academiei, 1977).
223
37. Corneliu Mircea, Cartea ființei, (București: Editura Cartea Românească, 1980). 38. Florea Țuiu, Niponism, teorie și acțiune, (București: Editura politică, 1987). 39. Karel Kosik, La dialectique du concret, (Paris: Maspero. 1970). Capitolul V 1. Ion Tudosescu, Determinismul și știința, (București: Editura științifică, 1971). 2. A. Migdal, De la îndoială la certitudine, (București: Editura politică, 1989). 3. Robert Fossaert, La société, tome I, II, (Paris: Seuil, 1977). 4. Jean Duvignaud, Anthologie des socioloques français contemporains, (Paris: P.U.F., 1970). 5. Jürgen Habermas, Cunoaștere și comunicare, (București: Editura politică, 1983). 6. Vasile Sporici, Determinare și structură în genetica modernă, (Iași: Editura Junimea, 1978). 7. Vezi Elaboration et justification des modèles, applications en biologie, tome I, (Paris: Maioine, 1979). 8. Konrad Lorenz, L'envers du miroir, (Paris: Flammarion, 1975). 9. Lucien Goldmann, Lukacs et Heidegger, (Paris: Denoël, 1973). 10. Gustav Erdei, Reflectare și conștiință, (Timișoara: Editura Facla, 1985). 11. Mihai Drăgănescu, Profunzimile lumii materiale, (București: Editura politică, 1979). 12. Jacques Ruffié, De la biologie a la culture, (Paris: Flammarion, 1976). 13. Jean Piaget, Biologie și cunoaștere, (Cluj: Editura Dacia, 1971). 14. Anton Dumitriu, Istoria logicii, ediția a II-а, (București: Editura didactică și pedagogică, 1975). 224
15. Robert Wallis, Les temps, quatrième dimension de l'esprit, (Paris: Flammarion, 1966). 16. Conexiunea subiect-obiect se găsește, fundamentală, și dincolo de limitele cunoașterii de astăzi, chiar într-o lume dincolo de spațiu și timp, precum în modelul incitant al ortofizicii și ortoexistenței propus de Μ. Drăgănescu în lucrările sale, Profunzimile lumii materiale și Ortofizica. Deoarece lumatia, existența originară informă, deci obiectivă și cu statut de obiect, de „dat” primordial, nu poate fi (nu poate subzista) decât în conexiune cu informateria, care este principiul activ deschis (ca printr-un tunel de comunicare) spre agregatele moleculare, celula, organism și om, adică este câmp mintal, ceea ce înseamnă subiectivitate și subiect; 17. D. D. Roșea, Existența tragică, (București: Editura științifică, 1968). 18. W. Heisenberg, Pași peste granițe, (București: Editura politică, 1977). 19. N. Georgescu-Roegen, Legea entropiei și procesul economic, (București: Editura politică, 1979). 20. Henri Bergson, L'évolution creatrice, (Paris: Alean, 1939). 21. Jean Piaget, Epistemologia genetică, (Cluj: Editura Dacia, 1973). 22. Josse Lamaire, „Variation sur la pensée cybernétique”, în Le dossier de la cybernétique, (Marabout Université, Editions Gérard Co, Verviers, 1968). 23. Dumitru Ghișe, „Corelația dintre știință și filosofie”, în Știință și contemporaneitate, (București: Editura politică, 1980). 24. Albert Szent-Györgyi, Pledoarie pentru viață, (București: Editura politică, 1981). 25. Alfred Kastler, Această stranie materie, (București: Editura politică, 1982). 26. într-o
forma restrânsă, ideile pe care le desfășuram aici au fost expuse de către noi în: Ioan Biriș, „Totalitate și complementaritate”, Revista de filosofie, ianuarie-februarie (1985). 27. Victor Săhleanu, „Notă asupra principiului complementarității”, în Revista de filosofìe, martie-aprilie (1987). 225
28. Rudolf Carnap, Les fondements philosophiques de la physique, (Paris: Colin, 1973). 29. Max von Laue, Istoria fizicii, (București: Editura științifică, 1965). 30. Pentru o tratare mai largă a dificultăților cu care s-a confruntat fizica contemporană până a ajuns să formuleze principiul complementarității și să stabilească drumul care a condus către acest principiu, deosebit de utilă este lucrarea lui Mircea Flonta, Perspectivă filosofică și rațiune științifică, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1985). 31. Erwin Schröddinger, Ce este viața? și Spirit și materie, (București: Editura politică, 1980). 32. Louis de Broglie, Certitudinile și incertitudinile științei, (București: Editura politică, 1980). 33. George Gamow, 30 de ani care au zguduit fizica, (București: Editura științifică, 1969). 34. Albert Einstein, Commentje vois le monde, (Paris: Flammarion, 1958). 35. Pierre Jaeglé, Essai sur l'espace et les temps, (Paris: Editions Sociales, 1976). 36. Niels Bohr, Fizica atomică și cunoașterea umană, (București: Editura științifică, 1969). 37. Kari R. Popper, Logica cercetării, (București: Editura științifică și enciclopedică, 1981). 38. Niels Bohr, „Asupra noțiunilor de cauzalitate și complementaritate”, în Epistemologie ֊ orientări contemporane, (București: Editura politică, 1974). în lucrarea sa de doctorat Petre Botezatu ne atrage atenția că „prin ideea de complementaritate se afirmă insuficiența conceptelor create de intuiția obișnuită atunci când sunt aplicate în domeniul microfizic” (Petre Botezatu, Cauzalitatea fizică și panquantismul, Iași: Editura
Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2002, 161). 39. Tudor Cătineanu, Structura unei sinteze filosofice, vol. 1, (Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1981). 226
