Interpretări la Platon:
Gespeichert in:
| 1. Verfasser: | |
|---|---|
| Format: | Buch |
| Sprache: | Romanian |
| Veröffentlicht: |
Bucureşti
Humanitas
2019
|
| Schlagworte: | |
| Online-Zugang: | Inhaltsverzeichnis |
| Beschreibung: | 463 Seiten |
| ISBN: | 9789735063689 |
Internformat
MARC
| LEADER | 00000nam a2200000 c 4500 | ||
|---|---|---|---|
| 001 | BV046701348 | ||
| 003 | DE-604 | ||
| 005 | 20201222 | ||
| 007 | t | ||
| 008 | 200503s2019 |||| 00||| rum d | ||
| 020 | |a 9789735063689 |9 978-973-50-6368-9 | ||
| 035 | |a (OCoLC)1190918600 | ||
| 035 | |a (DE-599)BVBBV046701348 | ||
| 040 | |a DE-604 |b ger |e rda | ||
| 041 | 0 | |a rum | |
| 049 | |a DE-12 | ||
| 084 | |a OST |q DE-12 |2 fid | ||
| 100 | 1 | |a Noica, Constantin |d 1909-1987 |e Verfasser |0 (DE-588)119280744 |4 aut | |
| 245 | 1 | 0 | |a Interpretări la Platon |c Constantin Noica ; ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Grigore Vida |
| 264 | 1 | |a Bucureşti |b Humanitas |c 2019 | |
| 300 | |a 463 Seiten | ||
| 336 | |b txt |2 rdacontent | ||
| 337 | |b n |2 rdamedia | ||
| 338 | |b nc |2 rdacarrier | ||
| 600 | 0 | 7 | |a Plato |d v427-v347 |0 (DE-588)118594893 |2 gnd |9 rswk-swf |
| 650 | 0 | 7 | |a Kritik |0 (DE-588)4033229-9 |2 gnd |9 rswk-swf |
| 650 | 0 | 7 | |a Philosophie |0 (DE-588)4045791-6 |2 gnd |9 rswk-swf |
| 651 | 7 | |a Griechenland |g Altertum |0 (DE-588)4093976-5 |2 gnd |9 rswk-swf | |
| 688 | 7 | |a Plato phil. TLG 0059 |0 (DE-2581)TH000002380 |2 gbd | |
| 688 | 7 | |a Philosophie der Antike |0 (DE-2581)TH000006619 |2 gbd | |
| 689 | 0 | 0 | |a Plato |d v427-v347 |0 (DE-588)118594893 |D p |
| 689 | 0 | 1 | |a Philosophie |0 (DE-588)4045791-6 |D s |
| 689 | 0 | 2 | |a Kritik |0 (DE-588)4033229-9 |D s |
| 689 | 0 | |5 DE-604 | |
| 689 | 1 | 0 | |a Griechenland |g Altertum |0 (DE-588)4093976-5 |D g |
| 689 | 1 | 1 | |a Philosophie |0 (DE-588)4045791-6 |D s |
| 689 | 1 | 2 | |a Kritik |0 (DE-588)4033229-9 |D s |
| 689 | 1 | |5 DE-604 | |
| 700 | 1 | |a Vida, Grigore |d ca. 20./21. Jh. |0 (DE-588)1214267173 |4 win | |
| 856 | 4 | 2 | |m Digitalisierung BSB München 25 - ADAM Catalogue Enrichment |q application/pdf |u http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=032111891&sequence=000001&line_number=0001&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA |3 Inhaltsverzeichnis |
| 940 | 1 | |n oe | |
| 940 | 1 | |n gbd | |
| 940 | 1 | |q BSB_NED_20200721 | |
| 940 | 1 | |q gbd_4_2012 | |
| 999 | |a oai:aleph.bib-bvb.de:BVB01-032111891 | ||
| 942 | 1 | 1 | |c 001.09 |e 22/bsb |f 09014 |g 38 |
Datensatz im Suchindex
| _version_ | 1804181428765720576 |
|---|---|
| adam_text | CUVÂNT ÎNAINTE Lucrurile repetate de multe ori sunt cel mai adesea false ֊ şi totuşi voi repeta aici ceva ce s-a mai tot spus: posteritatea lui Noica n-a fost una fericită. La nivelul cel mai de jos îl vedem acaparat de naţionalişti, acei „dascăli de simţire românească“ care ar vrea să ne înfiorăm la auzul lui „întru“ sau „bădişor“. Urmează „specialiştii în filozofie românească“, iar trecerea de la unii la alţii e lină, mai ales când istoria filozofiei româneşti e pusă să-şi întindă rădăcinile până la Zamolxe. Izbitor la aceştia e că sunt specialişti numai în filozofie românească şi perfect autarhici: scriu numai pentru ei, în reviste iară peer-review con duse de ei, sub egida unor institute ale lor ֊ şi totul în română, putând prolifera la nesfârşit. Din nefericire, cu cât această macu latură sporeşte, cu atât