Creator şi creaţie: părintele Dumitru Stăniloae : valorificator al scrierilor areopagitice
Gespeichert in:
| 1. Verfasser: | |
|---|---|
| Format: | Buch |
| Sprache: | Romanian |
| Veröffentlicht: |
Bucureşti
Editura Universitară
2021
|
| Schriftenreihe: | Religie şi filosofie
|
| Schlagworte: | |
| Online-Zugang: | Inhaltsverzeichnis Literaturverzeichnis Register // Personenregister Register // Sachregister |
| Beschreibung: | 287 Seiten |
| ISBN: | 9786062812515 |
Internformat
MARC
| LEADER | 00000nam a2200000 c 4500 | ||
|---|---|---|---|
| 001 | BV047350244 | ||
| 003 | DE-604 | ||
| 005 | 00000000000000.0 | ||
| 007 | t | ||
| 008 | 210630s2021 |||| 00||| rum d | ||
| 020 | |a 9786062812515 |9 978-606-28-1251-5 | ||
| 035 | |a (OCoLC)1258970066 | ||
| 035 | |a (DE-599)BVBBV047350244 | ||
| 040 | |a DE-604 |b ger |e rda | ||
| 041 | 0 | |a rum | |
| 049 | |a DE-12 | ||
| 084 | |a OST |q DE-12 |2 fid | ||
| 100 | 1 | |a Chircalan, Ionuţ |d ca. 20./21. Jh. |e Verfasser |0 (DE-588)1236269640 |4 aut | |
| 245 | 1 | 0 | |a Creator şi creaţie |b părintele Dumitru Stăniloae : valorificator al scrierilor areopagitice |c Ionuţ Chircalan |
| 264 | 1 | |a Bucureşti |b Editura Universitară |c 2021 | |
| 300 | |a 287 Seiten | ||
| 336 | |b txt |2 rdacontent | ||
| 337 | |b n |2 rdamedia | ||
| 338 | |b nc |2 rdacarrier | ||
| 490 | 0 | |a Religie şi filosofie | |
| 655 | 7 | |0 (DE-588)4006804-3 |a Biografie |2 gnd-content | |
| 856 | 4 | 2 | |m Digitalisierung BSB München 25 - ADAM Catalogue Enrichment |q application/pdf |u http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=032752455&sequence=000001&line_number=0001&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA |3 Inhaltsverzeichnis |
| 856 | 4 | 2 | |m Digitalisierung BSB München 25 - ADAM Catalogue Enrichment |q application/pdf |u http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=032752455&sequence=000003&line_number=0002&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA |3 Literaturverzeichnis |
| 856 | 4 | 2 | |m Digitalisierung BSB München 25 - ADAM Catalogue Enrichment |q application/pdf |u http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=032752455&sequence=000005&line_number=0003&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA |3 Register // Personenregister |
| 856 | 4 | 2 | |m Digitalisierung BSB München 25 - ADAM Catalogue Enrichment |q application/pdf |u http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=032752455&sequence=000007&line_number=0004&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA |3 Register // Sachregister |
| 940 | 1 | |n oe | |
| 999 | |a oai:aleph.bib-bvb.de:BVB01-032752455 | ||
Datensatz im Suchindex
| _version_ | 1804182573291667456 |
|---|---|
| adam_text | CUPRINS ABREVIEM........................................................................................... 9 PREFAŢĂ............................................................................................... 11 INTRODUCERE.................................................................................... 15 PARTEA I. ASPECTE GENERALE LEGATE DE PERSOANA ŞI OPERA SFÂNTULUI DIONISIE...................................................... 21 CAPITOLUL I. CONTROVERSE ASUPRA PERSOANEI ŞI OPEREI SFÂNTULUI DIONISIE “AREOPAGITUL”......................................... 1. Istoricul cercetării................................................................................ a) Cercetările din plan internaţional.................................................... b) Cercetările din spaţiul românesc..................................................... 2. Viaţa Sfântului Dionisie Areopagitul.................................................. 3. Controverse asupra identităţii autorului inspirate din scrierile areopagitice.......................................................................................... a) Identitatea autorului........................................................................ b) Pseudonimul şi caracterul lui apofatic............................................ 4. Controverse asupra scrierilor areopagitice.......................................... a) Cuprinsul scrierilor areopagitice..................................................... b) Situarea temporală a scrierilor areopagitice................................... 22 22 22 35 37 40 41 46 49 50 55
CAPITOLUL AL II-LEA. ATITUDINEA PĂRINTELUI DUMITRU STANILO AE FAŢĂ DE IDENTITATEA AUTORULUI SCRIERILOR AREOPAGITICE............................................................ 59 1. Sfânta Taină a Botezului...................................................................... 61 2. Sfântul Mir........................................................................................... 63 3. Sfânta Sinaxă....................................................................................... 65 4. Monahismul......................................................................................... 66 5. înmormântarea..................................................................................... 67 5
CAPITOLUL AL III-LEA. CONTROVERSE ASUPRA FORMAŢIEI CREŞTINE A SFÂNTULUI DIONISIE................................................. 1. Problema prezenţei terminologiei filosofice în scrierile patristice...... 2. Problema prezenţei terminologiei filosofice în scrierile areopagitice . 3. Problema influenţei filosofiei neoplatonice asupra teologiei areopagitice........................................................................................... a) Acuzatori ai Corpusului de influenţă neoplatonică de fond.......... b) Apărători şi promotori ai ortodoxiei Corpusului............................ CAPITOLUL AL IV-LEA. POZIŢIA PĂRINTELUI DUMITRU STANILOAE FAŢĂ DE PRETINSUL PANTEISM NEOPLATONIC AL SCRIERILOR AREOPAGITICE...................................................... 1. Emanaţionismul neoplatonic şi caracterul său panteist....................... 2. Corpusul şi mesajul său anti-panteist în viziunea Părintelui Stăniloae a) Transcendenţa lui Dumnezeu.......................................................... b) Dumnezeu Premiatomi deosebit de lume........................................ c) Realitatea accidentală a răului......................................................... d) îndumnezeirea omului.................................................................... e) Participarea creaţiei la slava lui Dumnezeu în veşnicie................. 68 68 71 75 76 77 83 85 87 88 90 91 92 95 PARTEA A II-A. ORIGINALITATEA TEOLOGIEI AREOPAGITICE - FUNDAMENT AL AUTENTICITĂŢII SCRIERILOR, ÎN VIZIUNEA PĂRINTELUI DUMITRU
STĂNILOAE.......................................................................................... 99 CAPITOLUL I. RAPORTUL DINTRE DUMNEZEU ŞI CREAŢIE ÎN SCRIERILE AREOPAGITICE............................................................... 1. Personalismul teologiei Sfântului Dionisie.......................................... 2. Sfânta Treime şi lucrarea Sa creatoare şi proniatoare.......................... 3. Numirile dumnezeieşti şi participarea creaturilor la ele....................... a) Supraexistenţa lui Dumnezeu.......................................................... b) Simplitatea sau unitatea lui Dumnezeu.......................................... c) Eternitatea lui Dumnezeu............................................................... d) Atotputernicia lui Dumnezeu.......................................................... e) Atotştiinţa şi înţelepciunea lui Dumnezeu...................................... 1) Dreptatea şi mila lui Dumnezeu...................................................... g) Bunătatea şi iubirea lui Dumnezeu................................................. 6 103 103 108 112 116 118 119 120 121 123 123
4. Raţiunile divine - Dumnezeu în calitate de izvor unitar al raţiunilor creaţiei.................................................................................................. 5. Dumnezeu Cuvântul întrupat - revelaţia deplină................................. 6. Implicaţiile hristologice din teologia Sfântului Dionisie..................... a) Consecinţele întrupării Cuvântului în iconomia mântuirii............. b) Transfigurarea creaţiei. Materia şi Trupul lui Hristos.................... CAPITOLUL AL II-LEA. IDEEA IDENTITĂŢII ÎNTRE EXISTENŢĂ ŞI BINE......................................................... 1. Ierarhia cerească ֊ amprenta nevăzută a bunătăţii lui Dumnezeu........ a) Universul angelic dionisian............................................................. b) Semnificaţia numelor şi simbolistica înfăţişărilor angelice........... c) Lucrarea mesianică a sfinţilor îngeri............................................... d) Rolul sfinţilor îngeri în iconomia mântuirii................................... 2. Ierarhia bisericească - condiţie necesară a îmbunătăţirii duhovniceşti a membrilor Bisericii........................................................................... a) Treptele „ierarhiei noastre”............................................................. b) Lucrarea nevăzută a lui Hristos în ierarhia sacramentală............... 3. Theognosia ierarhică angelică şi umană - deosebiri, asemănări şi conexiuni............................................................................................. 4. Dimensiunea pozitivă a lumii văzute şi problema
răului..................... a) Treptele creaţiei văzute şi caracterul lor unitar............................... b) Problema răului în viziunea Sfântului Dionisie.............................. CAPITOLUL AL III-LEA. CUNOAŞTEREA APOFATICĂ A LUI DUMNEZEU........................................................................................... 1. Temeiurile cunoaşterii lui Dumnezeu.................................................. 2. Dinamismul şi transparenţa cunoaşterii lui Dumnezeu........................ 3. Dinamica raportului dintre teologia afirmativă şi cea negativă şi cauzele ei............................................................................................. a) Caracterul personal al lui Dumnezeu şi al omului.......................... b) Distincţia: necreat ֊ creat............................................................... c) Distincţia: fiinţa lui Dumnezeu - lucrările ei................................. 4. Cunoaşterea apofatică - empirică......................................................... 126 128 132 134 139 149 151 152 156 159 164 166 166 169 173 183 184 188 196 196 199 203 207 209 215 219 CAPITOLUL AL IY-LEA. CARACTERUL SIMBOLIC AL CREAŢIEI............................................................................................... 221 1. Trupul lui Hristos ֊ simbolul arhetipal şi temeiul simbolismului din creaţie................................................................................................... 221 7
2. Simboalele ֊ vehicule către izvoarele lor inteligibile.......................... 224 3. Făpturile ֊ simboluri ale darurilor necreate ale lui Dumnezeu............ 226 PARTEA A III-A. VALORIFICAREA SCRIERILOR AREOPAGITICE DE CĂTRE PĂRINTELE DUMITRU STANILO AE........................................................................................... CAPITOLUL I. INFLUENŢE ALE SCRIERILOR AREOPAGITICE ASUPRA TEOLOGIEI PĂRINTELUI DUMITRU STANILOAE........ 1. Referinţe dionisiene în opera Părintelui Dumitru Stăniloae ֊ o abordare cronologică............................................................................ 2. Prezenţa lui Dumnezeu în creaţie - ecouri dionisiene în gândirea teologică a Părintelui Dumitru Stăniloae............................................. CAPITOLUL AL II-LEA. CONTRIBUŢIA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE LA ÎNŢELEGEREA SCRIERILOR AREOPAGITICE ÎN TEOLOGIA CONTEMPORANĂ...................................................... 1. Opere complete... - o traducere erudită sau inutilizabilă?................... a) Motivaţia şi istoricul ediţiei............................................................. b) Calitatea traducerii ֊ argumente pro şi contra................................ 2. Aportul Părintelui Dumitru Stăniloae la exegeza scrierilor areopagitice.......................................................................................... 229 231 232 242 246 247 247 249 251 CONCLUZII........................................................................................... 257
BIBLIOGRAFIE.................................................................................... 261 INDICE DE NUME............................................................................... 276 GLOSAR................................................................................................. 277 ANEXE.................................................................................................... 283 8
BIBLIOGRAFIE A) IZVOARE a) biblice *** Biblia sau Sfânta Scriptură, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1988. *** Noul Testament, versiune revizuită, redactată şi comentată de Bartolomeu Valériu Anania, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1993. *** Novum Testamentum Latinae, Nestle-Aland, Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1998. *** The Greek New Testament, Fourth Revised Edition edited by Barbara Aland, Kurt Aland, Johannes Karavidopoulos, Carlo M. Martini and Bruce M. Metzger, Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1998. b) patristice *** Corpus Dionysiacum I. De divinis nominibus, B.R. Šuchla (ed.), col. „P.T.S.”, vol. 33, De Gruyter, Berlin-New York, 1990; IL De coelesti hierarchia, G. Heil (ed.); De ecclesiastica hierarchia. De mystica theologia. Epistulae, A.-M. Ritter (ed.), col. „P.T.S.”, vol. 36, De Gruyter, Berlin-New York, 1991. *** Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii, sau culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi care arată cum se poate omul curaţi, lumina şi desăvârşi, voi. I-XII, traducere din greceşte, introduceri şi note de Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Editura Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946-1948 (voi. I-IV); E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1976-1991 (voi. V-XII). *** ңоги1 necunoaşterii sau cum este unit sufletul cu Dumnezeu, traducere de Gh. Feodorovici, Editura Herald, Bucureşti, 2004. *** Scrierile Părinţilor Apostolici dimpreună cu aşezămintele şi canoanele apostolice, traduse din original de Pr. loan Mihălcescu, Economul Matei Pâslaru şi Economul G.N. Niţu, Editura Facultăţii de Teologie din Chişinău, 1928. Denys l Aréopagite, Oeuvres, traduites du grec,
précédées d’une introduction par Mgr. I. Darboy, archevêque de Paris, A. Tralin ed., Paris, 1932. 261
Idem, Œuvres complètes du Pseudo-Denis l’Areopagite, traduction par Maurice de Gandillac, Paris, Aubier, 1943. Idem, La Hiérarchie céleste, col. „Sources chrétiennes”, vol. 58 bis, introduction par René Roques, étude et texte critique par Gunther Heil; traduction et notes par Maurice de Gandillac, Paris, 1958. Dionisie Pseudo-Areopagitul, Ierarhia cerească, Ierarhia bisericească, traducere de Cicerone Iordăchescu, Editura Cartea Românească, Chişinău, 1932. Idem, Despre numele divine. Teologia mistică, traducere de Cicerone Iordăchescu şi Theofil Simenschy, Tipografia concesionară Alexandru Terek, Chişinău, 1936. Gregory of Tours, Glory of the Martyrs, translated with an introduction and notes by Raymond Van Dam, col. „T.T.H.”, voi. 4, Liverpool University Press, 1988. Jean Chrysostome, Sur l’Incomprehensibilité de Dieu, col. „S.C.”, vol. 28 bis, introduction par Jean Danielou, texte critique et notes par Anne-Marie Malingrey, traduction par Robert Flacelière, Paris, 1970. Maxime de Chrysopolis, Ambìgua, introduction par Jean-Claude Larchet, traduction par Emmanuel Ponsoye, commentaires par Dumitru Staniloae, Paris, Edition de l Ancre, 1994. Migne, Jean Paul, Patrologiae cursus completus: Series Graeca, tomus III et ГѴ, S. Dionysius Areopagita, Paris, 1857. Neofit, Patriarh al Constantinopolului, Pidalion sau Cârma Corăbiei Soborniceştii şi Apostoliceştii Biserici a Ortodocşilor, traducere din limba greacă de Î.P.S. Mitropolit Veniamin Costache, tipografia Sfintei Mănăstiri Neamţul, 1844. Pseudo-Dionysius, The Complete Works, translation by Colm Luibheid, contributors: Colm
Luibheid and Paul Rorem, Paulist Press, New York, 1987. Saint Ephrem the Syrian, The Hymns on Faith, translated by Jeffrey T. Wickes, The Catholic University of America Press, 2015. Sancii Dionysii Areopagitae, Operum omnium quae extant, et commentariorum quibus illustrantur, tomus primus, Balthasaris Corderii (ed.), Lutetiae Parisiorum, 1644. Sfântul Chirii al Ierusalimului, Cateheze, traducere din limba greacă şi note de Preotul profesor Dumitru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2003. Sfântul Dionisie Areopagitul - Opere complete şi Scoliile Sfântului Maxim Mărturisitorul, traducere, introducere şi note de Pr. Dumitru Stăniloae, ediţie îngrijită de Constanţa Costea, Editura Paideia, Bucureşti, 1996. 262
Sfântul Dionisie Pseudo-Areopagitul, Epistolele, trad, de pr. V. Răducă şi pr. Gh. Drăgulin, Editura AII, Bucureşti, 1994. Sfântul Grigorie Palama, Opere complete, voi. II, traducerea volumului, succinta introducere, notele si bibliografía au fost realizate de o echipa de traducători alcătuită din: preotul Cristian Chivu, Adrian Tănăsescu, Diaconul Cornel Coman, Caliopie Papacioc si Cristina-Costena Rogobete, Editura Gândul Aprins, Bucureşti, 2013. Sfântul Ieronim, Despre bărbaţi iluştri. Despre vieţile Apostolilor, introducere, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura Paideia, Bucureşti, 1997. Sfântul Ignatie Briancianinov, Despre înşelare, traducere din limba rusa de Cristea Florentina, Editura Egumenită, Galaţi, 2010. Sfântul loan Damaschin, Dogmatica, traducere, intrad, şi note de Pr. Dumitru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2001. Sfântul Maxim Mărturisitorul, Mystagogia, cosmosul şi sufletul, chipuri ale Bisericii, introducere, traducere şi note de Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2000. Idem, Ambigua, traducere din limba greacă veche, introducere şi note de Preotul Profesor Dumitru Stăniloae, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2006. Idem, Scrieri. Partea a II-а, Epistolele Sfântului Maxim Mărturisitorul despre cele două firi în Hristos şi despre viaţa duhovnicească, în trad. lui D. Stăniloae, col. „P.S.B.”, voi. 81, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1990. Sfântul Vasile cel Mare, Scrieri, partea I, col. „P.S.B”, voi. 17, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1986. c) filosofice Procli philosophi platonici. Opera et codd. ms. Biblioth. Reg. Parisiensis, text
îngrijit de Victor Cousin, tomus I, editor: Excudebat J.M. Eberhart, Paris, 1820. Prados, On the Existence of Evils, traducere şi introducere de Jan Opsomer şi Carlos Steel, Cornell University Press, Ithaca, New York, 2003. Idem, Elemente de teologìe, trad, de A. Anghel, Editura Herald, Bucureşti, 2007. В) INSTRUMENTE DE LUCRU: MANUALE, DICŢIONARE, TRATATE UNIVERSITARE, ATLASE, EN CIPLOPEDII *** The Acts of the Council of Chalcedon, translated with an introduction and notes by Richard Price and Michael Gaddis, col. „T.T.H.”, voi. 45, Liverpool University Press, 2005. 263
*** The Acts of the Council of Constantinople of 553 (with related texts on the Three Chapters Controversy), translated with an introduction and notes by Richard Price, col. „T.T.H.”, voi. 51, Liverpool University Press, 2005. *** Catalog of Syriac Manuscripts in the British Museum Acquired Since the Year 1838, by W. Wright, LL.D., professor of arabic in the University of Cambridge, and late assistant keeper of the mss. in the British Museum, part II (Theology), London, 1871. *** Dicţionar biblic, Editura Cartea creştină, Oradea, 1995. *** Dictionnaire de Spiritualité, Tome X, Beauchesne, Paris, 1980. *** Oxford Dictionary of the Christian Church, ed. F. L. Cross, Oxford University Press, London, 1958. *** The Book of the Saints of the Ethiopian Church, a translation of the Ethiopie Synaxarium made by Sir E. A. Wallis Budge from the Manuscripts Oriental 660 and 661 in the British Museum, University Press, 1928. *** Vieţile Sfinţilor pe luna octombrie, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992. Andrutsos, Hristu, Dogmatica Bisericii Ortodoxe răsăritene, Editura Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1930. Anghelescu, Gheorghe F., Părintele Dumitru Stăniloae, un urmaş vrednic al patristicii clasice (Bio-Bibliografie), Ediţie revizuită, actualizată şi întregită, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2013. Bailly, A., Dictionnaire grec-français, édition revue par L. Sechan et P. Chantraine, Edition Hachette, Paris, 2000. Balca, Diac.Prof.Dr. Nicolae, Istoria Filosofìei Antice, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1982. Bardenhewer, Otto, Geschichte der altkirchlichen Literatur, Bd. 4, 1932.