40. Faptul că Bohr ajunge să formuleze principiul complementarității ca un răspuns expres la problemele pe care le punea raportul obiect-subiect, sistem fizic-instrument de observație în mecanica cuantică, este tot mai des susținut în literatura de specialitate din ultimii ani. însăși formularea răspunsului se pare că este inspirată din psihologia lui W. James. în special Gerald Holton arată această influență în lucrarea sa L’imagination scientifique (1981). într-o întreținere pe care Bohr i-a acordat-o în 1962 lui Th. Kuhn, marele fizician a recunoscut explicit că lucrarea lui W. James, Principiile psihologiei, a constituit pentru el o adevărată revelație. Respectiv, lui Bohr i s-a părut foarte instructivă ideea celor două conștiințe în cazul bolnavilor psihici, conștiințe care coexistă și se ignoră mutual. între această situație din psihologie și comportamentul experimental din domeniul fenomenelor cuantice, Bohr a văzut un izomorfism perfect, simțind că „sursa schizofreniei structurale din viziunea clasică se regăsește în separarea totală a subiectului de obiect” (Basarab Nicolescu, Nous, le particule et le monde, Paris: Mail, 1985,135). 41. G. Bergeron, Fonctionnement de l'etat, (Paris: Colin, 1965). 42. Stéphane Lupasco, Logica dinamică a contradictoriului, (București: Editura politică, 1982). 43. Eyvind H. Wichmann, Fizica cuantică, vol. IV, (București: Editura didactică și pedagogică, 1983). 44. George C. Moisil, Cascada modelelor în fizică, (București: Editura Albatros, 1985). 45. Louis-Jean Destouches, La mécanique ondulatoire, (Paris: P.U.F., 1954). 46. Tousaint
Jean Desanti, La philosophie silencience ou critique des philosophies de la science, (Paris: Seuil, 1975). 47. Theodore Vogel, Théories des systèmes évolutifs, (Paris: Gauthier-Villars, 1965). 48. Radu I. Câmpeanu, Incursiune într-un univers posibil, (Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1982). 227
49. Sâmburele tare al convingerilor filosofice ale lui Einstein constă în unitatea a trei principii: principiul realismului, principiul determinismului și principiul separabilității (vezi și Μ. Flonta, op. cit., 209-210). 50. Constantin Noica, Scrisori despre logica lui Hermes, (București: Editura Cartea Românească, 1986). 51. Basarab Nicolescu, Nous, le particule et le monde, (Paris: Mail, 1985). 52. Abdus Salam, Știința, bun al întregii omeniri. București: Editura politică, 1985). 53. Steven Weinberg, Primele trei minute ale universului, (București: Editura politică, 1984). 54. Termenul de „bootstrap” este tradus de obicei prin cel de „înșnuruire” sau „autoînșurubare”. Poate ar fi mai nimerit cel de “autoconsistență”; 55. Vezi și Florin Felecan, „Fizică și filosofie. Spre un orizont categorial nou, neclasic”, în Filosofia fizicii, (București: Editura politică, 1984). 56. Nicola Cabibbo, „L'unification des forces fondamentales”, în La Recherche, որ. 148 (1983). 57. Patrick Suppes, Metafizica probabilista, (București: Editura Humanitás, 1990). 58. Jean Piaget, Structuralismul, (București: Editura științifică, 1973). 59. In filosofia contemporană, la modul intuitiv se pare că existențialismul a simțit cel mai acut situația de câmp ca existență legată, neseparabilă, ceea ce a căutat să exprime printr-un limbaj „fibros”, alcătuit din grupuri de cuvinte aglutinate prin liniuțe de unire, cum ar fi în exemplul: omul-este-în-lume֊în fața- transcendenței-de-efectuat. (Vezi și Gaston Bachelard, Dialectica spiritului științific modern, vol. II, București: Editura științifică și
enciclopedică, 1986, 308); 60. Mecanica cuantică, remarcă D. Bohm, într-o concepție deosebit de interesantă din perspectivă hölistä, ne dezvăluie un Univers în a cărui ordine este cuprinsă inextricabil și conștiința (cf. D. Bohm, Die implizite Ordnung, München, 1985). 228
Capitolul VI 1. Ernest Nagel, „Wholes, Sums, and Organic Unities”, ín Parts and Wholes, ed. Daniel Lerner, (New York: The Free Press of Glencoe, 1963). 2. Raymond Boudon, „La ce servește noțiunea de «structur㻓?, în R. Boudon, Texte sociologice alese, (București: Editura Humanitás, 1990). 3. Petre Botezatu, „Formalisme și structuralitate”, în P. Botezatu, Interpretări logico-filosofice, (Iași: Editura Junimea, 1982). 4. Petre Botezatu, Schiță a unei logici naturale, (București: Editura Științifică, 1969). 5. Petru Ioan, Logică și filosofìe, (Iași: Institutul european, 1996). 6. Ronald G. Jones, „On holistic methodology”, în Actes du XIV érne Congrès International de Philosophie, Vienne, (1968). 7. Nicholes Rescher, Topics in Philosophical Logic, (Dordrecht: D. Reidel Publishing Company, 1968). 8. Gheorghe Enescu, Tratat de logică, (București: Editura Lider, 1997). 9. Petre Botezatu, Introducere în logică, 2 voi., (Iași: Editura Grafix, 1994). 10. Stanislav Leśniewski, „On the Foundations of Mathematics” (introducere și traducere de Vito F. Sinisi), în Topoi, An International Review ofPhilosophy, D. Reidel Publishing Company, June (1983). 11. Denis Mieville, Un développement des systèmes logiques de Stanislaw Leśniewski, (Beme, Francfort-s Main, New York : Peter Lang, 1984). 12. Jürgen Habermas, Cunoaștere și comunicare, (București: Editura politică, 1993). 13. Ioan Biriș, „Totalitatea ca adevăr al identității și diferenței în filosofia lui Hegel”, în Revista de filosofie, որ. 3 (1981). 14. David Lewis, Parts ofClasses, (Oxford, Cambridge: Basii Blackwell, 1991). 15.