devine mai grea lespedea de pe gândirea lui Noica. Sunt apoi specialiştii autentici, trecuţi prin filozofia univer sală şi care au reuşit să scape de pacostea provincialismului, având de spus lucruri care fac să progreseze cunoaşterea. Dar aceştia îl ignoră total pe Noica; doar vagi amintiri despre „sen timentul paraguayan al fiinţei“ şi, desigur, „întru“. Şi pe urmă, ce s-ar putea începe, în fond, cu un filozof atât de tradiţional? Totuşi pentru aceştia ar merita recuperat Noica, de la care pot învăţa ceva important, pornind chiar de la volumul de faţă, după cum vreau să arăt. Ce sare în ochi de la prima privire este cât de puţine refe rinţe citează Noica în interpretările sale la Platon. Când o face,
6 CUVÂNT ÎNAINTE sunt autori absolut clasici (Wilamowitz, Ritter, Friedländer etc.); aproape ai senzaţia că e indispus să-şi întrerupă gândul pentru а-l verifica prin literatura secundară. Şi totuşi nu se simte că ar lipsi ceva. Nu e decât firesc ca un studiu să-şi propună să dea seamă de ce s-a scris până la acel moment; e şi un semn de respect faţă de munca înaintaşilor. Doar că erudiţia nu e ino centă, ci tinde să-l sufoce pe cel care îi caută favorurile: acu mulezi cunoaştere fără să-ţi dai seama că te striveşte; precum cineva care îşi cumpără obsesiv cărţi fără să mai ajungă să le citească. Şi mai e un spectru care pândeşte orice studiu înecat în note de subsol: cel mai la zi articol e şi cel care devine cel mai repede datat; repede, adică în clipa următoare. Există o anumită cruzime a exegezei, mereu în goană după prezent şi curăţându-se de studiile datate ca de mărăcini, dar supunându-se în cele din urmă aceleiaşi soarte. Te uiţi la „Lămuririle prelimi nare“ şi notele din ediţia de Opere ale lui Platon şi nu poţi decât să constaţi că sunt, fără îndoială, utile, dar au rămas la nivelul anilor ’70, astfel încât, din perspectiva exegezei care îşi devo rează trecutul, sunt ajunse pe fundul oceanului bibliografiei pla toniciene. Te uiţi însă la interpretările lui Noica din aceleaşi volume şi vezi că şi-au păstrat prospeţimea. Nefiind legate de exegeza de „ultimă oră“ a acelor ani, au încă ceva de spus şi continuă să pună cititorul pe gânduri. „Să pună cititorul pe gânduri...“ Trebuie admis că puţine articole de exegeză reuşesc asta. O anumită sterilitate paşte filo
zofia academică, o ştie oricine o practică serios. Ba chiar ajungi uneori să te întrebi ce-a mai rămas din impulsul iniţial către filozofie. Căci cel mai adesea articolele se preocupă de chestiuni infinitezimale sau caută cu orice preţ o „interpretare nouă“, ceea ce duce îndeobşte la o simplă prestidigitaţie hermeneu tică. Ce-і drept, revistele impun acest stil şi cer „noutate“; alt minteri, prea multă orginalitate e suspectă. Iar numele revistei ajunge să fie mai important decât conţinutul studiului. îl vezi în schimb pe Noica publicând o replică la Parmenide-le lui
CUVÂNT ÎNAINTE 7 Platon în æva care se cheamă Revue roumaine des sciences sociales Sau vorbind despre Beethoven, Faust ú Epopeea lui Ghilgamesh într-un articol din Archives de philosophie despre interpretarea lui Pöggeler la Hegel1! Par venite din altă lume. Atunci când istoria filozofiei tinde să devină în fapt numai istorie, alteori filologie, interpretările lui Noica te pot reînvăţa bucuria gân dirii în marginea unui text vechi. A gândirii şi deopotrivă a lec turii, căci limba în care sunt scrise n-a fost niciodată mai frumoasă. Când treci de la jargonul obişnuit al