Bardy, Gustave, Littérature grecque chrétienne, Libr. Bloud et Gay, Mayenne, 1927. Batiffol, Pierre, La littérature grecque, vol. I, Lecoffre, 1898. Bria, Pr. Prof. Ion, Dicţionar de Teologie Ortodoxă, A-Z, ediţia a-II-a, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1994. Bruce, F.F., International Standard Bible Encyclopedia, G.W. Bromiley (Gen. Ed.), vol. 1. Grand Rapids, Eerdmans, 1979. Carez, Maurice, Dictionnaire grec-français du Nouveau-Testament, Delachaux et Niestle, Neuchâtel, Cerf, Paris, 1971. Idem, Dicţionar grec-francez al Noului Testament, trad. rom. de Gh. Badea, Societatea Biblică Interconfesională din România, Bucureşti, 1999. Chiţescu, N., Isidor Todoran, I. Petreuţă, Teologia dogmatică şi simbolică, ediţia a II-а, vol. I, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2004. 264
Coman, loan G., Patrologie: manual pentru uzul studenţilor institutelor teologice, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1956. Craig, Edward, Routledge Encyclopedia of Philosophy, Routledge (Firm) Published by Taylor Francis, London - New York, 1998. Didier, J., Dictionnaire de la Philosophie, Larousse, Paris, 1991. Evagrius Scholasticus, The Ecclesiastical History (Historia Ecclesiastica), translated with an introduction by Michael Whitbay, Liverpool University Press, Liverpool, 2000. Fouille, Alfred, Istoria filosofei, vol. I, trad, de P. Ardelean, Casa Editorială Odeon, Bucureşti, 1998. Gaffiot, Felix, Dictionnaire latin-français, Nouvelle édition revue et augmentée sous la direction de Pierre Flobert, Ed. Hachette-Livre, Paris, 2000. Guthrie, W.K.C, O istorie a filosofiei greceşti, vol. I-II, trad, de D. Roşculescu, Editura Teora, Bucureşti, 1999. Guţu, Gh., Dicţionar Latin-Román, ed. a II-а revăzută şi adăugită, Editura Humanitás, Bucureşti, 2003. Héfélé, Charles Joseph, Histoire des Conciles d’après les documents originaux, tome II, livre XIII, Paris, 1908. House, H. Wayne, Chronological and Background Charts of the New Testament, Grand Rapids, Zondervan Academic, 1981. Ică jr., Arhid. loan L, De la Dionisie Areopagitul la Simeon al Tesalonicului — integrala comentariilor liturgice bizantine, Editura Deisis, Sibiu, 2011. loja, Cristinel, Dogmatică şi dogmatisti. Prolegomena, privind aprofundarea Teologiei Dogmatice Ortodoxe în România în a doua jumătate a sec. al XX-lea şi începutul sec. al XXI-lea, Editura Marineasa, Timişoara, 2008. Litzica, Constantin, Catalogul manuscriselor
greceşti, vol. I, Ediţiunea Academiei Române, Bucureşti, 1909. Lutheri, Martini, De Captivitate Babylonica Ecclesiae Praeludium, Vuittembergae, 1520, VD16 L4189 (Bibliograph. Nachweis). Luther, Martin, The Babylonian Captivity of the Church (1520), translated by A. T. W. Steinhäuser and revised by Frederick C. Ahrens and Abdel Ross Wentz, ín Luther’s Works, ed. Helmut T. Lehmann, voi. 41, Concordia Publishing House, St. Louis, 1966. Moreschini, Claudio; Enrico Norelli, Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine, vol. II - De la Consiliul de la Niceea la începuturile Evului Mediu, trad, de H. Stănciulescu, Editura Polirom, Iaşi, 2004. Panaitescu, P.P., Manuscrisele slavone din biblioteca Academiei R.P.R, voi. I, Bucureşti, 1959. 265
Păcurariu, Pr.Prof.Univ.Dr. Mircea, Dicţionarul teologilor români, Editura Univers enciclopedic, Bucureşti, 1996. Peters, Francis E., Termenii filosofieі greceşti, trad, de D. Stoianovici, Editura Humanitás, Bucureşti, 1993. Viller, Marcel, Charles Baumgartner, André Rayez, Dictionnaire de spiritualité ascétique et mystique: doctrine et histoire, tome III, Maison d’Édition Beauchesne, Paris, 1957, col. 249. Voicu, Constantin, Patrologie, vol. III, Editura Basilica a Patriarhiei Romane, Bucureşti, 2010. von Balthasar, Hans Urs, Herrlichkeit. Eine theologische Ästhetik II, Einsiedeln, 1962. Idem, The Glory of the Lord. A Theological Aestethics, vol. II: Studies in Theological Style: Clerical Styles, T. T. Clark, Edinburgh, 1984. Wand, J.W.C, A, History Of The Early Church To A.D. 500, Routledge’s collection, Taylor Francis, London and New York, 2007. C) CĂRŢI Adămuţ, Anton, Filosofie medievală, suport de curs, anul II, semestral I, specializarea Filosofie, f.a. Andia, Ysabel de, (ed.) Denys l’Aréopagite et sa postérité en Orient et en Occident. Actes du colloque international Paris, 21-24 septembre 1994, ín col. “Études Augustiniennes”, nr. 151, Paris, 1997. Arthur, Rosemary A., Pseudo-Dionysius as Polemicist. The Development and Purpose of the Angelic Hierarchy in Sixth Century Syria, Ashgate Publishing House, Aldershot (England), 2008. Bartoş, Emil, Conceptul de ïndumnezeire în teologia lui Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic “Emanuel”, Oradea, 1999. Bălan, Ioanichie (ed.), Omagiu memoriei Părintelui Dumitru Stăniloae, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei,
Iaşi, 1994. Boiadzhiev, Tsocho, Georgi Kapriev şi Andreas Speer, Die Dionysius-Rezeption Im Mittelalter Internationales Kolloquium in Sofia Vom 8. Bis 11. April 1999 Unter der Schirmherrschaft der Société Internationale Pour l Etude de la Philosophie Médiévale, Brepols, 2000. Borella, Jean, Lumière de la théologie mystique, L’Age d’Homme, Laussane, 2002. Bossuet, J. B., Hemey D Auberive, N.-P., Caron, A.-P., Lebel, J.-A., Oeuvres de Bossuet, évêque de Meaux, Tome XXVIII: Tradition des nouveaux mystiques, Impr. de J.A. Lebel, Versailles, 1817. 266
Bourceanu, Adrian-CIaudiu, Neoplatonismul în Corpusul Areopagitic, teză de doctorat susţinută sub coordonarea ştiinţifică a Acad. Gheorghe Vlăduţescu, Universitatea Bucureşti - Facultatea de filosofie, 2006. Brote, Nicolae, Taina unirii creatului cu necreatul: premisele mistagogice ale theoriei liturgice dionisiene, teză de doctorat, Sibiu, 2007 (netipărită). Bułhak, Emmanuel, Authenticité des œuvres de Saint Denys l’Aréopagite Evêque d’Athènes et de Lutetia in Parisiis et sa réintégration sur le siège épiscopal, Rome, 1938. Capelle, Bernard, L Introduction du symbole à la messe, în Mélanges Joseph de Ghellinck, vol. II, Gemboux, 1951. Cloşcă, Pr.Dr. Ciprian Marius, De docta ignorantia în Theognosia apofatică a Sfântului Dionisie Pseudo-Areopagitul, Editura Lumen, Iaşi, 2009. Crainic, Nichifor, Sfinţenia - împlinirea umanului, Editura Trinkas, Iasi, 1993. Danielou, Jean, Les anges et leur mission d’après les Pères de l’Église, 2eme edition, Maison d Edition Desclée, Paris, 1990. Dionisiatul, Teoclit, Dialoguri la Athos, vol. II: Teologia rugăciunii minţii, Editura Deisis, Sibiu, 1994. Drăgulin, Gheorghe I., Identitatea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul cu ieromonahul Dionisie Smeritul (Exiguul), cercetare ortodoxă a unei controversate probleme de istorie a culturii bizantine şi a celei străromâne, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991. Fiori, Emiliano, Dionigi l’Areopagita e l’origenismo siriaco. Edizione critica e studio storico-dottrinale del trattato sui Nomi divini nella versione di Sergio di Reš ‘ayna, Alima Matter Sttudiiorum ֊ Università di Bollogna, 2010.