Theodor Bucher, Einführung in die angewandte Logik, (Berlin, New York: Walter de Gruyter, 1987). 229
16. Jean Piaget, Tratat de logică operatorie, (București: Editura didactică și pedagogică, 1991). 17. Émile Meyerson, Identité et réalité (Paris: Alcan, 1902). 18. Aristotel, Metafizica, (București: Editura IRI, 1996). 19. In legătură cu clasificarea noțiunilor în „distributive” și „colective”, în diferitele lucrări de logică, persistă numeroase confuzii. Unii autori le apropie foarte mult de clasificarea în „noțiuni generale” și „noțiuni individuale”, alții de clasificarea în „noțiuni compuse” și „noțiuni simple”. în ceea ce ne privește, în acord cu teoretizarea lui Aristotel privind problema „unității” (în sensul că acveeași noțiune poate exprima o unitate predicativă, ca general, când este privită în unitatea de gen, sau o unitate integrativa, când este privită ca rezultat al integrării, considerăm că în plan logic o aceeași noțiune se poate prezenta fie sub aspect distributiv, fie sub aspect colectiv. Logicianul român Petre Botezatu, atrăgând atenția asupra faptului că sensul distributiv ori colectiv al unei noțiuni nu rezultă întotdeauna în mod clar din expresiile verbale, oferă o soluție contextuală, în sensul că universul de discurs contextual concret este cel care ne poate ajuta să tranșăm dacă noțiunea este utilizată atributiv ori colectiv (9, vol.II, p. 69). O nuanță subtilă în această discuție este introdusă de logicianul Teodor Dima care sugerează să distingem între planul semantic și planul logic predicațional al analizei. Respectiv, dacă în context logic predicațional aceeași noțiune poate apărea fie în sens distributiv, fie în sens colectiv, în plan semantic
în funcție de referința noțiunii , unii termeni pot fi numai colectivi. Termeni precum „faună”, „floră”, „bibliotecă”, „echipaj”, „familie”, etc. sunt colectivi prin „semnificația pe care o primesc din partea referinței” (20, p. 104). 20. Teodor Dima, Teoria termenilor (a noțiunilor) în Drăgan Stoianovici, Teodor Dima și Andrei Marga, Logică generală, (București: Editura didactică și pedagogică, 1990). 21. Roberto Poli, „Res, ens and aliquid”, în Roberto Poli and Peter Simons, (eds), Formal Ontology, (Dordrecht, Boston, London: Kluwer Academic Publishers, 230
1996). 22. Roberto Poli arată că la Abelard încă avem o paralelă perfectă între ceea ce există (ca res') și ceea ce există ca „lucru” (ca ens) și distincția colectiv-distributiv (colectiv în paralel cu res și distributiv în paralel cu ens. Pentru Abelard întregul colectiv: a) nu este predicat din elementele constitutive; b) nu este universal; c) este compus din părți, dar nu se reduce la părțile sale; d) permite doar o predicație singulară. Iar întregul distributiv: a) este predicat din elementele sale constitutive; b) este subordonat relației gen specie; c) este universal; d) implică o predicație universală (21, p. 10). Despre importanța deosebită a descifrării relațiilor parte-întreg în vederea înțelegerii profunde și corecte a naturii existenței a se vedea ideile lui Archie L. Bahm, The Southwestern Journal of Philosophy, vol. ПІ, որ. 1, Spring (1972). 23. Ion Petroviči, Teoria noțiunilor, ediția а ІІІ-а, (Iași: Polirom, 1998), 24. într-o viziune accentuat platoniciană, doar operatorul conjuncției și cuantorul universal („toți”) au demnitate ontologică (25, p. 102). 25. Newton Da Costa, Logici clasice și neclasice, (București: Editura tehnică, 2004). 26. Jerzy Perzanowski, „The Way Of Trutf’, în Roberto Poli and Peter Simons (eds.), Formal Ontology, (Dordrecht, Boston, London: Kluwer Academic Publishers, 1996). 27. Aristotel, Organon, vol. I, (București: Editura IRI, 1997). 28. Aristotel, Fizica, (București: Editura științifică, 1966). 29. Stephane Lupasco, Logica dinamică a contradictoriului, (București: Editura Politică, 1982). 30. Immanuel Kant, Logica generală,
(București: Editura Trei, 1996). 31. Edmund Goblot, Trăite de logique, 5-eme edition, (Paris: Colin, 1929). 231
Capitolul VII 1. G. Priest, Beyond the limits of thought. (Cambridge: Cambridge University Press, 1995). 2. P.F. Strawson. Limitele rațiunii, (București: Editura Humanitás, 2003). 3. P. Botezata, „Logica principiilor - încercare de revalorizare a principiilor logice în contextul logicii moderne”, în Revista de filosofìe, որ. 5, septembrie- octombrie, tom. XXVI (1979). 4. P. Botezata, Constituirea logicității, (București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1983). 5. P. Botezata, Introducere în logică, voi. I, (Iași: Editura Graphix, 1994). 6. L. Robin, „La Pensée Grecque et les origines de l'esprit scientifique”, La Renaissance du livre, (Paris, 1923). 7. Al. Valeriu, Logica, ediția a XXIV-a, (București: Editura Garamond). 8. Este interesant de remarcat faptul că această trăsătură de rigiditate se menține și la logicieni care au depășit granițele logicii clasice și au inițiat noi orientări, așa cum este și cazul lui Leśniewski, creatorul mereologiei. Pentru Leśniewski, subliniază Gr. Priest și R. Routley, verbul „este”, simbolizat prin „є”, va fi utilizat sistematic într-un sens nediferențiat (9, p. 11). 9. G. Priest, R. Routley and J. Norman (eds.). Paraconsistent Logic. Essays on the Inconsistent, (Miinchen/Hamden/Wien: Philosophia Verlag, 1989). 10. Asemenea concluzii au dinamizat cercetările logice, iar în ceea ce privește „logica principiilor" (chiar dacă nu s-a bucurat de același interes ca alte domenii), încercările de nuanțare au mers, de exemplu, în stadiile românești cel puțin, de la un interes pronunțat epistemologic, cum este cazul lui Noica (11), care propune