articolelor, care nici măcar nu contează dacă sunt scrise în engleză sau altă limbă, la studiile lui Noica, începi să înţelegi de ce a stăruit el atât de mult asupra resurselor filozofice ale limbii române. Specialiştii nu privesc cu ochi buni interpretările decontextualizate şi care nu se ţin strict de litera textului, iar adesea pe bună dreptate: nicicând nu e mai mare pericolul de a o lua razna. Şi totuşi, astfel de interpretări su t deschizătoare de dru muri, tocmai prin zdruncinarea stereotipiilor şi canoanelor rigi dizate de tradiţie. Exemple care vin uşor în minte sunt Natorp despre Platon, Russell despre Leibniz, Heidegger despre Kant, Culianu despre Bruno... Şi mai totdeauna ele scot la iveală im portanţa unui text obscur sau rămas îngropat sub atotputer nicia interpretării dominante, deschizând ochii asupra lui şi pentru cercetarea „cuminte“ (de pildă capitolul despre schema tism din Critica raţiunii pure, devenit important datorită lui Heidegger, sau tratatul De vinculis al lui Bruno,
asupra căruia a atras atenţia Culianu). Noica descoperă şi el importanţa unui dialog platonic despre care comentatorii nu au avut multe de spus, şi anume Lysis, pe care îl pune într-o anumită pri vinţă deasupra Banchetului. Iar pentru a face aceasta citeşte o desfăşurare dialectică în Lysis-, dar oare Platon nu înţelege i. C. Nicasius, ,À propos de l’étude de M. O. Pöggeler sur la Phéno ménologie de l’esprit“, Archives de philosophie, vol. 30, որ. շ, 1967, pp. 291-298.
8 CUVÂNT ÎNAINTE altceva prin „dialectică“? Merge Noica prea departe de text? Dacă Heidegger spunea că interpretarea sa vizează nu atât ce a spus Kant, cât ce a vrut să spună, încercând să-l înţeleagă mai bine decât s-a înţeles el însusi, Noica notează că „o interpretare filozofică trebuie să dea socoteală de tot ce s-a spus, une ori în lumina a ceea ce a rămas nespus în operă“ (p. 219). Ceea ce presupune o anume „infidelitate“, cum ar fi zis Noica, o citire a propriilor gânduri în textul interpretat, dincolo de litera lui. Şi-atunci devine firească întrebarea: cât de mult s-a pus Noica pe sine în interpretările la Platon? Dar poate că mai întâi ar trebui spus cum se explică pasiu nea perenă a lui Noica pentru Platon. In timp ce Descartes, Kant şi, în final, Hegel au fost ca nişte trepte pentru Noica, de Platon nu s-a despărţit niciodată. De altfel, el desemnează gân direa lui Platon ca fiind „matricea tuturor concepţiilor filo zofice ulterioare“ (p. 394) şi citează deseori butada lui Whitehead despre „notele de subsol“. Pe Noica îl atrăgea neîndoielnic faptul că gândirea lui Platon se pune mereu pe sine la încercare, de fapt riscă („Consimţi la această aventură? Eşti apt să-l înţe legi pe Platon. Dacă nu, te poţi mulţumi cu adevărurile şcolii“, p. 151) şi probabil de aceea socotea dialogurile de tinereţe ca fiind „partea cea mai vie şi cuceritoare a creaţiei anticului“ (p. 424). Dar, mai mult decât atât, ceea ce trebuie că îl făcea să revină mereu la Platon (un soi de „zurück zu ԲԽօո!“) era meditaţia pe care o găsea la acesta asupra relaţiei dintre real şi ideal,
„cunu nia“ lor; căci marea temă a filozofiei lui Noica ar putea fi con siderată felul în care „realul se împleteşte cu idealul“. Noica repetă cu fiecare prilej că Ideea nu este supra-instituită realului, dublându-1 pe acesta (interpretare care îşi are originea în Metafizica lui Aristotel, cartea I, capitolul 9, „una din cele mai întristă toare pagini din istoria filozofiei“, p. 412), că nu este „transcen dentă“, aşadar, ci mai degrabă „transcendentală“. Deşi admite că Platon încurajează prea des evaziunea din real (p. 90), totuşi lumea Ideilor „nu e în ceruri“, ci „Ideile se întorc asupra realului,