Florovsky, Fr. Georges, The Byzantine Ascetic and Spiritual Fathers, Büchervertriebsanstalt, Vaduz, Europa, 1987. Frothingham jr., A.L., Stephen Bar Sudaili the Syrian Mystic and the Book of the Holy Hierotheos, Leyde, EJ. Brill, 1886. Gânscă, loan, Părintele Arsenie Boca mare îndrumător de suflete din secolul XX. O sinteză а gândirii Părintelui Arsenie în 800 capete, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002. Golitzin, Alexander, Et introibo ad altare Dei. The Mystagogy of Dionysius Areopagita with special references to its predecessors in the Eastern Christian Tradition, Πατριαρχικόν Ιδρυμα Πατερικών Μελετών, Θεσσαλονίκη, 1994. Idem, Mistagogia, experienţa lui Dumnezeu în Ortodoxie, trad, de loan I. Icăjr., Editura Deisis, Sibiu, 1998. 267
Idem, Mystagogy: A Monastic Reading of Dionysius Areopagita, (with the collaboration of Bogdan G. Bucur) edited by Bogdan G. Bucur, Cistercian Publications, 2014. Hipler, Franz, Dionysius, der Areopagite: Untersuchungen über Aechtheit und Glaubwürdigkeit der unter diesem Namen vorhandenen Schriften, Manz, Regensburg 1861. Ionescu, Nae, Curs de metafizică, Editura Humanitás, 1991. Isaac, lerom., Viaţa Cuviosului Pais ie Aghioritul, traducere din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu - Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2005. Klitenic Wear, Sarah, John Dillon, Dionysius the Areopagite and the Neoplatonist Tradition: Despoiling the Hellenes, Ashgate Publishing, Ltd., New York, Hampshire, England, 2007. Koch, Hugo, Pseudo-dionysius Areopagita in Seinen Beziehungen Zum Neuplatonismus Und Mysterienwesen: Eine Litterarhistorische Untersuchung, Forschungen zur christlichen Literatur-und Dogmengeschichte, Verlag von Franz Kirchheim, 1900. Lossky, Vladimir, Essai sur la théologie mistìque de L’Église d’Orient, Paris, 1944. Idem, Teologia mistică a Bisericii de Răsărit, traducere, studiu introductiv şi note de Pr.Dr. Vasile Răducă, Editura Anastasia, Bucureşti, 1990. Idem, Introducere în Teologia Ortodoxă, traducere de Lidia şi Remus Rus, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993. Idem, Vederea lui Dumnezeu, traducere de Maria-Comelia Ică, studiu introductiv de Arhid. loan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1995. Louth, Andrew, Dìonisie Areopagitul. O introducere, traducere de Sebastian Moldovan, studiu introductiv de diac. loan I. Ică jr., Editura
Deisis, Sibiu, 1997. Idem, Maximus the Confessor, A Tradition of cosmic Theology: Denys the Areopagyte, Routledge, New York, 1996. Marion, Jean-Luc, God without being. Hors-Texte, translated by Thomas A. Charson, with a forward by David Tracy, The University of Chicago Press, Chicago and London, 1995. Marsh, F.S., The Book which is called The Book of the Holy Hierotheos with Extracts from the Prolegomena and Commentary of Theodosios of Antioch and from the „ Book of Excerpts ” and other works of Gregory Bar-Hebraeus, London-Oxford, 1927. Matsoukas, N., Istoria filosofiei bizantine, trad, de Pr. C-tin Coman şi N. Dęciu, Editura Bizantină, Bucureşti, 2011. Nucubidze, Š., Tajna Psevdo-Dionissija, Tbilisi, 1942. 268
Pelikan, Jaroslav, Tradiţia creştină. O istorie a dezvoltării doctrinei, vol. I: Naşterea Tradiţiei Universale (100-600), traducere de Silvia Palade, Editura Polirom, Iaşi, 2004. Pupăză, Pr.Dr. Daniel, Teologia Frumosului şi Binelui la Sfântul Dionysie Areopagitul, teză de doctorat pregătită şi susţinută la Facultatea de Teologie din Tesalonic, Editura Nemira, Bucureşti, 2014. Rauschen, Gerhard, Eléments de patrologie et d histoire des dogmes, trad, din lb. germană de abatele Em. Ricard, editori: A. et R. Roger et F. Chemoviz, 1906. Rist, John M., Man, Soul and Body. Essays in Ancient Thought from Plato to Dionysius, Variorum Collected Studies Series, Ashgate Publishing Limited, Vermont, 1996. Ritter, Adolf Martin, Pseudo-Dionysius Areopagita, Über die Mystische Theologie und Briefe, Hiersemann, Stuttgart, 1994. Roques, René, L’Univers dionysien. Structure hiérarchique du monde selon le Pseudo-Denys, Aubier, Paris, 1954. Rorem, Paul, Biblical and Liturgical Symbols within the Pseudo-Dionysian Synthesis, în col. Studies and Texts, vol. 71, Pontifical Institute of Medieval Studies, Toronto, 1984. Idem, Pseudo-Dionysius. A Commentary on the Texts and an Introduction to Their Influence, Oxford University Press, 1993. Rorem, Paul, and Lamoreaux, John C., John of Scythopolis and the Dionysian Corpus: Annotating the Areopagite, Oxford University Press, 1998. Stang, Charles M., Apophasis and Pseudonymity in Dionysius the Areopagite: “No Longer I”, Oxford University Press, Oxford, 2012. Stăniloae, Dumitru, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova,
1987. Idem, lisus Hristos sau restaurarea omului, ediţia a-II-a, Editura Omniscop, Craiova, 1993. Idem, Ortodoxie şi românism, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1939. Idem, Spiritualitatea ortodoxă. Ascetica şi mistica, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1992. Idem, Spiritualitate şi comuniune în liturghia ortodoxă, Craiova, 1986. Idem, Studii de teologie dogmatică ortodoxă, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1990. Idem, Teologia dogmatică ortodoxă, voi. I-III, ediţia a Il-a, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1996-1997. Idem, Viaţa şi învăţătura Sf. Grigorie Palama, Editura Scripta, Bucureşti, 1993. 269
Šuchla, Beate Regina, Die Überlieferung des Prologs des Johannes von Skythopolis zum griechischen Corpus Dionysiacum Areopagiticum, Nachrichten der Akademie der Wissenschaften in Göttigen, 1. Philologisch-historische Klasse 4 (1984), 176-188. Taylor, Alfred E., Platonism and Its Influence, Cooper Square Publishers, Inc., New York, 1963. Théry, Gabriel, Hilduin traducteur du Denys, în Etudes dionysiennes. Edition de sa traduction 1Լ J. Vrin, Paris, 1932. Viller, Marcel S.J., La Spiritualité de premiers siècles chrétiens, Paris, 1930. Völker, Walther, Kontemplation und Extase bei Pseudo-Dionysius Areopagita, Wiesbaden, 1958. Whiston, William, Three Tracts: Being La Letter to the Archbishop of Canterbury. ... II. an Abstract of the Minutes of the Society for Promoting Primitive Christianity. III. an Account of Mr. Baratiers Enquiries into the Chronology, the Doctrines and Discipline of the Primitive Church, London, 1742. Yannaras, Christos, Heidegger şi Areopagitul, trad, de N.Ş. Tanaşoca, Editura Anastasia, Bucureşti, 1996. D) STUDII ŞI ARTICOLE Anghelescu, Gheorghe F., „Patru întrebări pentru o nedreptate...”, în Dreptatea, XXII, seria a IV a, nr. 168, miercuri, 29 august 1990. Bădiliţă, Cristian, „Dumitru Stăniloae, afinităţile şi idiosincraziile sale patristice”, în voi. Glaflre. Nouă studii biblice şi patristice, traducere din limba franceză de Răzvan Ionescu, Pohrom, Iaşi, 2008, pp. 241-276. Benevich, Grigory, „Maximus Confessor s Polemics Against anti-Origenism. Epistulae 6 and 7 as a Context for the Ambigua ad Iohannem”, ín Revue d histoire ecclésiastique, որ. 104/1
(2009), Leuven, pp. 5-15. Berger, Kevin M., „An Integral Approach to Spirituality: The Orthodox Spirituality of Dumitru Stăniloae”, în St. Vladimir’s Theological Quarterly, nr. 48/1 (2004). Botez, Victor, „Interviu cu Dumitru Stăniloae”, în Revista de filosofie, որ. 6 (1992), pp. 551-562. Bria, Ion, „The Creative Vision of D. Stăniloae. An introduction to his theological thought”, în The Ecumenical Review, voi. 33 (1981), issue 1, pp.53-59. 270
Idem, „Spaţiul îndumnezeirii. Eternizarea umanului în Dumnezeu în viziunea teologică a Părintelui Stăniloae”, în Ortodoxia, an XLV, nr. 3-4 (1993), pp. 77-79. Brock, Sebastian, „An Early Syriac Life of Maximus the Confessor”, ín Analecta Bollandiana, tome 91 (1973), pp. 299-346. Capelle, Bemard, „Alcuin et l histoire du symbole de la messe” ín Recherches de théologie ancienne et médiévale, vol. 6 (1934), pp. 249-260. Ciobotea, Daniel, „Părintele Stăniloae - creator al unei sinteze neo-patristice în teologia ortodoxă contemporană”, în Studii Teologice, nr. 1 (2005), pp. 146-150. Clément, Olivier, „Le Père Dumitru Stăniloae et le génie de l’Orthodoxie Roumaine, ín vol. Persoană şi comuniune. Prinos de cinstire Părintelui Profesor Academician Dumitru Stăniloae la împlinirea a 90 de ani, Editura şi tiparul Arhiepiscopiei Ortodoxe de Sibiu, Sibiu, 1993, pp. 82-89. Crainic, Nichifor, „Dionisie Areopagitul”, în Gândirea, anul XXIII, nr. 4-5, aprilie-mai 1944, pp. 185-196. Dodu, Dragos, „Ascunderea răului la (Pseudo-) Dionisie Areopagitul”, în Scholé, nr. 2 (2011), pp. 21-50. Diaconescu, Mihail, Prelegeri de estetica Ortodoxiei, vol. I, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1996. Idem, „Dionisie Smeritul (Exiguus)”, (I), în Adevărul literar şi artistic, an III, nr. 103, 9 februarie, 1992, pp. 7 şi 10; (II), nr. 104, 16 februarie 1992, p. 8. Drăgulin, Gheorghe L, „Eclesiologia tratatelor areopagitice şi importanţa ei pentru ecumenismul contemporan”, teză de doctorat, în Studii Teologice, XXXI, nr. 1-4 (1979), pp. 54-300. Idem, „Ieromonahul Dionisie Smeritul «Exiguus» sau «Cel Mic» (aprox.
470-550)”, în Studii Teologice, XXXVII (1985), nr. 7-8, pp. 521-539. Idem, „Prefeţele cuviosului Dionisie Smeritul sau Exiguul. Două epistole despre problemele datei Paştelui şi elementele calculului calendaristic şi pascal”, în Mitropolia Olteniei, XXXIX, nr. 1 (1987), pp. 27-70. Idem, „Premise şi perspective în dezbaterile din ultima sută de ani asupra Sfântului Dionisie Areopagitul şi a operei sale”, în Glasul Bisericii, XI, nr. 1 (1986), pp. 73-87. Idem, „Preocupările Părintelui acad. Dumitru Stăniloae pentru teologia, traducerea şi data apariţiei tratatelor areopagitice”, în Glasul Bisericii, nr. 9-12 (2006), pp. 150-157. 271
Idem, „Pseudo-Dionysios the Areopagite in Dumitru Stăniloae’s Theology”, în voi. Dumitru Stăniloae: Tradition and Modernity in Theology, editor Lucian Turcescu, The Center for Romanian Studies, Iaşi, Oxford, Portland, 2002, pp. 71-80. Idem, „Sfântul Nicodim de la Tismana şi curentele vieţii religioase din veacul al ХГѴ-lea”, în Mitropolia Olteniei, XXVIII, nr. 11-12 (1976), pp. 962-971. van Esbroeck, Michel, „Peter the Iberian and Dionysius the Areopagite: Honigmann’s thesis revisited”, ín Orientalia Christiana Periodica, no. 59 (1993), pp. 217-227. Fiori, Emiliano, „The Impossibility of the Apokatastasis in Dionysius the Areopagite”, ín Origeniana decima. Origen as writer. Papers of the 10th international Origen congress, University School of Philosophy and Education. Igatianum, Kraków, Poland 31 August—4 September 2009, edited by Sylwia Kaczmarek and Henryk Pietras with Andrzej Dziadowiec, Peeters Publishing House, Leuven, 2011, pp. 831-843. Gavrilyuk, Paul I., „The Reception of Dionysius in Twentieth-Century Eastern Orthodoxy”, ín Modern Theology, no. 24 (2008), pp. 707-723. Golitzin, Alexander, „Hierarchy vs. Anarchy: Dionysius Areopagita, Symeon the New Theologian, Nicetas Stethatos, and Their Common Roots in the Ascetical Tradition”, in St. Vladimir s Theological Quarterly, no. 38 (1994), pp. 131-179. Idem, „On the Other Hand”, in St. Vladimir’s Theological Quarterly, no. 34 (1990), pp. 305-323. Honigmann, Ernst Anselm Joachim, „Pierre ľlbérien et les écrits du pseudo-Denys ľ Areopagite”, in Bulletin Acad. Belge, է. 47, fase. З, Bruxelles, 1952, pp. 158-168. Hausherr,
Irénée, Le pseudo-Denys est-il Pierre libérien?, ín Orientalia Christiana Periodica, է. 19, 1953, pp. 247-260. Ică jr., Diac. loan I., „Şi totuşi tradiţia are dreptate. Note pe marginea interpretării Corpusului Areopagitic”, studiu introductiv la Andrew Louth, Dionisie Areopagitul. O introducere, traducere de Sebastian Moldovan, Editura Deisis, Sibiu, 1997, pp. 5-26. Koch, Hugo, „Der pseudoepigraphische Character der Dionysischen Schriften” Theologische Quartelschrift, 77 (1895), pp. 353-421. Idem, „Proklus als Quelle des Pseudo-Dionysius Areopagita in der Lehre vom Bösen”, Philologus, 54 (1895), pp. 442-458. Krüger, G., „Wer war Pseudo-Dionysios?”, in Byzantinische Zeitschrift, 8 (1899), pp. 302-305. 272
Lankila, Tuomo, „The Corpus Areopagiticum as a Crypto-Pagan Project”, ín The Journal of Late Antique Religion and Culture, nr. 5 (2011), pp. 14-40. Lebon, J., „Le Pseudo-Denys l aréopagite et Sévère d Antioche”, în Revue d’Histoire ecclésiastique, t. 26, octobre, n° 4, 1930, pp. 880-915. Livingstone, Elizabeth A., „Dionysius becomes an Augustinián. Bonaventure’s Itinerarium VI”, susţinut la „The Twelfth International Patristics Conference, August, 1995, Oxford”, ín Studia Patristica, vol. XXIX, Peeters, Leuven, 1997. Lossky, Vladimir, „La notion des «analogies» chez Denys l Aréopagite”, Archives d’histoire doctrinale et littéraire du Moyen Age V (1931), pp. 279-309. Idem, „La théologie négative dans la doctrine de Denys l Aréopagite”, Revue de sciences philosophiques et théologiques 28 (1939), pp. 204221. Lourié, Basil, „Peter the Iberian and Dionysius the Areopagite: Honigmann - van Esbroeck s Thesis Revisted”, in Scrinium, no. VI (2010), pp. 143-212. Nau, François, „En quelle mesure les Jacobites sont-ils monophysites?”, în Revue de l Orient chrétien, 1905, pp. 113-134. Pelikan, Jaroslav, „The Odyssey of Dionysian Spirituality”, in vol. Pseudo-Dionysius: The Complete Works, translation by Colm Luibheid, contributors: Colm Luibheid and Paul Rorem, Paulist Press, New York, 1987, pp. 11-24. Péra, Cesia, „Denys le Mystique et la Theomachia”, ín Revue de Sciences philosophiques et théologiques, t. 25, 1936, pp. 5-75. Perczel, Istváv, „Pseudo-Dionysius the Areopagite and the Pseudo-Dormition of the Holy Virgin”, în Le Museon, vol. 125, որ. 1-2 (2012), pp. 55-97. Idem, „Le
pseudo-Denys, lecteur ď Origène”, în W.A. Bienert, U. Kühneweg, Origeniana Septima. Orígenes in den Auseinandersetzungen des 4. Jahrhunderts, Leuven, 1999, pp. 673-710. Idem, „«Théologiens» et «magiciens» dans le Corpus Dionysien”, în Adamantius: Newsletter of the Italian Research Group - Origen and the Alexandrian Tradition, pp. 54-75. Idem, „Pseudo-Dionysius and the Platonic Theology - a Preliminary Study”, ín Actes du Colloque International de Leuvain (13-15 mai 1998), Ancient and Medieval Philosophy, Series I, XXVI, Leuven University Press Les Belles Lettre, Leuven Paris, 2000, pp. 491-532. 273