ca între principiul identității si cel al necontradicției (ca extreme) să fie introdus principiul conexiunii necesare, către un interes constructiv de amploare pentru reconfigurarea sistemului principiilor logice, unde să se regăsească și principii 232
prelogice (precum cele ale structurii clasiale a realității, structurii sistemice, atribuțiunii, conexiunii universale etc.) (4). 11. C. Noica, „Principiile logicii și legile lui Newton”, în Probleme de logică, vol. ГѴ, (București: Editura Academiei, 1972). 12. W. Lenzen, „Necessary Conditions for negation-operators (with particular applications to paraconsistent negation)”, ín Handbook of Defeasible Reasoning and Uncertainty Management Systems, vol. 2, eds. Besnard, Ph, L. Rennes and A. Hunter, (Dordrecht, Boston, London: Kluwer Academic Publishers, 1998). 13. N. Rescher and R. Brandom, The Logic of inconsistency (A Study in NonStandard Possible-World Semantics and Ontology), (Totowa, New Jersey: Rowman and Littlefield, 1979). 14. In aceeași maniera, de exemplu, Gr. C. Moisil arată că o primă caracteristică a noțiunilor și judecăților de tip stochastic rezidă în faptul că orice cantitate considerată stochastic este apreciată în raport cu colecția (cu clasa) însăși, fără a influența indivizii. De aceea, un raționament de forma: a) majoritatea oamenilor sănătoși sunt virtuoși; b) Caius este sănătos; c) deci Caius este virtuos, va fi fals. Un silogism stochastic este corect numai dacă judecățile sale sunt de tip colectiv: majoritatea lui M este P majoritatea lui S este Μ majoritatea lui S este P (Gr. C. Moisil. Essais sur les logiques non chrysippiennes, Bucarest: Editions de l'Academie, 1972,169). 15. T. Dima, Explicație și înțelegere, vol. I, (București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1980). 16. Insuficiența schemei aristotelice bazată pe principiul distributivității
se poate exemplifica cel puțin prin două domenii ale cercetării științifice contemporane: cel al mecanicii cuantice și cel al socio-umanului. Pentru mecanica cuantică, de pilda, Birkhoff și von Neumann au fost primii care au arătat că se poate întâmpla (contrar logicii clasice) ca ал(рѵу)#(алР)ѵ(алу, adică să fie valabilă 233
proprietatea nondistributivității sistemelor cuantice (17, p. 127). Pentru Tarozzi, logica, la fel ca geometria, este o știință empirică, și așa cum geometria euclidiană s-a dovedit a fi un caz particular al geometriilor noneuclidiene, tot așa și logica aristotelică poate fi considerată un caz particular al unei logici mai generale, respectiv al logicii cuantice nondistributive (17, p. 130). Atât principiul complementarității formulat de Bohr, cât și experimentul crucial al celor două fante din mecanica cuantică par să acrediteze ideea că două teze a și ß (sau o propoziție și complementara sa) pot fimcționa împreună, pot coexista, dar nu și conjuncția lor. într-o logică paraconsistenta putem admite (ca în conjuncțiile colective) că împreună a = b, dar și at b pot fi teoreme, însă nu putem admite conjuncția lor (în sens distributiv). Mecanica cuantică ne impune astfel o teoremă de calcul paraconsistent, Vx Р(х)лЗх^Р(х), care se poate interpreta și în felul următor: pentru orice proprietate A a unui obiect „a”, obiectul „b” deține această proprietate, dar există și o proprietate specifică lui „a”, care nu este și proprietate a lui „b”. în acest fel putem accepta împreună a = b, a^b, fără riscul unei contradicții. într-o atare perspectivă, din a = b, a^b, nu e posibilă derivarea contradicției a=bhatb (18, p. 161). Situații similare găsim și în științele sociale. Atunci când Robert Nozick vorbește despre dreptatea distributivă avem de-a face cu o analogie a conservării adevărului prin inferență validă, prin tranzitivitate. Suntem aici în cazul unei conjuncții distributive,
integrarea facându-se prin conformitate. Dar există și o integrare prin cooperare, care este mai degrabă corespondentul conjuncției colective. Integrarea prin cooperare nu mai beneficiază de proprietatea tranzitivității, dar face loc construcției și inovării, introducerii noului (19, pp. 100-102). 17. G. Tarozzi, „Realisme d'Einstein et mécanique quantique: un cas de contradiction entre une theorie physique et une hypothese philosophique clairement definie”, Revue de synthese, որ. 101-102, janvier-juin (1981). 18. D. Krause, „Remarks on Quantum Ontology”, în Synthese, Kluwer Academie Publishers, vol. 125 (2000). 234