CUVÂNT ÎNAINTE 9 se împlântă în el, absorbite parcă. Ideile sunt setea realului“ (p. 189); de fapt, la esenţă se ajunge întotdeauna răsfrângând realul asupra lui însuşi (p. 114). Iar Ideea este o ridicare spre esenţial, dobândind arheul lucrurilor, pe când conceptul este ridi carea spre general, obţinând doar ceea ce este comun, prin com pararea cazurilor particulare. Ştiinţa conceptului subsumează particularul generalului, în schimb ştiinţa Ideii se întreabă asupra generalului însuşi; primul fixează o natură ideală, pe când Ideea o descrie şi o desfăşoară (p. 187). Noica spune că dife renţa dintre ştiinţele conceptului şi ştiinţele Ideii corespunde aceleia dintre Naturwissenschaften şi Geisteswissenschaften sau dintre ştiinţe exacte şi ştiinţe ale omului (matematica і se pare însă o ştiinţă a omului, iar sclavul din Menon nu şi-ar fi putut „reaminti“ o ştiinţă precum astronomia, pp. 194, 208); altfel spus, ştiinţe ale cunoaşterii şi ştiinţe ale recunoaşterii sau cunoaş terii în cerc (ale reamintirii, în sens platonic). Şi tot lor le corespunde o distincţie la care Noica ţine mult şi care revine în aproape toate interpretările din acest volum, pre cum şi în multe scrieri din perioada maturităţii târzii, şi anume distincţia dintre exactitate şi adevăr. Erosui antic e adevăr, cel al lui Freud exactitate; caietele lui Eminescu - adevăr, ediţia Perpessicius ֊ exactitate; monologul interior al lui Joyce ֊ exactitate, cel al lui Proust ֊ adevăr etc.1 E drept că distincţiile care rezolvă prea multe probleme devin la un moment dat sus pecte. Pe de altă parte, distincţia lui
Noica oferă o cheie de in terpretare pentru dificultăţi care altminteri sunt stânjenitoare pentru comentatori; de pildă, etimologiile din Cratylos pot fi inexacte, dar sunt adevărate. E limpede de asemenea că Noica are întotdeauna ochii îndreptaţi şi către prezent, astfel încât discursul lui Lysias din Phaidros, care îi pare că înfăţişează I. Constantin Noica, Jurnal de idei, Humanitás, Bucureşti, 1990, pp· 383-384·
io cuvânt Înainte exactitatea nudă, într-un sens înspăimântătoare, îl vede ca pre figurând neopozitivismul contemporan. în fapt, Noica aver tizează constant asupra „démoniéi“ exactităţii agresive care tinde să se înstăpânească asupra adevărului. Oare се-ar fi spus astăzi despre digital humanities, această nouă încercare de a trans forma umanioarele într-o stiintă exactă?... Merge aşadar Noica prea departe de litera textului? într-un fel s-ar putea spune şi despre interpretările sale că, dacă nu sunt exacte, sunt totuşi adevărate. în orice caz, exactitatea goală surprinde bine starea unei părţi însemnate a istoriografiei filo zofice pe care o descriam la început. Dar asta încă nu e totul. în interpretarea la Phaidros, Noica ia în considerare şi ce ar fi adevărul gol, lipsit complet de exactitate: ar fi „delir“ (în acest caz al lui Socrate) şi ar conduce la idealism rău în toate sensu rile (p. 392); mitul, de asemenea, і se pare adevăr fără exacti tate. Nu se poate spune că Noica propăvăduia un abandon al exactităţii. La sfârşitul unei conferinţe intitulate tocmai „Exac titate şi adevăr“, ţinută la Facultatea de Fizică din Bucureşti în anii ’80, unul dintre ascultători i-a spus: „De ce condamnaţi exactitatea? Dezavuaţi astfel savanţii care s-au dedicat abordării exacte!“; la care Noica a răspuns: „Mă tem că m-am făcut prost înţeles. Nu condamn defel exactitatea - cum am putea cu noaşte, în orice domeniu, fără ea? —, ci doar exactitatea agresivă din veacul nostru. [...] Aş spune deci că ar trebui să mergem din exactitate în exactitate spre adevăr, dar din păcate în