Pupăză, Pr.Dr. Daniel, „Frumosul şi Binele - Nume primordiale ale lui Dumnezeu în învăţătura Sfântului Dionisie Areopagitul”, în Ortodoxia, որ. 1 (2012), pp. 125-151. Idem, „Cauzalitatea universală a frumosului şi binelui conform învăţăturii cuprinse în scrierile areopagitice”, în Ortodoxia, որ. 1 (2013), pp. 111-143. Riedinger, Utto, „Pseudo-Dionysios Areopagites, Pseudo-Kaisarios und die Akoimeten”, în Byzantinische Zeitschrift, որ. 52 (1959), pp. 276-296. Romanides, Fr. John, „Notes on the Palamite Controversy and Related Topics”, ín Greek Orthodox Review, nr. 6 (1960-1961) şi nr. 9 (1963-1964). Roques, René, „Introduction”, ín Denys ĽAréopagyte, la hierarchie celeste, col. „Sources Chretienes”, voi. 58, Paris, 1958, pp. XLVIII- XLIV. Idem, „Pierre ľlbérien et le Corpus dionysien”, ín Revue de l’histoire des religions, է. 145, 1954, pp. 69-98. Idem, „The Uplifting Spirituality of Pseudo-Dionysius”, ín Christian Spirituality: Origins to the Twelfth Century, B. McGinn and J. Meyendorff (eds.), New York, 1988, pp. 132-151. Stăniloae, Dumitru, „Maica Domnului ca mijlocitoare”, în Ortodoxia, nr.l (1952), pp. 79-120. Idem, „Opera teologică a lui Nichifor Crainic”, în Gândirea, nr. 4 (1940), pp. 264-276. Idem, „Revelaţia prin acte, cuvinte şi imagini”, Ortodoxia, nr. 3 (1968), pp. 347-377. ’ Idem, „Temeiurile teologice ale ierarhiei şi ale sinodalităţii”, în Studii Teologice, nr. 3-4 (1970), pp. 165-178. Steele, Carlos, „Proclos et Denys: De l’existence du mal”, în Denys l’Aréopagite et sa postérité en Orient et en Occident, ed. Ysabel de Andia, Institut d’Etudes Augustiennes,
Paris, 1997, pp. 89-116. Stiglmayr, Joseph, „Die Eschatologie Des Pseudo-Dionysius”, Zeitschrift Für Katholische Theologie, vol. 23, no. 1 (1899), pp. 1—21. Idem, „Das Aufkommen der Pseudo-Dionysischen Schriften und ihr Eindringen in die Christliche Literatur bis zum Laterankonzil 649”, ín IV. Jahresbericht des öffentlichen Privatgymnasiums an der Stella Matutina zu Fedkirch, Fedkirch, 1895, pp. 3-96. Tätaru-Cazaban, Bogdan, „Intre Dionisie Areopagitul şi Grigorie Palama. Fundamente patristice ale angelologiei părintelui Dumitru Stăniloae”, în voi. *** Arhangheli şi îngeri, Deisis/Stavropoleos, Sibiu/Bucureşti, 2011. 274
Terezis, Christos; Olga Stavropoulou, „The pedagogic act as a personal relation in the Neoplatonic Proclos”, in Phronimon, voi. 8 (1) 2007. von Balthasar, Hans Urs, „Das Scholienwerk des Johannes von Scythopolis”, in Scholasthik, V (1940), nr. 1, pp. 16-38. E) SURSE ELECTRONICE: *** Enciclopedia romano-cato lică online New Advent: http ://www.newadvent.org/cathen/05013a.htm Bădiliţă, Cristian, „Dumitru Stăniloae: viaţa de după moarte a teologiei”, în Rost, nr. 9 (2003), http://www.rostonline.org/rost/nov2003/ staniloae_teologia. shtml Pope Benedict XVI, „Homily on Pseudo-Dionysius the Areopagite” http://solzemli.wordpress.com/2011/09/04/homily-on-pseudo-dionysius -the-areopagite-by-pope-benedict-xvi/ Vlachos, Mitropolitul Ierotheos, „Preotul este chemat să fie vindecător de suflete, nu doar liturghisitor”, http://vlad-mihai.blogspot.ro/2011/ 05/preotul-este-chemat-sa-fie-vindecator.html Idem, „O erezie încolţită în Biserica Ortodoxă”, în ’Ορθόδοξος Τύπος, որ. 1888, 22 iulie 2011, traducere de Tatiana Petrache, http : //bucovinaprofunda. wordpress.com/2011/10/11/o-erezie-incoltita-in-biserica-ortodoxa-ips-h ierotheos-vlachos-denunta-o-grava-erezie-si-hula-de-tip-protestant/. Photius, Bibliotheca or Myriobiblion (Cod. 1-165, Tr. Freese) — Theodore the Presbyter, On the Genuineness of the works of Dionysius the Areopagite. http://www.tertullian.org/fathers/photius_03bibliotheca.htm Scouteris, Professor Constantin, „Platonic Elements in Pseudo-Dionysius Anti-Manichaean Ontology”, http://www.orthodoxresearchinstitute.org/ articles/dogmatics/scouterisontology.htm 275
INDICE DE NUME Martin Luther, 27, 29 Nicolae Balca, 86, 87 Nicolaus Cusanus, 26 Nikolaos Matsoukas, 68, 70, 71, 72 Origen, 42, 126, 127, 194, 272,273 Palestina, 24 Petru Fullo, 43, 45 Petru Ivireanul, 43 Platon, 29, 45, 113, 126, 149 Plotin, 45,86, 87,113 Proclos, 23, 28, 29, 41, 42, 44, 46, 55, 72, 74, 75, 84, 113, 153, 188, 189, 190, 191, 192, 263, 274, 275 René Roques, 30, 80, 162, 262 Robert Grosseteste, 26 Sergios de Reshaina, 44 Sever al Antiohiei, 22, 30,43, 133 Sfântul Apostol Pavel, 22, 37, 39, 44, 49, 149, 152 Sfântul Grigorie de Nazianz, 101, 162 Sfântul Grigorie Palama, 76, 79, 89, 112, 168, 235, 239, 243, 263 Sfântul Maxim Mărturisitorul, 24, 57, 66, 76, 79, 126, 127, 131, 222, 252,263 Sfântul Vasile cel Mare, 70, 101, 263 Stăniloae, 16, 17, 19, 24, 35, 36, 44, 45, 47, 49, 56, 59, 60, 61, 63 , 64, 66, 67, 79, 81, 83, 84, 87, 88-91, 93- 95, 101, 102, 104, 105, 107, 112, 115, 116, 117, 119, 121֊ 123, 125, 126, 128-132, 134-137, 140150, 153-158, 160, 161, 164, 165, 166, 168, 169, 170, 171, 172, 174, 175, 177, 178-182, 184, 185, 186, 192-196, 198֊ 212, 214-223, 226, 231-244, 246- 266, 269-272, 274, 275 Teoclit Dionisiatul, 31, 37, 77, 78, 80, 81, 82 Vasile al Cezareei, 42 Vladimir Lossky, 31, 77, 78, 199, 203, 205, 218,219 Alexander Golitzin, 15, 31-33, 42, 46, 49, 58, 78, 82, 224, 227 Anastasius Bibliothecarius, 25 Andrew Louth, 26, 33, 78, 80,153, 167, 272 Apolofan, 38 Atanasie cel Mare, 23, 101, 231 Chirii al Alexandriei, 23,101, 231, 258 Cicerone Iordăchescu, 35, 36, 59, 60, 83, 233, 250, 254, 262 Clement al Alexandriei, 42 Damascius, 44 Dionisie, 16-19, 22,
23, 25, 26-28, 31-61, 64-67, 71, 73, 74, 79-81, 83, 84, 88, 89֊ 95, 101-105, 107, 108, 110-128, 130-136, 138-142, 144, 146, 147, 149-164, 166֊ 175, 178-185, 188-194, 196, 197, 198, 200, 201, 203-207, 209-216, 218-227, 231-237, 239-249, 251-254, 257, 258, 259, 260, 262, 263, 265, 267, 268, 271, 272, 274 Dionisie cel Mare, 42, 43 Ebed-Iisus, 24 Eftimie de Tamovo, 35 Erasmus din Rotterdam, 27 Evagrie Ponticul, 42, 101, 252 Fericitul Augustin, 42, 236 Fericitul Ieronim, 42, 45 Gheorghe Drăgulin, 44, 232, 233, 239, 242, 244, 247, 248, 249, 254 Grigorie de Nyssa, 151, 231, 258 Hans Urs von Balthasar, 24, 31, 34, 78, 252 Hugo Koch, 28, 29, 55, 188, 233 īamblicus, 113 loan de Scythopolis, 24, 25, 28, 252 Joseph Stiglmayr, 22, 28, 43, 55, 188, 233, 274 Justinian I, 23, 46 Lorenzo Valla, 27 Macarie Egipteanul, 42 276
GLOSAR angelologie [gr. αγγελοσ - „trimis, mesager”, λόγος - „cuvânt, învăţătură”] Studiul despre îngeri. îşi propune să prezinte într-un mod sistematic dovezi şi tradiţii despre existenţa şi originea, natura şi numărul îngerilor. Din acest motiv, poate să investigheze şi învăţături ezoterice şi mistice care nu au ca fundament revelaţia creştină. îngerii apar în diferite culturi şi religii ca mediatori între om şi divinitate. Prin urmare, elemente de angelologie găsim şi în iudaism, Cabala sau în cultura greco-romană, mitologia germanică şi spiritualitatea celorlalte religii, precum şi în zona practicilor ezoterice. Doctrina despre îngeri a ajuns la maxima ei dezvoltare şi aprofundare în Evul Mediu. Ea s-a bazat, în principal, pe clasificarea detaliată pe care o face autorul scrierilor areopagitice, considerat de Tradiţia creştină drept ucenicul Sfântului Apostol Pavel, şi acesta din urmă un susţinător al unei clasificări în trepte a lumii cereşti {Coloseni 1, 16 şi Efeseni 1, 21). Ierarhia dionisiană cuprinde nouă cete îngereşti grupate la rândul lor în mod triadic. apofatism [gr. άπόφασις, de la άπόφημι ֊ apophēmi, a nega ] Cunoscut şi sub numele latinesc de via negativa sau via negationis (calea negativă), este o modalitate de cunoaştere a lui Dumnezeu, prin negarea şi depăşirea oricărui concept despre El. Această metodă se deosebeşte de simpla negare intelectuală a cunoştinţelor dobândite, fiind expresia gnoseologică a celor experiate prin dialogul nemijlocit cu Dumnezeu prin rugăciune. In acest sens, teologul sau cel care vorbeşte cu Dumnezeu ajunge la înţelegerea a
două genuri de apofatism: unul în care „pătimeşte” sau îl cunoaşte pe Dumnezeu în mod personal prin energiile Lui, altul pe care nici măcar nu îl poate experimenta - apofatismul ascunsului divin plin de mister. Apofatismul este, aşadar, evidenţa trăită a existenţei lui Dumnezeu, după ce au fost depăşite 277
(„negate”) prin transcendere existenţele create. în teologia patristică, diversele elemente ale apofatismului au fost subliniate de Sfântul Grigorie de Nyssa (în Viaţa lui Moise), unde susţine posibilitatea unei înaintări epectatice (urcuş spiritual nesfârşit) în a-L cunoaşte pe Dumnezeu. Autorul scrierilor areopagitice numeşte această prezenţă tainică a lui Dumnezeu „întuneric mai presus de fiinţă”, iar cunoaşterea pe care o dobândim - unire (TMП). catafatism [gr. καταφασις, de la άπόφημι - apophēmi, a nega ] Modalitate de cunoaştere a lui Dumnezeu prin afirmare. El poate fi cunoscut dupa modul cunoaşterii realităţilor lumii create văzute, luate ca simbol al Sau, atribuindu-I-se insusirile acesteia, afirmând ceea ce este Dumnezeu mai degraba decât ceea ce nu este. eros [gr. ερως = iubire] Potrivit pasajului 1 loan 4, 8 („Dumnezeu este iubire.”), dar conform şi altor texte biblice, dragostea este considerată una dintre trăsăturile cele mai definitorii ale Dumnezeului Treimic. Tot în acest sens trebuie înţeles şi supranumele Φιλάνθρωπος (Iubitor de oameni) atribuit lui Dumnezeu cu referire la iconomia divină faţă de lume. Sfântul Evanghelist loan Teologul foloseşte cuvântul grecesc αγάπη (agape), ce se mai poate traduce şi „milă”, „caritate”, dar ulterior în Tradiţia Bisericii s-a încetăţenit la fel de familiar şi termenul „eros” care la vechii greci avea desemna iubirea pătimaşă. Deşi îndrăzneaţă, folosirea cuvântului „eros” de către Sfinţii Părinţi nu are menirea de a îl aşeza în opoziţie cu termenul noutestamentar (agape) după cum susţin unele cercuri protestante.
Cuvântul „eros” este folosit în special în legătură cu existenţa create pentru a exprima tânjirea după Dumnezeu sădită în fiecare creatură, în special în persoana umană. într-adevăr, erosui astfel înţels, este parte constitutivă a fiinţei umane. începând cu Sfântul Grigorie de Nyssa şi continuând cu autorul scrierilor areopagitice şi Sfântul Maxim Mărturisitorul, Părinţii Bisericii nu au ezitat să atribuite şi lui Dumnezeu acest atribut. Creatorul „tânjeşte” să Se comunice, de aici şi fundamentul creaţiei, conservării, mântuirii lumii, pe care Dumnezeu doreşte să o aducă la comuniunea cu Sine, El însuşi fiind Comuniunea Tri-Personală Supremă. 278
ierarhie [gr. ιεραρχία՛, de la ίερα - sfânt, sacru + αρχή început, principiu, autoritate] Termen folosit pentru prima dată de Sfântul Dionisie, autorul scrierilor areopagitice, ce semnifică sfinţita rânduială instituită de Dumnezeu prin creaţie în raţiunea căreia rămânând făpturile în relaţie comunională unele cu altele pot ajunge la asemănarea, pe cât e cu putinţă, cu modelul dumnezeiesc. Alături de acest dat ontologic, înălţarea spre imitarea lui Dumnezeu se realizează prin luminările date ierarhiei de către Dumnezeu, fiecăruia personal, după măsura sa, dar pe temeiul comuniunii şi solidarităţii. Scopul ierarhiei este, prin urmare, „asemănarea şi unirea noastră cu Dumnezeu, pe cât este cu putinţă” (IB II, Հ). în înţelesul actual, restrictiv, prin ierarhie ne referim la cler, autoritatea văzută ce săvârşeşte actele sfinţitoare în Biserică cu împuternicirea primită de la Dumnezeu pe linie apostolică. în sens larg, putem vorbi de două ierarhii: una cerească (a lumii nevăzute) şi alta bisericească (a lumii văzute), cea dintâi fiind model şi sprijin pentru adâncirea în cunoaşterea divină a celei de-a doua. iluminare A două etapă a procesului de desăvârşire, consecutivă celei de curăţire (purificare). Ea diferă în semnificaţie fUncţie de starea duhovnicească a celui ce o experiază. în general prin iluminare se înaintează la o stare de mai profundă conştiinţă a responsabilităţii şi vocaţiei primite de la Dumnezeu, pe temeiul unei adânciri în înţelegerea Lui ca sens al existenţei şi a creaţiei ca dar şi simbol al iubirii Sale. (I)luminare mai este numit şi Botezul întrucât prin
el se intră în viaţa cu Hristos ֊ Capul Bisericii. liturg [gr. λειτουργός, fimcţionar public, de la λαός / λεώς / λειτός - oameni, mulţime şi εργον - muncă, serviciu] In înţeles creştin (dionisian) - „diacon”, slujitor bisericesc cu rang inferior preotului însărcinat cu diferite responsabilităţi legate de pregătirea poporului şi a darurilor aduse de acesta la sfintele slujbe. Astfel, după scrierile areopagitice, liturgii aveau rolul de a instrui pe catehumeni în deprinderea celor dumnezeieşti (învăţăturilor evanghelice) (Ep. VIII, 1), pregăteau pe cel ce venea la Botez în vederea cufundării în apă (IB Π, II, 6), iar în cadrul Sfintei Liturghii aveau însărcinarea de a citi cu voce tare 279
cărţile sfinte (pericopele biblice) şi de a supraveghea intrarea în locaşul sfânt (IB III, II). purificare Prima etapă a urcuşului duhovnicesc. Prin ea se înlătură o stare prezentă în vederea primirii unei noi iluminări de la Dumnezeu. într-un fel, ea nu este despărţită de celelalte două etapte ce-і urmează (iluminare, desăvârşire/unire), de aceea Sfântul Dionisie numeşte chiar şi pe cei ce au primit doar Botezul - „îndumnezeiţi”, ca unii ce au făcut primul pas în procesul nesfârşit (epectatic) al desăvârşirii. Putem vorbi de o anumită formă de purificare şi la sfinţii îngeri. Ei trăiesc constant purificarea, însă în sensul lăsării în urmă a cunoaşterii prezente (nedepline) despre Dumnezeu, pentru a se face disponibili pentru receptarea unei iluminări mai înalte. simbol [gr. το σύμβολον] Semn, element prin care o idee abstractă devine intuitivă prin reprezentare şi poate fi mai exact înţeleasă. în scrierile areopagitice, termenul este folosit adesea cu înţelesul de Sfântă Taină sau alteori de simbol liturgic. în acest sens, prin simboluri se înţeleg cuvinte, gesturi şi materii sensibile care nu numai semnifică, ci şi cuprind în chip neînţeles anumite realităţi supranaturale. Simbolul este aşadar un înveliş material care acoperă mai mult sau mai puţin „raţiunile” tainelor, arătând că lumea creată nu este ultima realitate, dar nici contrară lui Dumnezeu. sinaxă [gr. σύνοξις - adunare] în înţeles dionisian - adunare euharistică, realizată de credincioşi în sfântul locaş pentru a participa la Sfânta Liturghie, al cărei centru îl constituie Sfânta Euharistie. Termenul este plin