19.1. Biriş, Sociologia civilizațiilor, (Cluj-Napoca: Editura Dacia, 2000). 20. L. Goddard and R. Routley, The logic of Significance and Context, vol.l, (Edinburgh and London: Scottish Academic Press, 1973). 21. Gh. Enescu, Tratat de logică, (București: Editura Lider, 1997). 22. W. Kneale, și Μ. Kneale, Dezvoltarea logicii, vol.l, (Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1974). 23. Platon. Opere, voi. VII, (București: Editura Științifică, 1993). 24. Platon. Opere, vol. ГѴ, (București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1983). 25. J. Rivelaygue, „La dialectique de Kant a Hegel”, Les etudes philosophiques, З (1978). 26.1. Kant, Critica rațiunii pure, (București: Editura științifică. 1969). 27. V. Colțescu, Immanuel Kant. O introducere în filosofìa critică. (Timișoara: Editura de Vest, 1999). 28. K. R. Popper, Conjecturi și infirmări. (București : Editura Trei, 2002). 29. G. W. F. Hegel, Enciclopedia științelor filosofice, partea I, Logica, (București: Editura Academiei, 1962). 30. H. Höffding, La relativite philosophique, (Paris: Alean, 1924). 31. G. W. F. Hegel, Știința logicii, (București. Editura Academiei, 1966). 32. W. Coolsaet, „De la priorite du fondamental en Occident”, în Les etudes philosophiques, 4 (1978). 33. D. Bădărău, „Studiu introductiv”, în Leibniz, Opere filosofice, I, 1972). 34. E. Balibar, „A nouveau sur la contradiction”, în Sur la dialectique. (Paris : Editions Sociales, 1977). 35. A. Surdu, „Noțiunea clasică și conceptul hegelian”, în Probleme de logică, voi. VII, (București: Editura Academiei, 1977). 235
INDEX Bunge, Μ., 67, 68, 69, 70, 71, 72,101,109,110, 232, 235 A Abelard, 244 Adorno, T., 81, 82,233 Allport, W.G, 230 Althusser, L., 133 Anaxagora, 170 apartenență, 17,28,31,32,61,65, 89,90, 91, 98,117,120,197, 226 Aristarch, 140 Aristotel, 11,15, 37, 74, 77,83, 92,189,193, 202, 203, 206, 207,211,214,215, 217,226, 243, 245 C Cabibbo, N., 241 Canguilhem, G., 37,229 Cannon, 37 Carnap, R., 231,238 Carnot, 55 Cassirer, E., 4, 5 Călin, Gh, 235 câmp, 2,10,41, 48,49, 87,124,143,149,153, 165,166,167,169,171,172,175,176,177, 178,179,180,238,242 Câmpeanu, R. J., 241 Cătineanu, T. 223,240 cercul hermeneutic, 103 Chew, G. F., 171 Chomsky, N., 47,48,137,230 Clausius, 55 colectiv, 2, 39,185,186,189,190,191,192,201. 202, 203, 204, 213, 215, 217, 244, 247 Colțescu, V., 218,249 complementaritate, 2,148,155,157,158,159, 160,165, 238,239 continuu-discontinuu, 56, 60,148,172 Coolsaeț W., 228,250 Copernic, N, 36,229 Corneille, J. P., 45, 230 Corneliu, Μ., 236 Couffignal, 144 Courtine, J.F. 227 Cuvillier, A., 229 В Bachelard, G., 34,228,242 Bahrn, A. L., 245 Baldwin, J. Μ., 135 Balibar, E., 250 Barnes, H. A., 49 Bădărău, D., 228,250 Bergeron, G., 240 Bergson, H., 238 Bernard, C., 37, 38,45,56 Bhattacharyya, 52 Biriș, I., 238,243,249 Blaga, L, 38,180, 224 Blanché, R, 224,231 Blauberg, J. V., 106,235 Bloch, Μ., 49 Bloomfield, 47 Boboc, A. 223 Boehme, J., 4 Bohm, D., 153,242 Bohr, N., 64,138,147,150,151,152,155,156, 157,158,159,160,163, 239,240, 248 Boltzmann, L., 59 Born, Μ., 152,153 Botez, A., 235 Botezatu, P., 184,185,186,188,189,193,195, 204, 210, 223, 226, 239, 242, 243, 244, 246 Botnariuc,
N., 38 Boudon, R., 40,183,184,185,187,229,242 Bourbaki, 184 Brandom, R., 247 Braudel, F., 49,50,230 Bruno, G., 75 Brunschvicg, L., 15 Bucher, T., 243 D Da Costa, N,245 Daba, D, 235 de Broglie, L, 150,151,152,159, 160,161,163 de Saussure, F, 46, 47 Debray, R, 225 Deleuze, G, 80,233 Demers, P, 231 Derrida, J, 80,233 Desanti, J. T, 241 Descartes, R, 13,14,16,18,19, 37, 76, 79, 224 Destouches, J. L, 240 determinare, 2,26,27,109,123,124,126,129, 131,133,137,176,216 Diront, J, 223 236
dialectică, 20, 34, 39, 79,81,82, 91,96,103, 112,113,156,157,159,165,180,216,217, 218, 219, 221, 222, 235 Diaz, R., 229,231 Dima, T., 223, 244,247 distributiv, 2,189,190,191,192,201,202, 203, 213, 215, 244, 248 Dooyeweerd, H., 4,233 Drăgănescu, Μ., 61,116,136,232,233, 235, 237 Driesch, H., 4 Dufrenne, Μ., 38, 229 Dumitrescu, L. G., 229 Dumitriu, A., 237 Durkheim, Μ., 39, 42,46, 49 Duvignaud, J., 127,236 Gibbs, 59 Goblot, E., 193,208, 209,245 Goddard, L., 249 Goldmann, L, 135,225,237 Goldstein, 46 Golu, E., 235 Grize, 191 Grünberg, L., 236 Guillaume, 42 Gurvitch, G., 40,127 H Habermas, J., Ill, 113,127,128,140,145,236, 237, 243 Halsted, 34 Harris, 47 Hartmann, N., 4, 5 Hegel, G. F. W., 4, 7,13, 25, 26, 27, 29, 30, 32, 33, 34, 36, 53, 54,55, 62, 63, 75, 76, 77, 79, 80,81,82, 84, 85,89, 98, 99,115,124,128, 134,180,188,193,218,219,220, 221,222, 225,226, 22 7, 228, 243, 249, 250 Heidegger, Μ., 77, 78, 79,80,134,224, 226, 233,237 Heisenberg, W., 65, 92, 93, 94, 138,140,149, 150,151, 155,156,157,159,164,170, 234, 238 Helmholtz, 5, 42 Heraclit, 9,10 Hermann, T., 4 Hjelmslev, L., 47 Hobbes, T., 20 Höffding, H., 26,86,89,134,226, 233, 250 holomer, 104,108, 117,118,120,132,135,175. 177,186 holon, 2, 74,103,104,108,109,110,114,116, 117,118,119,186 Holton, G., 240 Horkheimer, Μ., 224,226 Husserl, E., 4, 134 Hyppolite, J., 227 E Eccles, J., 71, 232 Eckhart, Μ., 4 Eddington, 179 Einstein, A., 64,152,160,166,172,174,177, 239, 241, 249 element, 10, 43, 65, 68, 74,89, 90,105,107, 110, 116,117,129,134,154,163,189,190, 192,195,197 emergență, 69, 70, 72 Enescu, Gh., 189,195, 225, 243, 249
Erdei, G., 136, 232,236,237 Euclid, 9 Ey, H., 230 F Faraday, 166,172,173 Febvre, L., 49 Felecan, 241 fenomen social total, 40, 42 Fichte, G., 221 Flonta, Μ., 223, 239, 241 Florian, Μ., 154, 232 forma exclusivă, 23 forma juxtapusă, 20,22,23 forma sintetic-integratoare, 2,25 Fossaert, R., 126,127,236 Frautschi, S. G., 171 Frege, G., 190, 210 Freund, J. 225 Friesen, J. G., 233 I identitate analitică, 84 identitate sintetică, 78,85, 96 identitate-diferență, 30,208 ierarhia logică, 2, 32 Imamichi, T., 52 integrare, 17, 38, 51, 68, 69,101,102,105,108, 110,133,157,158,161,187,189,198,199, 200,201, 208, 248 întreg, 2, 3,5, 7,18,20,29,33, 38, 57, 67, 89, 94,103,104,107,108,110,118,119,121, 127,132,133,152,153,167,171,182,183, G Gamow, G., 239 Georgescu-Roegen, N., 90,223,234,238 gestalt, 103 Ghişe, D., 238 237