veacul nostru am mers din exactitate în exactitate tot spre exactitate [.. ,].“1 Aşadar Noica nu poate fi acuzat de „trăirism“, cum se spune ironic astăzi despre cei care ar vrea să „trăim“ filozofia, nu s-o studiem; dimpotrivă, pentru Noica „trăirismul“ ar fi mai degrabă „lăutărism“. j I. Constantin Noica, „Exactitate şi adevăr“, în Suzana Hoian, Ioana Bârna etai. (ed.), Cartea interferenţelor, Editura Ştiinţifică şi Enciclope dică, Bucureşti, 1985, pp. 175-176.
CUVÂNT ÎNAINTE II în sfârşit şi revenind oarecum la problema de la început, cred că trebuie avut curajul de a spune „ce e viu şi ce e mort în filozofia lui Noica“. Dar e hazardat înainte de apariţia ope relor complete, căci iată aici un nou volum Noica, unul care aparţine cu siguranţă părţii celei mai vii a operei sale. Grigore Vida
|
| adam_txt |
CUVÂNT ÎNAINTE Lucrurile repetate de multe ori sunt cel mai adesea false ֊ şi totuşi voi repeta aici ceva ce s-a mai tot spus: posteritatea lui Noica n-a fost una fericită. La nivelul cel mai de jos îl vedem acaparat de naţionalişti, acei „dascăli de simţire românească“ care ar vrea să ne înfiorăm la auzul lui „întru“ sau „bădişor“. Urmează „specialiştii în filozofie românească“, iar trecerea de la unii la alţii e lină, mai ales când istoria filozofiei româneşti e pusă să-şi întindă rădăcinile până la Zamolxe. Izbitor la aceştia e că sunt specialişti numai în filozofie românească şi perfect autarhici: scriu numai pentru ei, în reviste iară peer-review con duse de ei, sub egida unor institute ale lor ֊ şi totul în română, putând prolifera la nesfârşit. Din nefericire, cu cât această macu latură sporeşte, cu atât devine mai grea lespedea de pe gândirea lui Noica. Sunt apoi specialiştii autentici, trecuţi prin filozofia univer sală şi care au reuşit să scape de pacostea provincialismului, având de spus lucruri care fac să progreseze cunoaşterea. Dar aceştia îl ignoră total pe Noica; doar vagi amintiri despre „sen timentul paraguayan al fiinţei“ şi, desigur, „întru“. Şi pe urmă, ce s-ar putea începe, în fond, cu un filozof atât de tradiţional? Totuşi pentru aceştia ar merita recuperat Noica, de la care pot învăţa ceva important, pornind chiar de la volumul de faţă, după cum vreau să arăt. Ce sare în ochi de la prima privire este cât de puţine refe rinţe citează Noica în interpretările sale la Platon. Când o face,
6 CUVÂNT ÎNAINTE sunt autori absolut clasici (Wilamowitz, Ritter, Friedländer etc.); aproape ai senzaţia că e indispus să-şi întrerupă gândul pentru а-l verifica prin literatura secundară. Şi totuşi nu se simte că ar lipsi ceva. Nu e decât firesc ca un studiu să-şi propună să dea seamă de ce s-a scris până la acel moment; e şi un semn de respect faţă de munca înaintaşilor. Doar că erudiţia nu e ino centă, ci tinde să-l sufoce pe cel care îi caută favorurile: acu mulezi cunoaştere fără să-ţi dai seama că te striveşte; precum cineva care îşi cumpără obsesiv cărţi fără să mai ajungă să le citească. Şi mai e un spectru care pândeşte orice studiu înecat în note de subsol: cel mai la zi articol e şi cel care devine cel mai repede datat; repede, adică în clipa