de semnificaţii sugerând unitatea de credinţă, simţire şi voinţă spre care trebuie să tindă creştinii susţinuţi de Dumnezeu prin Sfintele Taine. unire [gr. ενωσις - unire] Termen folosit de autorul scrierilor areopagitice pentru a indica a treia etapă în urcuşul duhovnicesc, înţeleasă la rândul ei în nedespărţire de celelalte două precedente (purificare şi iluminare). Spre deosebire de înţelesul panteist pe care îl conţinea termenul în filosofia neoplatonică, la Sfântul Dionisie unirea cu Dumnezeu este 280
văzută în înţelesul ei teandric, în cadrai căreia calităţile personale ale misticului sunt duse la desăvârşire, prin însăşi intersubiectivitatea cu Persoanele dumnezeieşti ale Sfintei Treimi la care este ridicat prin har. 281
|
| adam_txt |
CUPRINS ABREVIEM. 9 PREFAŢĂ. 11 INTRODUCERE. 15 PARTEA I. ASPECTE GENERALE LEGATE DE PERSOANA ŞI OPERA SFÂNTULUI DIONISIE. 21 CAPITOLUL I. CONTROVERSE ASUPRA PERSOANEI ŞI OPEREI SFÂNTULUI DIONISIE “AREOPAGITUL”. 1. Istoricul cercetării. a) Cercetările din plan internaţional. b) Cercetările din spaţiul românesc. 2. Viaţa Sfântului Dionisie Areopagitul. 3. Controverse asupra identităţii autorului inspirate din scrierile areopagitice. a) Identitatea autorului. b) Pseudonimul şi caracterul lui apofatic. 4. Controverse asupra scrierilor areopagitice. a) Cuprinsul scrierilor areopagitice. b) Situarea temporală a scrierilor areopagitice. 22 22 22 35 37 40 41 46 49 50 55
CAPITOLUL AL II-LEA. ATITUDINEA PĂRINTELUI DUMITRU STANILO AE FAŢĂ DE IDENTITATEA AUTORULUI SCRIERILOR AREOPAGITICE. 59 1. Sfânta Taină a Botezului. 61 2. Sfântul Mir. 63 3. Sfânta Sinaxă. 65 4. Monahismul. 66 5. înmormântarea. 67 5
CAPITOLUL AL III-LEA. CONTROVERSE ASUPRA FORMAŢIEI CREŞTINE A SFÂNTULUI DIONISIE. 1. Problema prezenţei terminologiei filosofice în scrierile patristice. 2. Problema prezenţei terminologiei filosofice în scrierile areopagitice . 3. Problema influenţei filosofiei neoplatonice asupra teologiei areopagitice. a) Acuzatori ai Corpusului de influenţă neoplatonică de fond. b) Apărători şi promotori ai ortodoxiei Corpusului. CAPITOLUL AL IV-LEA. POZIŢIA PĂRINTELUI DUMITRU STANILOAE FAŢĂ DE PRETINSUL PANTEISM NEOPLATONIC AL SCRIERILOR AREOPAGITICE. 1. Emanaţionismul neoplatonic şi caracterul său panteist. 2. Corpusul şi mesajul său anti-panteist în viziunea Părintelui Stăniloae a) Transcendenţa lui Dumnezeu. b) Dumnezeu Premiatomi deosebit de lume. c) Realitatea accidentală a răului. d) îndumnezeirea omului. e) Participarea creaţiei la slava lui Dumnezeu în veşnicie. 68 68 71 75 76 77 83 85 87 88 90 91 92 95 PARTEA A II-A. ORIGINALITATEA TEOLOGIEI AREOPAGITICE - FUNDAMENT AL AUTENTICITĂŢII SCRIERILOR, ÎN VIZIUNEA PĂRINTELUI DUMITRU
STĂNILOAE. 99 CAPITOLUL I. RAPORTUL DINTRE DUMNEZEU ŞI CREAŢIE ÎN SCRIERILE AREOPAGITICE. 1. Personalismul teologiei Sfântului Dionisie. 2. Sfânta Treime şi lucrarea Sa creatoare şi proniatoare. 3. Numirile dumnezeieşti şi participarea creaturilor la ele. a) Supraexistenţa lui Dumnezeu. b) Simplitatea sau unitatea lui Dumnezeu. c) Eternitatea lui Dumnezeu. d) Atotputernicia lui Dumnezeu. e) Atotştiinţa şi înţelepciunea lui Dumnezeu. 1) Dreptatea şi mila lui Dumnezeu. g) Bunătatea şi iubirea lui Dumnezeu. 6 103 103 108 112 116 118 119 120 121 123 123
4. Raţiunile divine - Dumnezeu în calitate de izvor unitar al raţiunilor creaţiei. 5. Dumnezeu Cuvântul întrupat - revelaţia deplină. 6. Implicaţiile hristologice din teologia Sfântului Dionisie. a) Consecinţele întrupării Cuvântului în iconomia mântuirii. b) Transfigurarea creaţiei. Materia şi Trupul lui Hristos. CAPITOLUL AL II-LEA. IDEEA IDENTITĂŢII ÎNTRE EXISTENŢĂ ŞI BINE. 1. Ierarhia cerească ֊ amprenta nevăzută a bunătăţii lui Dumnezeu. a) Universul angelic dionisian. b) Semnificaţia numelor şi simbolistica înfăţişărilor angelice. c) Lucrarea mesianică a sfinţilor îngeri. d) Rolul sfinţilor îngeri în iconomia mântuirii. 2. Ierarhia bisericească - condiţie necesară a îmbunătăţirii duhovniceşti a membrilor Bisericii. a) Treptele „ierarhiei noastre”. b) Lucrarea nevăzută a lui Hristos în ierarhia sacramentală. 3. Theognosia ierarhică angelică şi umană - deosebiri, asemănări şi conexiuni. 4. Dimensiunea pozitivă a lumii văzute şi problema
răului. a) Treptele creaţiei văzute şi caracterul lor unitar. b) Problema răului în viziunea Sfântului Dionisie. CAPITOLUL AL III-LEA. CUNOAŞTEREA APOFATICĂ A LUI DUMNEZEU. 1. Temeiurile cunoaşterii lui Dumnezeu. 2. Dinamismul şi transparenţa cunoaşterii lui Dumnezeu. 3. Dinamica raportului dintre teologia afirmativă şi cea negativă şi cauzele ei. a) Caracterul personal al lui Dumnezeu şi al omului. b) Distincţia: necreat ֊ creat. c) Distincţia: fiinţa lui Dumnezeu - lucrările ei. 4. Cunoaşterea apofatică - empirică. 126 128 132 134 139 149 151 152 156 159 164 166 166 169 173 183 184 188 196 196 199 203 207 209 215 219 CAPITOLUL AL IY-LEA. CARACTERUL SIMBOLIC AL CREAŢIEI. 221 1. Trupul lui Hristos ֊ simbolul arhetipal şi temeiul simbolismului din creaţie. 221 7
2. Simboalele ֊ vehicule către izvoarele lor inteligibile. 224 3. Făpturile ֊ simboluri ale darurilor necreate ale lui Dumnezeu. 226 PARTEA A III-A. VALORIFICAREA SCRIERILOR AREOPAGITICE DE CĂTRE PĂRINTELE DUMITRU STANILO AE. CAPITOLUL I. INFLUENŢE ALE SCRIERILOR AREOPAGITICE ASUPRA TEOLOGIEI PĂRINTELUI DUMITRU STANILOAE. 1. Referinţe dionisiene în opera Părintelui Dumitru Stăniloae ֊ o abordare cronologică. 2. Prezenţa lui Dumnezeu în creaţie - ecouri dionisiene în gândirea teologică a Părintelui Dumitru Stăniloae. CAPITOLUL AL II-LEA. CONTRIBUŢIA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE LA ÎNŢELEGEREA SCRIERILOR AREOPAGITICE ÎN TEOLOGIA CONTEMPORANĂ. 1. Opere complete. - o traducere erudită sau inutilizabilă?. a) Motivaţia şi istoricul ediţiei. b) Calitatea traducerii ֊ argumente pro şi contra. 2. Aportul Părintelui Dumitru Stăniloae la exegeza scrierilor areopagitice. 229 231 232 242 246 247 247 249 251 CONCLUZII. 257
BIBLIOGRAFIE. 261 INDICE DE NUME. 276 GLOSAR. 277 ANEXE. 283 8
BIBLIOGRAFIE A) IZVOARE a) biblice *** Biblia sau Sfânta Scriptură, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1988. *** Noul Testament, versiune revizuită, redactată şi comentată de Bartolomeu Valériu Anania, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1993. *** Novum Testamentum Latinae, Nestle-Aland, Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1998. *** The Greek New Testament, Fourth Revised Edition edited by Barbara Aland, Kurt Aland, Johannes Karavidopoulos, Carlo M. Martini and Bruce M. Metzger, Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1998. b) patristice *** Corpus Dionysiacum I. De divinis nominibus, B.R. Šuchla (ed.), col. „P.T.S.”, vol. 33, De Gruyter, Berlin-New York, 1990; IL De coelesti hierarchia, G. Heil (ed.); De ecclesiastica hierarchia. De mystica theologia. Epistulae, A.-M. Ritter (ed.), col. „P.T.S.”, vol. 36, De Gruyter, Berlin-New York, 1991. *** Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii, sau culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi care arată cum se poate omul curaţi, lumina şi desăvârşi, voi. I-XII, traducere din greceşte, introduceri şi note de Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Editura Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1946-1948 (voi. I-IV); E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1976-1991 (voi. V-XII). *** ңоги1 necunoaşterii sau cum este unit sufletul cu Dumnezeu, traducere de Gh. Feodorovici, Editura Herald, Bucureşti, 2004. *** Scrierile Părinţilor Apostolici dimpreună cu aşezămintele şi canoanele apostolice, traduse din original de Pr. loan Mihălcescu, Economul Matei Pâslaru şi Economul G.N. Niţu, Editura Facultăţii de Teologie din Chişinău, 1928. Denys l'Aréopagite, Oeuvres, traduites du grec,
précédées d’une introduction par Mgr. I. Darboy, archevêque de Paris, A. Tralin ed., Paris, 1932. 261
Idem, Œuvres complètes du Pseudo-Denis l’Areopagite, traduction par Maurice de Gandillac, Paris, Aubier, 1943. Idem, La Hiérarchie céleste, col. „Sources chrétiennes”, vol. 58 bis, introduction par René Roques, étude et texte critique par Gunther Heil; traduction et notes par Maurice de Gandillac, Paris, 1958. Dionisie Pseudo-Areopagitul, Ierarhia cerească, Ierarhia bisericească, traducere de Cicerone Iordăchescu, Editura Cartea Românească, Chişinău, 1932. Idem, Despre numele divine. Teologia mistică, traducere de Cicerone Iordăchescu şi Theofil Simenschy, Tipografia concesionară Alexandru Terek, Chişinău, 1936. Gregory of Tours, Glory of the Martyrs, translated with an introduction and notes by Raymond Van Dam, col. „T.T.H.”, voi. 4, Liverpool University Press, 1988. Jean Chrysostome, Sur l’Incomprehensibilité de Dieu, col. „S.C.”, vol. 28 bis, introduction par Jean Danielou, texte critique et notes par Anne-Marie Malingrey, traduction par Robert Flacelière, Paris, 1970. Maxime de Chrysopolis, Ambìgua, introduction par Jean-Claude Larchet, traduction par Emmanuel Ponsoye, commentaires par Dumitru Staniloae, Paris, Edition de l'Ancre, 1994. Migne, Jean Paul, Patrologiae cursus completus: Series Graeca, tomus III et ГѴ, S. Dionysius Areopagita, Paris, 1857. Neofit, Patriarh al Constantinopolului, Pidalion sau Cârma Corăbiei Soborniceştii şi Apostoliceştii Biserici a Ortodocşilor, traducere din limba greacă de Î.P.S. Mitropolit Veniamin Costache, tipografia Sfintei Mănăstiri Neamţul, 1844. Pseudo-Dionysius, The Complete Works, translation by Colm Luibheid, contributors: Colm
Luibheid and Paul Rorem, Paulist Press, New York, 1987. Saint Ephrem the Syrian, The Hymns on Faith, translated by Jeffrey T. Wickes, The Catholic University of America Press, 2015. Sancii Dionysii Areopagitae, Operum omnium quae extant, et commentariorum quibus illustrantur, tomus primus, Balthasaris Corderii (ed.), Lutetiae Parisiorum, 1644. Sfântul Chirii al Ierusalimului, Cateheze, traducere din limba greacă şi note de Preotul profesor Dumitru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2003. Sfântul Dionisie Areopagitul - Opere complete şi Scoliile Sfântului Maxim Mărturisitorul, traducere, introducere şi note de Pr. Dumitru Stăniloae, ediţie îngrijită de Constanţa Costea, Editura Paideia, Bucureşti, 1996. 262
Sfântul Dionisie Pseudo-Areopagitul, Epistolele, trad, de pr. V. Răducă şi pr. Gh. Drăgulin, Editura AII, Bucureşti, 1994. Sfântul Grigorie Palama, Opere complete, voi. II, traducerea volumului, succinta introducere, notele si bibliografía au fost realizate de o echipa de traducători alcătuită din: preotul Cristian Chivu, Adrian Tănăsescu, Diaconul Cornel Coman, Caliopie Papacioc si Cristina-Costena Rogobete, Editura Gândul Aprins, Bucureşti, 2013. Sfântul Ieronim, Despre bărbaţi iluştri. Despre vieţile Apostolilor, introducere, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura Paideia, Bucureşti, 1997. Sfântul Ignatie Briancianinov, Despre înşelare, traducere din limba rusa de Cristea Florentina, Editura Egumenită, Galaţi, 2010. Sfântul loan Damaschin, Dogmatica, traducere, intrad, şi note de Pr. Dumitru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2001. Sfântul Maxim Mărturisitorul, Mystagogia, cosmosul şi sufletul, chipuri ale Bisericii, introducere, traducere şi note de Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2000. Idem, Ambigua, traducere din limba greacă veche, introducere şi note de Preotul Profesor Dumitru Stăniloae, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2006. Idem, Scrieri. Partea a II-а, Epistolele Sfântului Maxim Mărturisitorul despre cele două firi în Hristos şi despre viaţa duhovnicească, în trad. lui D. Stăniloae, col. „P.S.B.”, voi. 81, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1990. Sfântul Vasile cel Mare, Scrieri, partea I, col. „P.S.B”, voi. 17, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1986. c) filosofice Procli philosophi platonici. Opera et codd. ms. Biblioth. Reg. Parisiensis, text
îngrijit de Victor Cousin, tomus I, editor: Excudebat J.M. Eberhart, Paris, 1820. Prados, On the Existence of Evils, traducere şi introducere de Jan Opsomer şi Carlos Steel, Cornell University Press, Ithaca, New York, 2003. Idem, Elemente de teologìe, trad, de A. Anghel, Editura Herald, Bucureşti, 2007. В) INSTRUMENTE DE LUCRU: MANUALE, DICŢIONARE, TRATATE UNIVERSITARE, ATLASE, EN CIPLOPEDII *** The Acts of the Council of Chalcedon, translated with an introduction and notes by Richard Price and Michael Gaddis, col. „T.T.H.”, voi. 45, Liverpool University Press, 2005. 263
*** The Acts of the Council of Constantinople of 553 (with related texts on the Three Chapters Controversy), translated with an introduction and notes by Richard Price, col. „T.T.H.”, voi. 51, Liverpool University Press, 2005. *** Catalog of Syriac Manuscripts in the British Museum Acquired Since the Year 1838, by W. Wright, LL.D., professor of arabic in the University of Cambridge, and late assistant keeper of the mss. in the British Museum, part II (Theology), London, 1871. *** Dicţionar biblic, Editura Cartea creştină, Oradea, 1995. *** Dictionnaire de Spiritualité, Tome X, Beauchesne, Paris, 1980. *** Oxford Dictionary of the Christian Church, ed. F. L. Cross, Oxford University Press, London, 1958. *** The Book of the Saints of the Ethiopian Church, a translation of the Ethiopie Synaxarium made by Sir E. A. Wallis Budge from the Manuscripts Oriental 660 and 661 in the British Museum, University Press, 1928. *** Vieţile Sfinţilor pe luna octombrie, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992. Andrutsos, Hristu, Dogmatica Bisericii Ortodoxe răsăritene, Editura Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1930. Anghelescu, Gheorghe F., Părintele Dumitru Stăniloae, un urmaş vrednic al patristicii clasice (Bio-Bibliografie), Ediţie revizuită, actualizată şi întregită, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2013. Bailly, A., Dictionnaire grec-français, édition revue par L. Sechan et P. Chantraine, Edition Hachette, Paris, 2000. Balca, Diac.Prof.Dr. Nicolae, Istoria Filosofìei Antice, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1982. Bardenhewer, Otto, Geschichte der altkirchlichen Literatur, Bd. 4, 1932.