185,186,188,189,191,192,193,195,196, 198,200,203,204,205,217,227,245 Ioan, P., 185,186,189,242,243 Isac, V., 234 istorie totală, 2,48, 49,50 M Malinowski, 39 Marcus, S., 55,231,232,235 Marga, A., 223,244 Mārgineanu, N., 235 Marino, A., 113,230 Marx, K., 79,128 Maturana, H., 132 Mauss, Μ., 39, 40,46 Maxwell, 166,172,173 McLuhan, Μ., 9,224 mereologie, 188,191,193,198,199 Mering, 42 Merleau-Ponty, Μ., 42 Meyerson, É., 202,210,226,243 Mieville, D., 191, 243 Migdal, A., 236 Mihăileanu, N., 225 Milcu, Ș., 38 Miller, J. G., 67,232 Moisil, G., 240,247 moment, 16,21,22,27,33,34, 45, 53,59, 64, 78,88, 89,100,101,103,111,113,117,120, 126,130,131,132,133,134,135,141,144, 148,154,159,164,170,176,177,180,188, 192,201,203,207,225 Mondrian, 60 Monod, J., 58,102,231 Morandi, 60 J Jacob, F., 4,59,231 Jaeglé, P., 239 Jakobson, J., 46 James, W., 232,240 Jones, R. G., 188,242 Judin, E. G., 106,235 K Kant, ľ., 23, 76,83, 84,86,87,95,115,116,135, 174,186,208,209,217,218, 220,221,222, 234,245,249 Kastler, A., 238 Klaus, G., 72,225 Klein, R., 224 Kneale, W. Μ. Kneale, 216,249 Koehler, W., 42,44 Kosik, K„ 95,121,236 Koyré, A., 15,37,224 Krause, D., 249 Krishna, 52 Kuhn, T., 145,240 Kuznefov, B. G., 64, 224, 232 N L Nagel, E., 182,242 Needham, J., 52 negația, 84,86,211,212,219 nereflexivitatea, 29,33, 63,197 nesimetrie, 33, 63,123,144,198, 201 124 netranzitivitate, 124 Newton, I., 14,15, 91,149,166, 228, 234, Nicolescu, B„ 240,241 Nietzsche, F., 27 Noica, C., 75, 78,83,91,97,101,118,228, 233, 234,241,246, 247 Lamaire, J., 238 Le Gofif, J., 48,230 Lefort, C., 41 Leibniz, 15,61,91,92,221,225,228, 250
Lenzen, W., 211,247 Leśniewski, S., 189,190,191,193,194,195, 196,197,198,199,200, 201,203,208,243, 246 Levinas, E., 51,52,80, 81 Lévi-Strauss, C., 40, 41 Lewis, D., 196,243 Liiceanu, G., 234 limitele gândirii, 2,210 Liinas, R., 68,232 Lojkine, J., 234 Lorenz, К., 134,237 Lucaci, F., 228 Lukacs, G., 63, 98, 100,128,232,234,237 Lukasiewicz, 189 Lupașcu, S., 54, 55,59, 62, 63, 66,98 O Ogodescu, D., 38,229 Ohe, S„ 52 Onicescu, O., 8,224,231 P Pamfil, E., 38,229 Panofsky, E., 224 paraconsistență, 215 238
Parmenide, 9,10,12,27, 74, 77,226 Parsons, T., 41,229 parte, 2, 4, 7, 9,И,12,15,16, 22, 24, 25,28, 29, ЗО, 33,40,43,45,49, 50,52, 54,62, 67,68, 90, 92, 98,102,104,106,108,110,112,114, 118,119,120,126,131,133,142,149,150, 153,155,157,158,163,164,165,166,167, 172,174,183,184,188,193,194,195,196, 198, 200,205,207,215,245 Pârvu, Ł, 234,236 Pascal, 14 Pauli, W., 55, 66,109 Pavlov, 139 Perzanowski, J., 245 Petroviči, L, 204, 208, 245 Piaget, J., 42, 47,137,198,229,230,237,238, 241,243 Pitagora, 9 Planck, Μ., 57,61,149 Platon, 11,12,17, 64, 70,170,193, 214, 215, 216, 222,249 Poincaré, H., 5 Poli, R., 244,245 Popper, K. R., 61, 71,93, 94,217,218,219,234, 239, 249 Pri est,G., 219,222,245,246 Prigogine, L, 232 Ptolemeu, 140 Schroedinger, E., 150,151,152 Selye, H., 231 Serres, Μ., 164 Shakespeare, W., 15,224 sistem, 2,36,41,45, 48,51,57, 68, 74,103,104, 105,106,107,108,109,110, 111, 113,114, 116,117,118,120,128,132,133,171,183, 184,185,186,192,194, 204, 240 Skinner, 44 Socrate, V., 52,216 Soran, 38 Spann, О., 4,233 Spinoza, 15,16, 17,18, 64, 70, 75, 91,220,225, 228 Sporici, V., 237 Stancovici, V., 235 Stegmüller, 223 Stengers, I-, 232 Stoichiță, R., 228 Strawson, P. F., 246 structură, 5,19, ЗО, 34, 41, 42, 43,46,54,106, 120,132,141,175,183,184,185,187,198, 199,201, 227, 232, 242 Stugren, В., 38 subiect-obiect, 135,137,139,147,157,237 Suppes, P., 174, 241 Surdu, А., 250 Szent-Györgyi, А., 238 R T Tarozzi, G., 248,249 totalitate, 2,4, 5,29,31,32, 33,34, 36,37,38, 41, 42, 43, 46, 47, 48,51,53, 54,55, 56, 67, 72, 74, 75, 76, 78, 80, 81, 82, 83, 84, 86, 87, 88,89, 90,91,93, 95, 96, 97,
98,100,101, 104,105,106,110, 111, 112, ИЗ, 114,116, 117,118,120,121,123, 124,130,133,134, 145,147,148,155,157,159,160,161,163, 165,174,175,176,177,179,180,181,182, 183,184,189,192, 205, 210, 219, 222, 227, 228,233 totalitatea lingvistică, 2, 45 totalitatea metafizică, 2, 50 totalitatea organică umană, 2,36 Trubetzkoy, M. S., 47 Tudosescu, I., 236 Țuiu, F, 236 Rachel, G., 224 Radcliffe-Brown, A. R., 41 Ralea, Μ., 224 raționalitate, 20, 75,86, 94,140,141,142,143, 145,147 raționalitate științifică, 20 raționalitate politică, 11,93,142,143 Rescher, N., 188, 213,242,247 Restian, A., 236 Ricoeur, P., 80,230 Riga, J. Th„ 235 Rivelaygue, J., 217,249 Robin, L., 246 Roșea, D. D., 30,140,147,180,224,227,238 Routley, 219,246,249 Ruffié, J., 68,102 Russell, В., 190 Ryle, G., 44 U S Ulise, 9,30 unu-multiplu, 74,188 Sadovski, V. N., 106,235 Săhleanu, V., 38,148,238 Salam, A., 173,241 Sartre, J-Р., 58, 63 Schelling, 221,227 N Valeriu, A., 246 239
W Varela, F., 132 Vasarely, 60 Vésale, A., 37,229 Vigier, 153 Vogel, T., 241 von Baader, F., 4 von Bertalanfiy, L., 105 von Ehrenfels, C., 42 von Laue, Μ., 165 Wallis, R., 237 Weber, Μ., 225 Weinberg, S., 173, 177, 241 Weizsaecker, C., 139 Wertheimer, 42 Wichmann, E. H., 240 Wittenberger, G., 108,231,235 240 |
| any_adam_object | 1 |
| any_adam_object_boolean | 1 |
| author | Biriş, Ioan 1948- |
| author_GND | (DE-588)1161373810 |
| author_facet | Biriş, Ioan 1948- |
| author_role | aut |