următoare. Există o anumită cruzime a exegezei, mereu în goană după prezent şi curăţându-se de studiile datate ca de mărăcini, dar supunându-se în cele din urmă aceleiaşi soarte. Te uiţi la „Lămuririle prelimi nare“ şi notele din ediţia de Opere ale lui Platon şi nu poţi decât să constaţi că sunt, fără îndoială, utile, dar au rămas la nivelul anilor ’70, astfel încât, din perspectiva exegezei care îşi devo rează trecutul, sunt ajunse pe fundul oceanului bibliografiei pla toniciene. Te uiţi însă la interpretările lui Noica din aceleaşi volume şi vezi că şi-au păstrat prospeţimea. Nefiind legate de exegeza de „ultimă oră“ a acelor ani, au încă ceva de spus şi continuă să pună cititorul pe gânduri. „Să pună cititorul pe gânduri.“ Trebuie admis că puţine articole de exegeză reuşesc asta. O anumită sterilitate paşte filo
zofia academică, o ştie oricine o practică serios. Ba chiar ajungi uneori să te întrebi ce-a mai rămas din impulsul iniţial către filozofie. Căci cel mai adesea articolele se preocupă de chestiuni infinitezimale sau caută cu orice preţ o „interpretare nouă“, ceea ce duce îndeobşte la o simplă prestidigitaţie hermeneu tică. Ce-і drept, revistele impun acest stil şi cer „noutate“; alt minteri, prea multă orginalitate e suspectă. Iar numele revistei ajunge să fie mai important decât conţinutul studiului. îl vezi în schimb pe Noica publicând o replică la Parmenide-le lui
CUVÂNT ÎNAINTE 7 Platon în æva care se cheamă Revue roumaine des sciences sociales\ Sau vorbind despre Beethoven, Faust ú Epopeea lui Ghilgamesh într-un articol din Archives de philosophie despre interpretarea lui Pöggeler la Hegel1! Par venite din altă lume. Atunci când istoria filozofiei tinde să devină în fapt numai istorie, alteori filologie, interpretările lui Noica te pot reînvăţa bucuria gân dirii în marginea unui text vechi. A gândirii şi deopotrivă a lec turii, căci limba în care sunt scrise n-a fost niciodată mai frumoasă. Când treci de la jargonul obişnuit al articolelor, care nici măcar nu contează dacă sunt scrise în engleză sau altă limbă, la studiile lui Noica, începi să înţelegi de ce a stăruit el atât de mult asupra resurselor filozofice ale limbii române. Specialiştii nu privesc cu ochi buni interpretările decontextualizate şi care nu se ţin strict de litera textului, iar adesea pe bună dreptate: nicicând nu e mai mare pericolul de a o lua razna. Şi totuşi, astfel de interpretări su t deschizătoare de dru muri, tocmai prin zdruncinarea stereotipiilor şi canoanelor rigi dizate de tradiţie. Exemple care vin uşor în minte sunt Natorp despre Platon, Russell despre Leibniz, Heidegger despre Kant, Culianu despre Bruno. Şi mai totdeauna ele scot la iveală im portanţa unui text obscur sau rămas îngropat sub atotputer nicia interpretării dominante, deschizând ochii asupra lui şi pentru cercetarea „cuminte“ (de pildă capitolul despre schema tism din Critica raţiunii pure, devenit important datorită lui Heidegger, sau tratatul De vinculis al lui Bruno,
asupra căruia a atras atenţia Culianu). Noica descoperă şi el importanţa unui dialog platonic despre care comentatorii nu au avut multe de spus, şi anume Lysis, pe care îl pune într-o anumită pri vinţă deasupra Banchetului. Iar pentru a face aceasta citeşte o desfăşurare dialectică în Lysis-, dar oare Platon nu înţelege i. C. Nicasius, ,À propos de l’étude de M. O. Pöggeler sur la Phéno ménologie de l’esprit“, Archives de philosophie, vol. 30, որ. շ, 1967, pp. 291-298.