Bardy, Gustave, Littérature grecque chrétienne, Libr. Bloud et Gay, Mayenne, 1927. Batiffol, Pierre, La littérature grecque, vol. I, Lecoffre, 1898. Bria, Pr. Prof. Ion, Dicţionar de Teologie Ortodoxă, A-Z, ediţia a-II-a, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1994. Bruce, F.F., International Standard Bible Encyclopedia, G.W. Bromiley (Gen. Ed.), vol. 1. Grand Rapids, Eerdmans, 1979. Carez, Maurice, Dictionnaire grec-français du Nouveau-Testament, Delachaux et Niestle, Neuchâtel, Cerf, Paris, 1971. Idem, Dicţionar grec-francez al Noului Testament, trad. rom. de Gh. Badea, Societatea Biblică Interconfesională din România, Bucureşti, 1999. Chiţescu, N., Isidor Todoran, I. Petreuţă, Teologia dogmatică şi simbolică, ediţia a II-а, vol. I, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2004. 264
Coman, loan G., Patrologie: manual pentru uzul studenţilor institutelor teologice, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1956. Craig, Edward, Routledge Encyclopedia of Philosophy, Routledge (Firm) Published by Taylor Francis, London - New York, 1998. Didier, J., Dictionnaire de la Philosophie, Larousse, Paris, 1991. Evagrius Scholasticus, The Ecclesiastical History (Historia Ecclesiastica), translated with an introduction by Michael Whitbay, Liverpool University Press, Liverpool, 2000. Fouille, Alfred, Istoria filosofei, vol. I, trad, de P. Ardelean, Casa Editorială Odeon, Bucureşti, 1998. Gaffiot, Felix, Dictionnaire latin-français, Nouvelle édition revue et augmentée sous la direction de Pierre Flobert, Ed. Hachette-Livre, Paris, 2000. Guthrie, W.K.C, O istorie a filosofiei greceşti, vol. I-II, trad, de D. Roşculescu, Editura Teora, Bucureşti, 1999. Guţu, Gh., Dicţionar Latin-Román, ed. a II-а revăzută şi adăugită, Editura Humanitás, Bucureşti, 2003. Héfélé, Charles Joseph, Histoire des Conciles d’après les documents originaux, tome II, livre XIII, Paris, 1908. House, H. Wayne, Chronological and Background Charts of the New Testament, Grand Rapids, Zondervan Academic, 1981. Ică jr., Arhid. loan L, De la Dionisie Areopagitul la Simeon al Tesalonicului — integrala comentariilor liturgice bizantine, Editura Deisis, Sibiu, 2011. loja, Cristinel, Dogmatică şi dogmatisti. Prolegomena, privind aprofundarea Teologiei Dogmatice Ortodoxe în România în a doua jumătate a sec. al XX-lea şi începutul sec. al XXI-lea, Editura Marineasa, Timişoara, 2008. Litzica, Constantin, Catalogul manuscriselor
greceşti, vol. I, Ediţiunea Academiei Române, Bucureşti, 1909. Lutheri, Martini, De Captivitate Babylonica Ecclesiae Praeludium, Vuittembergae, 1520, VD16 L4189 (Bibliograph. Nachweis). Luther, Martin, The Babylonian Captivity of the Church (1520), translated by A. T. W. Steinhäuser and revised by Frederick C. Ahrens and Abdel Ross Wentz, ín Luther’s Works, ed. Helmut T. Lehmann, voi. 41, Concordia Publishing House, St. Louis, 1966. Moreschini, Claudio; Enrico Norelli, Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine, vol. II - De la Consiliul de la Niceea la începuturile Evului Mediu, trad, de H. Stănciulescu, Editura Polirom, Iaşi, 2004. Panaitescu, P.P., Manuscrisele slavone din biblioteca Academiei R.P.R, voi. I, Bucureşti, 1959. 265
Păcurariu, Pr.Prof.Univ.Dr. Mircea, Dicţionarul teologilor români, Editura Univers enciclopedic, Bucureşti, 1996. Peters, Francis E., Termenii filosofieі greceşti, trad, de D. Stoianovici, Editura Humanitás, Bucureşti, 1993. Viller, Marcel, Charles Baumgartner, André Rayez, Dictionnaire de spiritualité ascétique et mystique: doctrine et histoire, tome III, Maison d’Édition Beauchesne, Paris, 1957, col. 249. Voicu, Constantin, Patrologie, vol. III, Editura Basilica a Patriarhiei Romane, Bucureşti, 2010. von Balthasar, Hans Urs, Herrlichkeit. Eine theologische Ästhetik II, Einsiedeln, 1962. Idem, The Glory of the Lord. A Theological Aestethics, vol. II: Studies in Theological Style: Clerical Styles, T. T. Clark, Edinburgh, 1984. Wand, J.W.C, A, History Of The Early Church To A.D. 500, Routledge’s collection, Taylor Francis, London and New York, 2007. C) CĂRŢI Adămuţ, Anton, Filosofie medievală, suport de curs, anul II, semestral I, specializarea Filosofie, f.a. Andia, Ysabel de, (ed.) Denys l’Aréopagite et sa postérité en Orient et en Occident. Actes du colloque international Paris, 21-24 septembre 1994, ín col. “Études Augustiniennes”, nr. 151, Paris, 1997. Arthur, Rosemary A., Pseudo-Dionysius as Polemicist. The Development and Purpose of the Angelic Hierarchy in Sixth Century Syria, Ashgate Publishing House, Aldershot (England), 2008. Bartoş, Emil, Conceptul de ïndumnezeire în teologia lui Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic “Emanuel”, Oradea, 1999. Bălan, Ioanichie (ed.), Omagiu memoriei Părintelui Dumitru Stăniloae, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei,
Iaşi, 1994. Boiadzhiev, Tsocho, Georgi Kapriev şi Andreas Speer, Die Dionysius-Rezeption Im Mittelalter Internationales Kolloquium in Sofia Vom 8. Bis 11. April 1999 Unter der Schirmherrschaft der Société Internationale Pour l'Etude de la Philosophie Médiévale, Brepols, 2000. Borella, Jean, Lumière de la théologie mystique, L’Age d’Homme, Laussane, 2002. Bossuet, J. B., Hemey D'Auberive, N.-P., Caron, A.-P., Lebel, J.-A., Oeuvres de Bossuet, évêque de Meaux, Tome XXVIII: Tradition des nouveaux mystiques, Impr. de J.A. Lebel, Versailles, 1817. 266
Bourceanu, Adrian-CIaudiu, Neoplatonismul în Corpusul Areopagitic, teză de doctorat susţinută sub coordonarea ştiinţifică a Acad. Gheorghe Vlăduţescu, Universitatea Bucureşti - Facultatea de filosofie, 2006. Brote, Nicolae, Taina unirii creatului cu necreatul: premisele mistagogice ale theoriei liturgice dionisiene, teză de doctorat, Sibiu, 2007 (netipărită). Bułhak, Emmanuel, Authenticité des œuvres de Saint Denys l’Aréopagite Evêque d’Athènes et de Lutetia in Parisiis et sa réintégration sur le siège épiscopal, Rome, 1938. Capelle, Bernard, L'Introduction du symbole à la messe, în Mélanges Joseph de Ghellinck, vol. II, Gemboux, 1951. Cloşcă, Pr.Dr. Ciprian Marius, De docta ignorantia în Theognosia apofatică a Sfântului Dionisie Pseudo-Areopagitul, Editura Lumen, Iaşi, 2009. Crainic, Nichifor, Sfinţenia - împlinirea umanului, Editura Trinkas, Iasi, 1993. Danielou, Jean, Les anges et leur mission d’après les Pères de l’Église, 2eme edition, Maison d'Edition Desclée, Paris, 1990. Dionisiatul, Teoclit, Dialoguri la Athos, vol. II: Teologia rugăciunii minţii, Editura Deisis, Sibiu, 1994. Drăgulin, Gheorghe I., Identitatea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul cu ieromonahul Dionisie Smeritul (Exiguul), cercetare ortodoxă a unei controversate probleme de istorie a culturii bizantine şi a celei străromâne, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991. Fiori, Emiliano, Dionigi l’Areopagita e l’origenismo siriaco. Edizione critica e studio storico-dottrinale del trattato sui Nomi divini nella versione di Sergio di Reš ‘ayna, Alima Matter Sttudiiorum ֊ Università di Bollogna, 2010.
Florovsky, Fr. Georges, The Byzantine Ascetic and Spiritual Fathers, Büchervertriebsanstalt, Vaduz, Europa, 1987. Frothingham jr., A.L., Stephen Bar Sudaili the Syrian Mystic and the Book of the Holy Hierotheos, Leyde, EJ. Brill, 1886. Gânscă, loan, Părintele Arsenie Boca mare îndrumător de suflete din secolul XX. O sinteză а gândirii Părintelui Arsenie în 800 capete, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002. Golitzin, Alexander, Et introibo ad altare Dei. The Mystagogy of Dionysius Areopagita with special references to its predecessors in the Eastern Christian Tradition, Πατριαρχικόν Ιδρυμα Πατερικών Μελετών, Θεσσαλονίκη, 1994. Idem, Mistagogia, experienţa lui Dumnezeu în Ortodoxie, trad, de loan I. Icăjr., Editura Deisis, Sibiu, 1998. 267
Idem, Mystagogy: A Monastic Reading of Dionysius Areopagita, (with the collaboration of Bogdan G. Bucur) edited by Bogdan G. Bucur, Cistercian Publications, 2014. Hipler, Franz, Dionysius, der Areopagite: Untersuchungen über Aechtheit und Glaubwürdigkeit der unter diesem Namen vorhandenen Schriften, Manz, Regensburg 1861. Ionescu, Nae, Curs de metafizică, Editura Humanitás, 1991. Isaac, lerom., Viaţa Cuviosului Pais ie Aghioritul, traducere din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu - Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2005. Klitenic Wear, Sarah, John Dillon, Dionysius the Areopagite and the Neoplatonist Tradition: Despoiling the Hellenes, Ashgate Publishing, Ltd., New York, Hampshire, England, 2007. Koch, Hugo, Pseudo-dionysius Areopagita in Seinen Beziehungen Zum Neuplatonismus Und Mysterienwesen: Eine Litterarhistorische Untersuchung, Forschungen zur christlichen Literatur-und Dogmengeschichte, Verlag von Franz Kirchheim, 1900. Lossky, Vladimir, Essai sur la théologie mistìque de L’Église d’Orient, Paris, 1944. Idem, Teologia mistică a Bisericii de Răsărit, traducere, studiu introductiv şi note de Pr.Dr. Vasile Răducă, Editura Anastasia, Bucureşti, 1990. Idem, Introducere în Teologia Ortodoxă, traducere de Lidia şi Remus Rus, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993. Idem, Vederea lui Dumnezeu, traducere de Maria-Comelia Ică, studiu introductiv de Arhid. loan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1995. Louth, Andrew, Dìonisie Areopagitul. O introducere, traducere de Sebastian Moldovan, studiu introductiv de diac. loan I. Ică jr., Editura
Deisis, Sibiu, 1997. Idem, Maximus the Confessor, A Tradition of cosmic Theology: Denys the Areopagyte, Routledge, New York, 1996. Marion, Jean-Luc, God without being. Hors-Texte, translated by Thomas A. Charson, with a forward by David Tracy, The University of Chicago Press, Chicago and London, 1995. Marsh, F.S., The Book which is called The Book of the Holy Hierotheos with Extracts from the Prolegomena and Commentary of Theodosios of Antioch and from the „ Book of Excerpts ” and other works of Gregory Bar-Hebraeus, London-Oxford, 1927. Matsoukas, N., Istoria filosofiei bizantine, trad, de Pr. C-tin Coman şi N. Dęciu, Editura Bizantină, Bucureşti, 2011. Nucubidze, Š., Tajna Psevdo-Dionissija, Tbilisi, 1942. 268
Pelikan, Jaroslav, Tradiţia creştină. O istorie a dezvoltării doctrinei, vol. I: Naşterea Tradiţiei Universale (100-600), traducere de Silvia Palade, Editura Polirom, Iaşi, 2004. Pupăză, Pr.Dr. Daniel, Teologia Frumosului şi Binelui la Sfântul Dionysie Areopagitul, teză de doctorat pregătită şi susţinută la Facultatea de Teologie din Tesalonic, Editura Nemira, Bucureşti, 2014. Rauschen, Gerhard, Eléments de patrologie et d'histoire des dogmes, trad, din lb. germană de abatele Em. Ricard, editori: A. et R. Roger et F. Chemoviz, 1906. Rist, John M., Man, Soul and Body. Essays in Ancient Thought from Plato to Dionysius, Variorum Collected Studies Series, Ashgate Publishing Limited, Vermont, 1996. Ritter, Adolf Martin, Pseudo-Dionysius Areopagita, Über die Mystische Theologie und Briefe, Hiersemann, Stuttgart, 1994. Roques, René, L’Univers dionysien. Structure hiérarchique du monde selon le Pseudo-Denys, Aubier, Paris, 1954. Rorem, Paul, Biblical and Liturgical Symbols within the Pseudo-Dionysian Synthesis, în col. Studies and Texts, vol. 71, Pontifical Institute of Medieval Studies, Toronto, 1984. Idem, Pseudo-Dionysius. A Commentary on the Texts and an Introduction to Their Influence, Oxford University Press, 1993. Rorem, Paul, and Lamoreaux, John C., John of Scythopolis and the Dionysian Corpus: Annotating the Areopagite, Oxford University Press, 1998. Stang, Charles M., Apophasis and Pseudonymity in Dionysius the Areopagite: “No Longer I”, Oxford University Press, Oxford, 2012. Stăniloae, Dumitru, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova,
1987. Idem, lisus Hristos sau restaurarea omului, ediţia a-II-a, Editura Omniscop, Craiova, 1993. Idem, Ortodoxie şi românism, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1939. Idem, Spiritualitatea ortodoxă. Ascetica şi mistica, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1992. Idem, Spiritualitate şi comuniune în liturghia ortodoxă, Craiova, 1986. Idem, Studii de teologie dogmatică ortodoxă, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1990. Idem, Teologia dogmatică ortodoxă, voi. I-III, ediţia a Il-a, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1996-1997. Idem, Viaţa şi învăţătura Sf. Grigorie Palama, Editura Scripta, Bucureşti, 1993. 269
Šuchla, Beate Regina, Die Überlieferung des Prologs des Johannes von Skythopolis zum griechischen Corpus Dionysiacum Areopagiticum, Nachrichten der Akademie der Wissenschaften in Göttigen, 1. Philologisch-historische Klasse 4 (1984), 176-188. Taylor, Alfred E., Platonism and Its Influence, Cooper Square Publishers, Inc., New York, 1963. Théry, Gabriel, Hilduin traducteur du Denys, în Etudes dionysiennes. Edition de sa traduction 1Լ J. Vrin, Paris, 1932. Viller, Marcel S.J., La Spiritualité de premiers siècles chrétiens, Paris, 1930. Völker, Walther, Kontemplation und Extase bei Pseudo-Dionysius Areopagita, Wiesbaden, 1958. Whiston, William, Three Tracts: Being La Letter to the Archbishop of Canterbury. . II. an Abstract of the Minutes of the Society for Promoting Primitive Christianity. III. an Account of Mr. Baratiers Enquiries into the Chronology, the Doctrines and Discipline of the Primitive Church, London, 1742. Yannaras, Christos, Heidegger şi Areopagitul, trad, de N.Ş. Tanaşoca, Editura Anastasia, Bucureşti, 1996. D) STUDII ŞI ARTICOLE Anghelescu, Gheorghe F., „Patru întrebări pentru o nedreptate.”, în Dreptatea, XXII, seria a IV a, nr. 168, miercuri, 29 august 1990. Bădiliţă, Cristian, „Dumitru Stăniloae, afinităţile şi idiosincraziile sale patristice”, în voi. Glaflre. Nouă studii biblice şi patristice, traducere din limba franceză de Răzvan Ionescu, Pohrom, Iaşi, 2008, pp. 241-276. Benevich, Grigory, „Maximus Confessor's Polemics Against anti-Origenism. Epistulae 6 and 7 as a Context for the Ambigua ad Iohannem”, ín Revue d'histoire ecclésiastique, որ. 104/1
(2009), Leuven, pp. 5-15. Berger, Kevin M., „An Integral Approach to Spirituality: The Orthodox Spirituality of Dumitru Stăniloae”, în St. Vladimir’s Theological Quarterly, nr. 48/1 (2004). Botez, Victor, „Interviu cu Dumitru Stăniloae”, în Revista de filosofie, որ. 6 (1992), pp. 551-562. Bria, Ion, „The Creative Vision of D. Stăniloae. An introduction to his theological thought”, în The Ecumenical Review, voi. 33 (1981), issue 1, pp.53-59. 270
Idem, „Spaţiul îndumnezeirii. Eternizarea umanului în Dumnezeu în viziunea teologică a Părintelui Stăniloae”, în Ortodoxia, an XLV, nr. 3-4 (1993), pp. 77-79. Brock, Sebastian, „An Early Syriac Life of Maximus the Confessor”, ín Analecta Bollandiana, tome 91 (1973), pp. 299-346. Capelle, Bemard, „Alcuin et l'histoire du symbole de la messe” ín Recherches de théologie ancienne et médiévale, vol. 6 (1934), pp. 249-260. Ciobotea, Daniel, „Părintele Stăniloae - creator al unei sinteze neo-patristice în teologia ortodoxă contemporană”, în Studii Teologice, nr. 1 (2005), pp. 146-150. Clément, Olivier, „Le Père Dumitru Stăniloae et le génie de l’Orthodoxie Roumaine, ín vol. Persoană şi comuniune. Prinos de cinstire Părintelui Profesor Academician Dumitru Stăniloae la împlinirea a 90 de ani, Editura şi tiparul Arhiepiscopiei Ortodoxe de Sibiu, Sibiu, 1993, pp. 82-89. Crainic, Nichifor, „Dionisie Areopagitul”, în Gândirea, anul XXIII, nr. 4-5, aprilie-mai 1944, pp. 185-196. Dodu, Dragos, „Ascunderea răului la (Pseudo-) Dionisie Areopagitul”, în Scholé, nr. 2 (2011), pp. 21-50. Diaconescu, Mihail, Prelegeri de estetica Ortodoxiei, vol. I, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1996. Idem, „Dionisie Smeritul (Exiguus)”, (I), în Adevărul literar şi artistic, an III, nr. 103, 9 februarie, 1992, pp. 7 şi 10; (II), nr. 104, 16 februarie 1992, p. 8. Drăgulin, Gheorghe L, „Eclesiologia tratatelor areopagitice şi importanţa ei pentru ecumenismul contemporan”, teză de doctorat, în Studii Teologice, XXXI, nr. 1-4 (1979), pp. 54-300. Idem, „Ieromonahul Dionisie Smeritul «Exiguus» sau «Cel Mic» (aprox.