| author_sort | Biriş, Ioan 1948- |
| author_variant | i b ib |
| building | Verbundindex |
| bvnumber | BV047882128 |
| collection | ebook |
| ctrlnum | (OCoLC)1356735703 (DE-599)BVBBV047882128 |
| edition | Ediţia a doua, completată |
| format | Book |
| fullrecord | <?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><collection xmlns="http://www.loc.gov/MARC21/slim"><record><leader>00000nam a2200000 c 4500</leader><controlfield tag="001">BV047882128</controlfield><controlfield tag="003">DE-604</controlfield><controlfield tag="005">20221228</controlfield><controlfield tag="007">t</controlfield><controlfield tag="008">220314s2007 |||| |||| 00||| rum d</controlfield><datafield tag="020" ind1=" " ind2=" "><subfield code="z">9789731261554</subfield><subfield code="9">978-973-126-155-4</subfield></datafield><datafield tag="035" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">(OCoLC)1356735703</subfield></datafield><datafield tag="035" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">(DE-599)BVBBV047882128</subfield></datafield><datafield tag="040" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">DE-604</subfield><subfield code="b">ger</subfield><subfield code="e">rda</subfield></datafield><datafield tag="041" ind1="0" ind2=" "><subfield code="a">rum</subfield></datafield><datafield tag="049" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">DE-12</subfield></datafield><datafield tag="100" ind1="1" ind2=" "><subfield code="a">Biriş, Ioan</subfield><subfield code="d">1948-</subfield><subfield code="e">Verfasser</subfield><subfield code="0">(DE-588)1161373810</subfield><subfield code="4">aut</subfield></datafield><datafield tag="245" ind1="1" ind2="0"><subfield code="a">Totalitate, sistem, holon</subfield><subfield code="c">Ioan Biriş</subfield></datafield><datafield tag="250" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">Ediţia a doua, completată</subfield></datafield><datafield tag="264" ind1=" " ind2="1"><subfield code="a">Timişoara</subfield><subfield code="b">Editura Universităţii de Vest</subfield><subfield code="c">2007</subfield></datafield><datafield tag="300" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">240 Seiten</subfield><subfield code="b">Diagramme</subfield></datafield><datafield tag="336" ind1=" " ind2=" "><subfield code="b">txt</subfield><subfield code="2">rdacontent</subfield></datafield><datafield tag="337" ind1=" " ind2=" "><subfield code="b">n</subfield><subfield code="2">rdamedia</subfield></datafield><datafield tag="338" ind1=" " ind2=" "><subfield code="b">nc</subfield><subfield code="2">rdacarrier</subfield></datafield><datafield tag="650" ind1="0" ind2="7"><subfield code="a">Philosophie</subfield><subfield code="0">(DE-588)4045791-6</subfield><subfield code="2">gnd</subfield><subfield code="9">rswk-swf</subfield></datafield><datafield tag="650" ind1="0" ind2="7"><subfield code="a">Ontologie</subfield><subfield code="0">(DE-588)4075660-9</subfield><subfield code="2">gnd</subfield><subfield code="9">rswk-swf</subfield></datafield><datafield tag="650" ind1="0" ind2="7"><subfield code="a">Wissenschaftsphilosophie</subfield><subfield code="0">(DE-588)4202787-1</subfield><subfield code="2">gnd</subfield><subfield code="9">rswk-swf</subfield></datafield><datafield tag="650" ind1="0" ind2="7"><subfield code="a">Totalität</subfield><subfield code="0">(DE-588)4297631-5</subfield><subfield code="2">gnd</subfield><subfield code="9">rswk-swf</subfield></datafield><datafield tag="653" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">Metaphysics</subfield></datafield><datafield tag="653" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">Causation</subfield></datafield><datafield tag="653" ind1=" " ind2="0"><subfield code="a">Cauzalitate</subfield></datafield><datafield tag="653" ind1=" " ind2="0"><subfield code="a">Determinism (Filosofie)</subfield></datafield><datafield tag="653" ind1=" " ind2="0"><subfield code="a">Metafizică</subfield></datafield><datafield tag="689" ind1="0" ind2="0"><subfield code="a">Philosophie</subfield><subfield code="0">(DE-588)4045791-6</subfield><subfield code="D">s</subfield></datafield><datafield tag="689" ind1="0" ind2="1"><subfield code="a">Totalität</subfield><subfield code="0">(DE-588)4297631-5</subfield><subfield code="D">s</subfield></datafield><datafield tag="689" ind1="0" ind2="2"><subfield code="a">Wissenschaftsphilosophie</subfield><subfield code="0">(DE-588)4202787-1</subfield><subfield code="D">s</subfield></datafield><datafield tag="689" ind1="0" ind2="3"><subfield code="a">Ontologie</subfield><subfield code="0">(DE-588)4075660-9</subfield><subfield code="D">s</subfield></datafield><datafield tag="689" ind1="0" ind2=" "><subfield code="5">DE-604</subfield></datafield><datafield tag="776" ind1="0" ind2="8"><subfield code="i">Erscheint auch als</subfield><subfield code="n">Online-Ausgabe, PDF</subfield></datafield><datafield tag="856" ind1="4" ind2="1"><subfield code="u">https://dokumen.tips/documents/totalitate-sistem-holon-ioan-biris-editia-2007.html?page=1</subfield><subfield code="x">Verlag</subfield><subfield code="z">kostenfrei</subfield><subfield code="3">Volltext</subfield></datafield><datafield tag="856" ind1="4" ind2="2"><subfield code="m">Digitalisierung BSB München 19 - ADAM Catalogue Enrichment</subfield><subfield