8 CUVÂNT ÎNAINTE altceva prin „dialectică“? Merge Noica prea departe de text? Dacă Heidegger spunea că interpretarea sa vizează nu atât ce a spus Kant, cât ce a vrut să spună, încercând să-l înţeleagă mai bine decât s-a înţeles el însusi, Noica notează că „o interpretare filozofică trebuie să dea socoteală de tot ce s-a spus, une ori în lumina a ceea ce a rămas nespus în operă“ (p. 219). Ceea ce presupune o anume „infidelitate“, cum ar fi zis Noica, o citire a propriilor gânduri în textul interpretat, dincolo de litera lui. Şi-atunci devine firească întrebarea: cât de mult s-a pus Noica pe sine în interpretările la Platon? Dar poate că mai întâi ar trebui spus cum se explică pasiu nea perenă a lui Noica pentru Platon. In timp ce Descartes, Kant şi, în final, Hegel au fost ca nişte trepte pentru Noica, de Platon nu s-a despărţit niciodată. De altfel, el desemnează gân direa lui Platon ca fiind „matricea tuturor concepţiilor filo zofice ulterioare“ (p. 394) şi citează deseori butada lui Whitehead despre „notele de subsol“. Pe Noica îl atrăgea neîndoielnic faptul că gândirea lui Platon se pune mereu pe sine la încercare, de fapt riscă („Consimţi la această aventură? Eşti apt să-l înţe legi pe Platon. Dacă nu, te poţi mulţumi cu adevărurile şcolii“, p. 151) şi probabil de aceea socotea dialogurile de tinereţe ca fiind „partea cea mai vie şi cuceritoare a creaţiei anticului“ (p. 424). Dar, mai mult decât atât, ceea ce trebuie că îl făcea să revină mereu la Platon (un soi de „zurück zu ԲԽօո!“) era meditaţia pe care o găsea la acesta asupra relaţiei dintre real şi ideal,
„cunu nia“ lor; căci marea temă a filozofiei lui Noica ar putea fi con siderată felul în care „realul se împleteşte cu idealul“. Noica repetă cu fiecare prilej că Ideea nu este supra-instituită realului, dublându-1 pe acesta (interpretare care îşi are originea în Metafizica lui Aristotel, cartea I, capitolul 9, „una din cele mai întristă toare pagini din istoria filozofiei“, p. 412), că nu este „transcen dentă“, aşadar, ci mai degrabă „transcendentală“. Deşi admite că Platon încurajează prea des evaziunea din real (p. 90), totuşi lumea Ideilor „nu e în ceruri“, ci „Ideile se întorc asupra realului,
CUVÂNT ÎNAINTE 9 se împlântă în el, absorbite parcă. Ideile sunt setea realului“ (p. 189); de fapt, la esenţă se ajunge întotdeauna răsfrângând realul asupra lui însuşi (p. 114). Iar Ideea este o ridicare spre esenţial, dobândind arheul lucrurilor, pe când conceptul este ridi carea spre general, obţinând doar ceea ce este comun, prin com pararea cazurilor particulare. Ştiinţa conceptului subsumează particularul generalului, în schimb ştiinţa Ideii se întreabă asupra generalului însuşi; primul fixează o natură ideală, pe când Ideea o descrie şi o desfăşoară (p. 187). Noica spune că dife renţa dintre ştiinţele conceptului şi ştiinţele Ideii corespunde aceleia dintre Naturwissenschaften şi Geisteswissenschaften sau dintre ştiinţe exacte şi ştiinţe ale omului (matematica і se pare însă o ştiinţă a omului, iar sclavul din Menon nu şi-ar fi putut „reaminti“ o ştiinţă precum astronomia, pp. 194, 208); altfel spus, ştiinţe ale cunoaşterii şi ştiinţe ale recunoaşterii sau cunoaş terii în cerc (ale reamintirii, în sens platonic). Şi tot lor le corespunde o distincţie la care Noica ţine mult şi care revine în aproape toate interpretările din acest volum, pre cum şi în multe scrieri din perioada maturităţii târzii, şi anume distincţia dintre exactitate şi adevăr. Erosui antic e adevăr, cel al lui Freud exactitate; caietele lui Eminescu - adevăr, ediţia Perpessicius ֊ exactitate; monologul interior al lui Joyce ֊ exactitate, cel al lui Proust ֊ adevăr etc.1 E drept că distincţiile care rezolvă prea multe probleme devin la un moment dat sus pecte. Pe de altă parte, distincţia lui