470-550)”, în Studii Teologice, XXXVII (1985), nr. 7-8, pp. 521-539. Idem, „Prefeţele cuviosului Dionisie Smeritul sau Exiguul. Două epistole despre problemele datei Paştelui şi elementele calculului calendaristic şi pascal”, în Mitropolia Olteniei, XXXIX, nr. 1 (1987), pp. 27-70. Idem, „Premise şi perspective în dezbaterile din ultima sută de ani asupra Sfântului Dionisie Areopagitul şi a operei sale”, în Glasul Bisericii, XI, nr. 1 (1986), pp. 73-87. Idem, „Preocupările Părintelui acad. Dumitru Stăniloae pentru teologia, traducerea şi data apariţiei tratatelor areopagitice”, în Glasul Bisericii, nr. 9-12 (2006), pp. 150-157. 271
Idem, „Pseudo-Dionysios the Areopagite in Dumitru Stăniloae’s Theology”, în voi. Dumitru Stăniloae: Tradition and Modernity in Theology, editor Lucian Turcescu, The Center for Romanian Studies, Iaşi, Oxford, Portland, 2002, pp. 71-80. Idem, „Sfântul Nicodim de la Tismana şi curentele vieţii religioase din veacul al ХГѴ-lea”, în Mitropolia Olteniei, XXVIII, nr. 11-12 (1976), pp. 962-971. van Esbroeck, Michel, „Peter the Iberian and Dionysius the Areopagite: Honigmann’s thesis revisited”, ín Orientalia Christiana Periodica, no. 59 (1993), pp. 217-227. Fiori, Emiliano, „The Impossibility of the Apokatastasis in Dionysius the Areopagite”, ín Origeniana decima. Origen as writer. Papers of the 10th international Origen congress, University School of Philosophy and Education. Igatianum, Kraków, Poland 31 August—4 September 2009, edited by Sylwia Kaczmarek and Henryk Pietras with Andrzej Dziadowiec, Peeters Publishing House, Leuven, 2011, pp. 831-843. Gavrilyuk, Paul I., „The Reception of Dionysius in Twentieth-Century Eastern Orthodoxy”, ín Modern Theology, no. 24 (2008), pp. 707-723. Golitzin, Alexander, „Hierarchy vs. Anarchy: Dionysius Areopagita, Symeon the New Theologian, Nicetas Stethatos, and Their Common Roots in the Ascetical Tradition”, in St. Vladimir's Theological Quarterly, no. 38 (1994), pp. 131-179. Idem, „On the Other Hand”, in St. Vladimir’s Theological Quarterly, no. 34 (1990), pp. 305-323. Honigmann, Ernst Anselm Joachim, „Pierre ľlbérien et les écrits du pseudo-Denys ľ Areopagite”, in Bulletin Acad. Belge, է. 47, fase. З, Bruxelles, 1952, pp. 158-168. Hausherr,
Irénée, Le pseudo-Denys est-il Pierre libérien?, ín Orientalia Christiana Periodica, է. 19, 1953, pp. 247-260. Ică jr., Diac. loan I., „Şi totuşi tradiţia are dreptate. Note pe marginea interpretării Corpusului Areopagitic”, studiu introductiv la Andrew Louth, Dionisie Areopagitul. O introducere, traducere de Sebastian Moldovan, Editura Deisis, Sibiu, 1997, pp. 5-26. Koch, Hugo, „Der pseudoepigraphische Character der Dionysischen Schriften” Theologische Quartelschrift, 77 (1895), pp. 353-421. Idem, „Proklus als Quelle des Pseudo-Dionysius Areopagita in der Lehre vom Bösen”, Philologus, 54 (1895), pp. 442-458. Krüger, G., „Wer war Pseudo-Dionysios?”, in Byzantinische Zeitschrift, 8 (1899), pp. 302-305. 272
Lankila, Tuomo, „The Corpus Areopagiticum as a Crypto-Pagan Project”, ín The Journal of Late Antique Religion and Culture, nr. 5 (2011), pp. 14-40. Lebon, J., „Le Pseudo-Denys l'aréopagite et Sévère d'Antioche”, în Revue d’Histoire ecclésiastique, t. 26, octobre, n° 4, 1930, pp. 880-915. Livingstone, Elizabeth A., „Dionysius becomes an Augustinián. Bonaventure’s Itinerarium VI”, susţinut la „The Twelfth International Patristics Conference, August, 1995, Oxford”, ín Studia Patristica, vol. XXIX, Peeters, Leuven, 1997. Lossky, Vladimir, „La notion des «analogies» chez Denys l'Aréopagite”, Archives d’histoire doctrinale et littéraire du Moyen Age V (1931), pp. 279-309. Idem, „La théologie négative dans la doctrine de Denys l'Aréopagite”, Revue de sciences philosophiques et théologiques 28 (1939), pp. 204221. Lourié, Basil, „Peter the Iberian and Dionysius the Areopagite: Honigmann - van Esbroeck's Thesis Revisted”, in Scrinium, no. VI (2010), pp. 143-212. Nau, François, „En quelle mesure les Jacobites sont-ils monophysites?”, în Revue de l'Orient chrétien, 1905, pp. 113-134. Pelikan, Jaroslav, „The Odyssey of Dionysian Spirituality”, in vol. Pseudo-Dionysius: The Complete Works, translation by Colm Luibheid, contributors: Colm Luibheid and Paul Rorem, Paulist Press, New York, 1987, pp. 11-24. Péra, Cesia, „Denys le Mystique et la Theomachia”, ín Revue de Sciences philosophiques et théologiques, t. 25, 1936, pp. 5-75. Perczel, Istváv, „Pseudo-Dionysius the Areopagite and the Pseudo-Dormition of the Holy Virgin”, în Le Museon, vol. 125, որ. 1-2 (2012), pp. 55-97. Idem, „Le
pseudo-Denys, lecteur ď Origène”, în W.A. Bienert, U. Kühneweg, Origeniana Septima. Orígenes in den Auseinandersetzungen des 4. Jahrhunderts, Leuven, 1999, pp. 673-710. Idem, „«Théologiens» et «magiciens» dans le Corpus Dionysien”, în Adamantius: Newsletter of the Italian Research Group - Origen and the Alexandrian Tradition, pp. 54-75. Idem, „Pseudo-Dionysius and the Platonic Theology - a Preliminary Study”, ín Actes du Colloque International de Leuvain (13-15 mai 1998), Ancient and Medieval Philosophy, Series I, XXVI, Leuven University Press Les Belles Lettre, Leuven Paris, 2000, pp. 491-532. 273
Pupăză, Pr.Dr. Daniel, „Frumosul şi Binele - Nume primordiale ale lui Dumnezeu în învăţătura Sfântului Dionisie Areopagitul”, în Ortodoxia, որ. 1 (2012), pp. 125-151. Idem, „Cauzalitatea universală a frumosului şi binelui conform învăţăturii cuprinse în scrierile areopagitice”, în Ortodoxia, որ. 1 (2013), pp. 111-143. Riedinger, Utto, „Pseudo-Dionysios Areopagites, Pseudo-Kaisarios und die Akoimeten”, în Byzantinische Zeitschrift, որ. 52 (1959), pp. 276-296. Romanides, Fr. John, „Notes on the Palamite Controversy and Related Topics”, ín Greek Orthodox Review, nr. 6 (1960-1961) şi nr. 9 (1963-1964). Roques, René, „Introduction”, ín Denys ĽAréopagyte, la hierarchie celeste, col. „Sources Chretienes”, voi. 58, Paris, 1958, pp. XLVIII- XLIV. Idem, „Pierre ľlbérien et le Corpus dionysien”, ín Revue de l’histoire des religions, է. 145, 1954, pp. 69-98. Idem, „The Uplifting Spirituality of Pseudo-Dionysius”, ín Christian Spirituality: Origins to the Twelfth Century, B. McGinn and J. Meyendorff (eds.), New York, 1988, pp. 132-151. Stăniloae, Dumitru, „Maica Domnului ca mijlocitoare”, în Ortodoxia, nr.l (1952), pp. 79-120. Idem, „Opera teologică a lui Nichifor Crainic”, în Gândirea, nr. 4 (1940), pp. 264-276. Idem, „Revelaţia prin acte, cuvinte şi imagini”, Ortodoxia, nr. 3 (1968), pp. 347-377. ’ Idem, „Temeiurile teologice ale ierarhiei şi ale sinodalităţii”, în Studii Teologice, nr. 3-4 (1970), pp. 165-178. Steele, Carlos, „Proclos et Denys: De l’existence du mal”, în Denys l’Aréopagite et sa postérité en Orient et en Occident, ed. Ysabel de Andia, Institut d’Etudes Augustiennes,
Paris, 1997, pp. 89-116. Stiglmayr, Joseph, „Die Eschatologie Des Pseudo-Dionysius”, Zeitschrift Für Katholische Theologie, vol. 23, no. 1 (1899), pp. 1—21. Idem, „Das Aufkommen der Pseudo-Dionysischen Schriften und ihr Eindringen in die Christliche Literatur bis zum Laterankonzil 649”, ín IV. Jahresbericht des öffentlichen Privatgymnasiums an der Stella Matutina zu Fedkirch, Fedkirch, 1895, pp. 3-96. Tätaru-Cazaban, Bogdan, „Intre Dionisie Areopagitul şi Grigorie Palama. Fundamente patristice ale angelologiei părintelui Dumitru Stăniloae”, în voi. *** Arhangheli şi îngeri, Deisis/Stavropoleos, Sibiu/Bucureşti, 2011. 274
Terezis, Christos; Olga Stavropoulou, „The pedagogic act as a personal relation in the Neoplatonic Proclos”, in Phronimon, voi. 8 (1) 2007. von Balthasar, Hans Urs, „Das Scholienwerk des Johannes von Scythopolis”, in Scholasthik, V (1940), nr. 1, pp. 16-38. E) SURSE ELECTRONICE: *** Enciclopedia romano-cato lică online New Advent: http ://www.newadvent.org/cathen/05013a.htm Bădiliţă, Cristian, „Dumitru Stăniloae: viaţa de după moarte a teologiei”, în Rost, nr. 9 (2003), http://www.rostonline.org/rost/nov2003/ staniloae_teologia. shtml Pope Benedict XVI, „Homily on Pseudo-Dionysius the Areopagite” http://solzemli.wordpress.com/2011/09/04/homily-on-pseudo-dionysius -the-areopagite-by-pope-benedict-xvi/ Vlachos, Mitropolitul Ierotheos, „Preotul este chemat să fie vindecător de suflete, nu doar liturghisitor”, http://vlad-mihai.blogspot.ro/2011/ 05/preotul-este-chemat-sa-fie-vindecator.html Idem, „O erezie încolţită în Biserica Ortodoxă”, în ’Ορθόδοξος Τύπος, որ. 1888, 22 iulie 2011, traducere de Tatiana Petrache, http : //bucovinaprofunda. wordpress.com/2011/10/11/o-erezie-incoltita-in-biserica-ortodoxa-ips-h ierotheos-vlachos-denunta-o-grava-erezie-si-hula-de-tip-protestant/. Photius, Bibliotheca or Myriobiblion (Cod. 1-165, Tr. Freese) — Theodore the Presbyter, On the Genuineness of the works of Dionysius the Areopagite. http://www.tertullian.org/fathers/photius_03bibliotheca.htm Scouteris, Professor Constantin, „Platonic Elements in Pseudo-Dionysius Anti-Manichaean Ontology”, http://www.orthodoxresearchinstitute.org/ articles/dogmatics/scouterisontology.htm 275
INDICE DE NUME Martin Luther, 27, 29 Nicolae Balca, 86, 87 Nicolaus Cusanus, 26 Nikolaos Matsoukas, 68, 70, 71, 72 Origen, 42, 126, 127, 194, 272,273 Palestina, 24 Petru Fullo, 43, 45 Petru Ivireanul, 43 Platon, 29, 45, 113, 126, 149 Plotin, 45,86, 87,113 Proclos, 23, 28, 29, 41, 42, 44, 46, 55, 72, 74, 75, 84, 113, 153, 188, 189, 190, 191, 192, 263, 274, 275 René Roques, 30, 80, 162, 262 Robert Grosseteste, 26 Sergios de Reshaina, 44 Sever al Antiohiei, 22, 30,43, 133 Sfântul Apostol Pavel, 22, 37, 39, 44, 49, 149, 152 Sfântul Grigorie de Nazianz, 101, 162 Sfântul Grigorie Palama, 76, 79, 89, 112, 168, 235, 239, 243, 263 Sfântul Maxim Mărturisitorul, 24, 57, 66, 76, 79, 126, 127, 131, 222, 252,263 Sfântul Vasile cel Mare, 70, 101, 263 Stăniloae, 16, 17, 19, 24, 35, 36, 44, 45, 47, 49, 56, 59, 60, 61, 63 , 64, 66, 67, 79, 81, 83, 84, 87, 88-91, 93- 95, 101, 102, 104, 105, 107, 112, 115, 116, 117, 119, 121֊ 123, 125, 126, 128-132, 134-137, 140150, 153-158, 160, 161, 164, 165, 166, 168, 169, 170, 171, 172, 174, 175, 177, 178-182, 184, 185, 186, 192-196, 198֊ 212, 214-223, 226, 231-244, 246- 266, 269-272, 274, 275 Teoclit Dionisiatul, 31, 37, 77, 78, 80, 81, 82 Vasile al Cezareei, 42 Vladimir Lossky, 31, 77, 78, 199, 203, 205, 218,219 Alexander Golitzin, 15, 31-33, 42, 46, 49, 58, 78, 82, 224, 227 Anastasius Bibliothecarius, 25 Andrew Louth, 26, 33, 78, 80,153, 167, 272 Apolofan, 38 Atanasie cel Mare, 23, 101, 231 Chirii al Alexandriei, 23,101, 231, 258 Cicerone Iordăchescu, 35, 36, 59, 60, 83, 233, 250, 254, 262 Clement al Alexandriei, 42 Damascius, 44 Dionisie, 16-19, 22,
23, 25, 26-28, 31-61, 64-67, 71, 73, 74, 79-81, 83, 84, 88, 89֊ 95, 101-105, 107, 108, 110-128, 130-136, 138-142, 144, 146, 147, 149-164, 166֊ 175, 178-185, 188-194, 196, 197, 198, 200, 201, 203-207, 209-216, 218-227, 231-237, 239-249, 251-254, 257, 258, 259, 260, 262, 263, 265, 267, 268, 271, 272, 274 Dionisie cel Mare, 42, 43 Ebed-Iisus, 24 Eftimie de Tamovo, 35 Erasmus din Rotterdam, 27 Evagrie Ponticul, 42, 101, 252 Fericitul Augustin, 42, 236 Fericitul Ieronim, 42, 45 Gheorghe Drăgulin, 44, 232, 233, 239, 242, 244, 247, 248, 249, 254 Grigorie de Nyssa, 151, 231, 258 Hans Urs von Balthasar, 24, 31, 34, 78, 252 Hugo Koch, 28, 29, 55, 188, 233 īamblicus, 113 loan de Scythopolis, 24, 25, 28, 252 Joseph Stiglmayr, 22, 28, 43, 55, 188, 233, 274 Justinian I, 23, 46 Lorenzo Valla, 27 Macarie Egipteanul, 42 276
GLOSAR angelologie [gr. αγγελοσ - „trimis, mesager”, λόγος - „cuvânt, învăţătură”] Studiul despre îngeri. îşi propune să prezinte într-un mod sistematic dovezi şi tradiţii despre existenţa şi originea, natura şi numărul îngerilor. Din acest motiv, poate să investigheze şi învăţături ezoterice şi mistice care nu au ca fundament revelaţia creştină. îngerii apar în diferite culturi şi religii ca mediatori între om şi divinitate. Prin urmare, elemente de angelologie găsim şi în iudaism, Cabala sau în cultura greco-romană, mitologia germanică şi spiritualitatea celorlalte religii, precum şi în zona practicilor ezoterice. Doctrina despre îngeri a ajuns la maxima ei dezvoltare şi aprofundare în Evul Mediu. Ea s-a bazat, în principal, pe clasificarea detaliată pe care o face autorul scrierilor areopagitice, considerat de Tradiţia creştină drept ucenicul Sfântului Apostol Pavel, şi acesta din urmă un susţinător al unei clasificări în trepte a lumii cereşti {Coloseni 1, 16 şi Efeseni 1, 21). Ierarhia dionisiană cuprinde nouă cete îngereşti grupate la rândul lor în mod triadic. apofatism [gr. άπόφασις, de la άπόφημι ֊ apophēmi, "a nega"] Cunoscut şi sub numele latinesc de via negativa sau via negationis (calea negativă), este o modalitate de cunoaştere a lui Dumnezeu, prin negarea şi depăşirea oricărui concept despre El. Această metodă se deosebeşte de simpla negare intelectuală a cunoştinţelor dobândite, fiind expresia gnoseologică a celor experiate prin dialogul nemijlocit cu Dumnezeu prin rugăciune. In acest sens, teologul sau cel care vorbeşte cu Dumnezeu ajunge la înţelegerea a
două genuri de apofatism: unul în care „pătimeşte” sau îl cunoaşte pe Dumnezeu în mod personal prin energiile Lui, altul pe care nici măcar nu îl poate experimenta - apofatismul ascunsului divin plin de mister. Apofatismul este, aşadar, evidenţa trăită a existenţei lui Dumnezeu, după ce au fost depăşite 277
(„negate”) prin transcendere existenţele create. în teologia patristică, diversele elemente ale apofatismului au fost subliniate de Sfântul Grigorie de Nyssa (în Viaţa lui Moise), unde susţine posibilitatea unei înaintări epectatice (urcuş spiritual nesfârşit) în a-L cunoaşte pe Dumnezeu. Autorul scrierilor areopagitice numeşte această prezenţă tainică a lui Dumnezeu „întuneric mai presus de fiinţă”, iar cunoaşterea pe care o dobândim - unire (TMП). catafatism [gr. καταφασις, de la άπόφημι - apophēmi, "a nega"] Modalitate de cunoaştere a lui Dumnezeu prin afirmare. El poate fi cunoscut dupa modul cunoaşterii realităţilor lumii create văzute, luate ca simbol al Sau, atribuindu-I-se insusirile acesteia, afirmând ceea ce este Dumnezeu mai degraba decât ceea ce nu este. eros [gr. ερως = iubire] Potrivit pasajului 1 loan 4, 8 („Dumnezeu este iubire.”), dar conform şi altor texte biblice, dragostea este considerată una dintre trăsăturile cele mai definitorii ale Dumnezeului Treimic. Tot în acest sens trebuie înţeles şi supranumele Φιλάνθρωπος (Iubitor de oameni) atribuit lui Dumnezeu cu referire la iconomia divină faţă de lume. Sfântul Evanghelist loan Teologul foloseşte cuvântul grecesc αγάπη (agape), ce se mai poate traduce şi „milă”, „caritate”, dar ulterior în Tradiţia Bisericii s-a încetăţenit la fel de familiar şi termenul „eros” care la vechii greci avea desemna iubirea pătimaşă. Deşi îndrăzneaţă, folosirea cuvântului „eros” de către Sfinţii Părinţi nu are menirea de a îl aşeza în opoziţie cu termenul noutestamentar (agape) după cum susţin unele cercuri protestante.