code="q">application/pdf</subfield><subfield code="u">http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=033264432&sequence=000001&line_number=0001&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA</subfield><subfield code="3">Inhaltsverzeichnis</subfield></datafield><datafield tag="856" ind1="4" ind2="2"><subfield code="m">Digitalisierung BSB München 19 - ADAM Catalogue Enrichment</subfield><subfield code="q">application/pdf</subfield><subfield code="u">http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=033264432&sequence=000003&line_number=0002&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA</subfield><subfield code="3">Abstract</subfield></datafield><datafield tag="856" ind1="4" ind2="2"><subfield code="m">Digitalisierung BSB München 19 - ADAM Catalogue Enrichment</subfield><subfield code="q">application/pdf</subfield><subfield code="u">http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=033264432&sequence=000005&line_number=0003&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA</subfield><subfield code="3">Register // Personenregister</subfield></datafield><datafield tag="912" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">ebook</subfield></datafield><datafield tag="940" ind1="1" ind2=" "><subfield code="n">oe</subfield></datafield><datafield tag="940" ind1="1" ind2=" "><subfield code="q">BSB_NED_20221228</subfield></datafield><datafield tag="942" ind1="1" ind2="1"><subfield code="c">001.09</subfield><subfield code="e">22/bsb</subfield><subfield code="f">090512</subfield><subfield code="g">498</subfield></datafield><datafield tag="943" ind1="1" ind2=" "><subfield code="a">oai:aleph.bib-bvb.de:BVB01-033264432</subfield></datafield></record></collection> |
| id | DE-604.BV047882128 |
| illustrated | Not Illustrated |
| index_date | 2024-07-03T19:23:09Z |
| indexdate | 2024-07-25T00:25:37Z |
| institution | BVB |
| language | Romanian |
| oai_aleph_id | oai:aleph.bib-bvb.de:BVB01-033264432 |
| oclc_num | 1356735703 |
| open_access_boolean | 1 |
| owner | DE-12 |
| owner_facet | DE-12 |
| physical | 240 Seiten Diagramme |
| psigel | ebook BSB_NED_20221228 |
| publishDate | 2007 |
| publishDateSearch | 2007 |
| publishDateSort | 2007 |
| publisher | Editura Universităţii de Vest |
| record_format | marc |
| spelling | Biriş, Ioan 1948- Verfasser (DE-588)1161373810 aut Totalitate, sistem, holon Ioan Biriş Ediţia a doua, completată Timişoara Editura Universităţii de Vest 2007 240 Seiten Diagramme txt rdacontent n rdamedia nc rdacarrier Philosophie (DE-588)4045791-6 gnd rswk-swf Ontologie (DE-588)4075660-9 gnd rswk-swf Wissenschaftsphilosophie (DE-588)4202787-1 gnd rswk-swf Totalität (DE-588)4297631-5 gnd rswk-swf Metaphysics Causation Cauzalitate Determinism (Filosofie) Metafizică Philosophie (DE-588)4045791-6 s Totalität (DE-588)4297631-5 s Wissenschaftsphilosophie (DE-588)4202787-1 s Ontologie (DE-588)4075660-9 s DE-604 Erscheint auch als Online-Ausgabe, PDF https://dokumen.tips/documents/totalitate-sistem-holon-ioan-biris-editia-2007.html?page=1 Verlag kostenfrei Volltext Digitalisierung BSB München 19 - ADAM Catalogue Enrichment application/pdf http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=033264432&sequence=000001&line_number=0001&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA Inhaltsverzeichnis Digitalisierung BSB München 19 - ADAM Catalogue Enrichment application/pdf http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=033264432&sequence=000003&line_number=0002&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA Abstract Digitalisierung BSB München 19 - ADAM Catalogue Enrichment application/pdf http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=033264432&sequence=000005&line_number=0003&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA Register // Personenregister |
| spellingShingle | Biriş, Ioan 1948- Totalitate, sistem, holon Philosophie (DE-588)4045791-6 gnd Ontologie (DE-588)4075660-9 gnd Wissenschaftsphilosophie (DE-588)4202787-1 gnd Totalität (DE-588)4297631-5 gnd |
| subject_GND | (DE-588)4045791-6 (DE-588)4075660-9 (DE-588)4202787-1 (DE-588)4297631-5 |
| title | Totalitate, sistem, holon |
| title_auth | Totalitate, sistem, holon |
| title_exact_search | Totalitate, sistem, holon |
| title_exact_search_txtP | Totalitate, sistem, holon |
| title_full | Totalitate, sistem, holon Ioan Biriş |
| title_fullStr | Totalitate, sistem, holon Ioan Biriş |
| title_full_unstemmed | Totalitate, sistem, holon Ioan Biriş |
| title_short | Totalitate, sistem, holon |
| title_sort | totalitate sistem holon |
| topic | Philosophie (DE-588)4045791-6 gnd Ontologie (DE-588)4075660-9 gnd Wissenschaftsphilosophie (DE-588)4202787-1 gnd Totalität (DE-588)4297631-5 gnd |
| topic_facet | Philosophie Ontologie Wissenschaftsphilosophie Totalität |
| url | https://dokumen.tips/documents/totalitate-sistem-holon-ioan-biris-editia-2007.html?page=1 http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=033264432&sequence=000001&line_number=0001&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=033264432&sequence=000003&line_number=0002&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=033264432&sequence=000005&line_number=0003&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA |
| work_keys_str_mv | AT birisioan totalitatesistemholon |