Cuvântul „eros” este folosit în special în legătură cu existenţa create pentru a exprima tânjirea după Dumnezeu sădită în fiecare creatură, în special în persoana umană. într-adevăr, erosui astfel înţels, este parte constitutivă a fiinţei umane. începând cu Sfântul Grigorie de Nyssa şi continuând cu autorul scrierilor areopagitice şi Sfântul Maxim Mărturisitorul, Părinţii Bisericii nu au ezitat să atribuite şi lui Dumnezeu acest atribut. Creatorul „tânjeşte” să Se comunice, de aici şi fundamentul creaţiei, conservării, mântuirii lumii, pe care Dumnezeu doreşte să o aducă la comuniunea cu Sine, El însuşi fiind Comuniunea Tri-Personală Supremă. 278
ierarhie [gr. ιεραρχία՛, de la ίερα - sfânt, sacru + αρχή început, principiu, autoritate] Termen folosit pentru prima dată de Sfântul Dionisie, autorul scrierilor areopagitice, ce semnifică sfinţita rânduială instituită de Dumnezeu prin creaţie în raţiunea căreia rămânând făpturile în relaţie comunională unele cu altele pot ajunge la asemănarea, pe cât e cu putinţă, cu modelul dumnezeiesc. Alături de acest dat ontologic, înălţarea spre imitarea lui Dumnezeu se realizează prin luminările date ierarhiei de către Dumnezeu, fiecăruia personal, după măsura sa, dar pe temeiul comuniunii şi solidarităţii. Scopul ierarhiei este, prin urmare, „asemănarea şi unirea noastră cu Dumnezeu, pe cât este cu putinţă” (IB II, Հ). în înţelesul actual, restrictiv, prin ierarhie ne referim la cler, autoritatea văzută ce săvârşeşte actele sfinţitoare în Biserică cu împuternicirea primită de la Dumnezeu pe linie apostolică. în sens larg, putem vorbi de două ierarhii: una cerească (a lumii nevăzute) şi alta bisericească (a lumii văzute), cea dintâi fiind model şi sprijin pentru adâncirea în cunoaşterea divină a celei de-a doua. iluminare A două etapă a procesului de desăvârşire, consecutivă celei de curăţire (purificare). Ea diferă în semnificaţie fUncţie de starea duhovnicească a celui ce o experiază. în general prin iluminare se înaintează la o stare de mai profundă conştiinţă a responsabilităţii şi vocaţiei primite de la Dumnezeu, pe temeiul unei adânciri în înţelegerea Lui ca sens al existenţei şi a creaţiei ca dar şi simbol al iubirii Sale. (I)luminare mai este numit şi Botezul întrucât prin
el se intră în viaţa cu Hristos ֊ Capul Bisericii. liturg [gr. λειτουργός, fimcţionar public, de la λαός / λεώς / λειτός - oameni, mulţime şi εργον - muncă, serviciu] In înţeles creştin (dionisian) - „diacon”, slujitor bisericesc cu rang inferior preotului însărcinat cu diferite responsabilităţi legate de pregătirea poporului şi a darurilor aduse de acesta la sfintele slujbe. Astfel, după scrierile areopagitice, liturgii aveau rolul de a instrui pe catehumeni în deprinderea celor dumnezeieşti (învăţăturilor evanghelice) (Ep. VIII, 1), pregăteau pe cel ce venea la Botez în vederea cufundării în apă (IB Π, II, 6), iar în cadrul Sfintei Liturghii aveau însărcinarea de a citi cu voce tare 279
cărţile sfinte (pericopele biblice) şi de a supraveghea intrarea în locaşul sfânt (IB III, II). purificare Prima etapă a urcuşului duhovnicesc. Prin ea se înlătură o stare prezentă în vederea primirii unei noi iluminări de la Dumnezeu. într-un fel, ea nu este despărţită de celelalte două etapte ce-і urmează (iluminare, desăvârşire/unire), de aceea Sfântul Dionisie numeşte chiar şi pe cei ce au primit doar Botezul - „îndumnezeiţi”, ca unii ce au făcut primul pas în procesul nesfârşit (epectatic) al desăvârşirii. Putem vorbi de o anumită formă de purificare şi la sfinţii îngeri. Ei trăiesc constant purificarea, însă în sensul lăsării în urmă a cunoaşterii prezente (nedepline) despre Dumnezeu, pentru a se face disponibili pentru receptarea unei iluminări mai înalte. simbol [gr. το σύμβολον] Semn, element prin care o idee abstractă devine intuitivă prin reprezentare şi poate fi mai exact înţeleasă. în scrierile areopagitice, termenul este folosit adesea cu înţelesul de Sfântă Taină sau alteori de simbol liturgic. în acest sens, prin simboluri se înţeleg cuvinte, gesturi şi materii sensibile care nu numai semnifică, ci şi cuprind în chip neînţeles anumite realităţi supranaturale. Simbolul este aşadar un înveliş material care acoperă mai mult sau mai puţin „raţiunile” tainelor, arătând că lumea creată nu este ultima realitate, dar nici contrară lui Dumnezeu. sinaxă [gr. σύνοξις - adunare] în înţeles dionisian - adunare euharistică, realizată de credincioşi în sfântul locaş pentru a participa la Sfânta Liturghie, al cărei centru îl constituie Sfânta Euharistie. Termenul este plin
de semnificaţii sugerând unitatea de credinţă, simţire şi voinţă spre care trebuie să tindă creştinii susţinuţi de Dumnezeu prin Sfintele Taine. unire [gr. ενωσις - unire] Termen folosit de autorul scrierilor areopagitice pentru a indica a treia etapă în urcuşul duhovnicesc, înţeleasă la rândul ei în nedespărţire de celelalte două precedente (purificare şi iluminare). Spre deosebire de înţelesul panteist pe care îl conţinea termenul în filosofia neoplatonică, la Sfântul Dionisie unirea cu Dumnezeu este 280
văzută în înţelesul ei teandric, în cadrai căreia calităţile personale ale misticului sunt duse la desăvârşire, prin însăşi intersubiectivitatea cu Persoanele dumnezeieşti ale Sfintei Treimi la care este ridicat prin har. 281 |
| any_adam_object | 1 |
| any_adam_object_boolean | 1 |
| author | Chircalan, Ionuţ ca. 20./21. Jh |
| author_GND | (DE-588)1236269640 |
| author_facet | Chircalan, Ionuţ ca. 20./21. Jh |
| author_role | aut |
| author_sort | Chircalan, Ionuţ ca. 20./21. Jh |
| author_variant | i c ic |
| building | Verbundindex |
| bvnumber | BV047350244 |
| ctrlnum | (OCoLC)1258970066 (DE-599)BVBBV047350244 |
| format | Book |
| fullrecord | <?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><collection xmlns="http://www.loc.gov/MARC21/slim"><record><leader>02114nam a2200349 c 4500</leader><controlfield tag="001">BV047350244</controlfield><controlfield tag="003">DE-604</controlfield><controlfield tag="005">00000000000000.0</controlfield><controlfield tag="007">t</controlfield><controlfield tag="008">210630s2021 |||| 00||| rum d</controlfield><datafield tag="020" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">9786062812515</subfield><subfield code="9">978-606-28-1251-5</subfield></datafield><datafield tag="035" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">(OCoLC)1258970066</subfield></datafield><datafield tag="035" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">(DE-599)BVBBV047350244</subfield></datafield><datafield tag="040" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">DE-604</subfield><subfield code="b">ger</subfield><subfield code="e">rda</subfield></datafield><datafield tag="041" ind1="0" ind2=" "><subfield code="a">rum</subfield></datafield><datafield tag="049" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">DE-12</subfield></datafield><datafield tag="084" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">OST</subfield><subfield code="q">DE-12</subfield><subfield code="2">fid</subfield></datafield><datafield tag="100" ind1="1" ind2=" "><subfield code="a">Chircalan, Ionuţ</subfield><subfield code="d">ca. 20./21. Jh.</subfield><subfield code="e">Verfasser</subfield><subfield code="0">(DE-588)1236269640</subfield><subfield code="4">aut</subfield></datafield><datafield tag="245" ind1="1" ind2="0"><subfield code="a">Creator şi creaţie</subfield><subfield code="b">părintele Dumitru Stăniloae : valorificator al scrierilor areopagitice</subfield><subfield code="c">Ionuţ Chircalan</subfield></datafield><datafield tag="264" ind1=" " ind2="1"><subfield code="a">Bucureşti</subfield><subfield code="b">Editura Universitară</subfield><subfield code="c">2021</subfield></datafield><datafield tag="300" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">287 Seiten</subfield></datafield><datafield tag="336" ind1=" " ind2=" "><subfield code="b">txt</subfield><subfield code="2">rdacontent</subfield></datafield><datafield tag="337" ind1=" " ind2=" "><subfield code="b">n</subfield><subfield code="2">rdamedia</subfield></datafield><datafield tag="338" ind1=" " ind2=" "><subfield code="b">nc</subfield><subfield code="2">rdacarrier</subfield></datafield><datafield tag="490" ind1="0" ind2=" "><subfield code="a">Religie şi filosofie</subfield></datafield><datafield tag="655" ind1=" " ind2="7"><subfield code="0">(DE-588)4006804-3</subfield><subfield code="a">Biografie</subfield><subfield code="2">gnd-content</subfield></datafield><datafield tag="856" ind1="4" ind2="2"><subfield code="m">Digitalisierung BSB München 25 - ADAM Catalogue Enrichment</subfield><subfield code="q">application/pdf</subfield><subfield code="u">http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=032752455&sequence=000001&line_number=0001&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA</subfield><subfield code="3">Inhaltsverzeichnis</subfield></datafield><datafield tag="856" ind1="4" ind2="2"><subfield code="m">Digitalisierung BSB München 25 - ADAM Catalogue Enrichment</subfield><subfield code="q">application/pdf</subfield><subfield code="u">http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=032752455&sequence=000003&line_number=0002&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA</subfield><subfield code="3">Literaturverzeichnis</subfield></datafield><datafield tag="856" ind1="4" ind2="2"><subfield code="m">Digitalisierung BSB München 25 - ADAM Catalogue Enrichment</subfield><subfield code="q">application/pdf</subfield><subfield code="u">http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=032752455&sequence=000005&line_number=0003&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA</subfield><subfield code="3">Register // Personenregister</subfield></datafield><datafield tag="856" ind1="4" ind2="2"><subfield code="m">Digitalisierung BSB München 25 - ADAM Catalogue Enrichment</subfield><subfield code="q">application/pdf</subfield><subfield code="u">http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=032752455&sequence=000007&line_number=0004&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA</subfield><subfield code="3">Register // Sachregister</subfield></datafield><datafield tag="940" ind1="1" ind2=" "><subfield code="n">oe</subfield></datafield><datafield tag="999" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">oai:aleph.bib-bvb.de:BVB01-032752455</subfield></datafield></record></collection> |
| genre | (DE-588)4006804-3 Biografie gnd-content |
| genre_facet | Biografie |
| id | DE-604.BV047350244 |
| illustrated | Not Illustrated |
| index_date | 2024-07-03T17:37:37Z |
| indexdate | 2024-07-10T09:09:42Z |
| institution | BVB |
| isbn | 9786062812515 |
| language | Romanian |
| oai_aleph_id | oai:aleph.bib-bvb.de:BVB01-032752455 |
| oclc_num | 1258970066 |
| open_access_boolean | |
| owner | DE-12 |
| owner_facet | DE-12 |
| physical | 287 Seiten |
| publishDate | 2021 |
| publishDateSearch | 2021 |
| publishDateSort | 2021 |
| publisher | Editura Universitară |
| record_format | marc |
| series2 | Religie şi filosofie |
| spelling | Chircalan, Ionuţ ca. 20./21. Jh. Verfasser (DE-588)1236269640 aut Creator şi creaţie părintele Dumitru Stăniloae : valorificator al scrierilor areopagitice Ionuţ Chircalan Bucureşti Editura Universitară 2021 287 Seiten txt rdacontent n rdamedia nc rdacarrier Religie şi filosofie (DE-588)4006804-3 Biografie gnd-content Digitalisierung BSB München 25 - ADAM Catalogue Enrichment application/pdf http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=032752455&sequence=000001&line_number=0001&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA Inhaltsverzeichnis Digitalisierung BSB München 25 - ADAM Catalogue Enrichment application/pdf http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=032752455&sequence=000003&line_number=0002&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA Literaturverzeichnis Digitalisierung BSB München 25 - ADAM Catalogue Enrichment application/pdf http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=032752455&sequence=000005&line_number=0003&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA Register // Personenregister Digitalisierung BSB München 25 - ADAM Catalogue Enrichment application/pdf http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=032752455&sequence=000007&line_number=0004&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA Register // Sachregister |
| spellingShingle | Chircalan, Ionuţ ca. 20./21. Jh Creator şi creaţie părintele Dumitru Stăniloae : valorificator al scrierilor areopagitice |
| subject_GND | (DE-588)4006804-3 |
| title | Creator şi creaţie părintele Dumitru Stăniloae : valorificator al scrierilor areopagitice |
| title_auth | Creator şi creaţie părintele Dumitru Stăniloae : valorificator al scrierilor areopagitice |
| title_exact_search | Creator şi creaţie părintele Dumitru Stăniloae : valorificator al scrierilor areopagitice |
| title_exact_search_txtP | Creator şi creaţie părintele Dumitru Stăniloae : valorificator al scrierilor areopagitice |
| title_full | Creator şi creaţie părintele Dumitru Stăniloae : valorificator al scrierilor areopagitice Ionuţ Chircalan |
| title_fullStr | Creator şi creaţie părintele Dumitru Stăniloae : valorificator al scrierilor areopagitice Ionuţ Chircalan |
| title_full_unstemmed | Creator şi creaţie părintele Dumitru Stăniloae : valorificator al scrierilor areopagitice Ionuţ Chircalan |
| title_short | Creator şi creaţie |
| title_sort | creator si creatie parintele dumitru staniloae valorificator al scrierilor areopagitice |
| title_sub | părintele Dumitru Stăniloae : valorificator al scrierilor areopagitice |
| topic_facet | Biografie |
| url | http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=032752455&sequence=000001&line_number=0001&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=032752455&sequence=000003&line_number=0002&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=032752455&sequence=000005&line_number=0003&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=032752455&sequence=000007&line_number=0004&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA |
| work_keys_str_mv | AT chircalanionut creatorsicreatieparinteledumitrustaniloaevalorificatoralscrierilorareopagitice |