Noica oferă o cheie de in terpretare pentru dificultăţi care altminteri sunt stânjenitoare pentru comentatori; de pildă, etimologiile din Cratylos pot fi inexacte, dar sunt adevărate. E limpede de asemenea că Noica are întotdeauna ochii îndreptaţi şi către prezent, astfel încât discursul lui Lysias din Phaidros, care îi pare că înfăţişează I. Constantin Noica, Jurnal de idei, Humanitás, Bucureşti, 1990, pp· 383-384·
io cuvânt Înainte exactitatea nudă, într-un sens înspăimântătoare, îl vede ca pre figurând neopozitivismul contemporan. în fapt, Noica aver tizează constant asupra „démoniéi“ exactităţii agresive care tinde să se înstăpânească asupra adevărului. Oare се-ar fi spus astăzi despre digital humanities, această nouă încercare de a trans forma umanioarele într-o stiintă exactă?. Merge aşadar Noica prea departe de litera textului? într-un fel s-ar putea spune şi despre interpretările sale că, dacă nu sunt exacte, sunt totuşi adevărate. în orice caz, exactitatea goală surprinde bine starea unei părţi însemnate a istoriografiei filo zofice pe care o descriam la început. Dar asta încă nu e totul. în interpretarea la Phaidros, Noica ia în considerare şi ce ar fi adevărul gol, lipsit complet de exactitate: ar fi „delir“ (în acest caz al lui Socrate) şi ar conduce la idealism rău în toate sensu rile (p. 392); mitul, de asemenea, і se pare adevăr fără exacti tate. Nu se poate spune că Noica propăvăduia un abandon al exactităţii. La sfârşitul unei conferinţe intitulate tocmai „Exac titate şi adevăr“, ţinută la Facultatea de Fizică din Bucureşti în anii ’80, unul dintre ascultători i-a spus: „De ce condamnaţi exactitatea? Dezavuaţi astfel savanţii care s-au dedicat abordării exacte!“; la care Noica a răspuns: „Mă tem că m-am făcut prost înţeles. Nu condamn defel exactitatea - cum am putea cu noaşte, în orice domeniu, fără ea? —, ci doar exactitatea agresivă din veacul nostru. [.] Aş spune deci că ar trebui să mergem din exactitate în exactitate spre adevăr, dar din păcate în
veacul nostru am mers din exactitate în exactitate tot spre exactitate [. ,].“1 Aşadar Noica nu poate fi acuzat de „trăirism“, cum se spune ironic astăzi despre cei care ar vrea să „trăim“ filozofia, nu s-o studiem; dimpotrivă, pentru Noica „trăirismul“ ar fi mai degrabă „lăutărism“. j I. Constantin Noica, „Exactitate şi adevăr“, în Suzana Hoian, Ioana Bârna etai. (ed.), Cartea interferenţelor, Editura Ştiinţifică şi Enciclope dică, Bucureşti, 1985, pp. 175-176.
CUVÂNT ÎNAINTE II în sfârşit şi revenind oarecum la problema de la început, cred că trebuie avut curajul de a spune „ce e viu şi ce e mort în filozofia lui Noica“. Dar e hazardat înainte de apariţia ope relor complete, căci iată aici un nou volum Noica, unul care aparţine cu siguranţă părţii celei mai vii a operei sale. Grigore Vida |
| any_adam_object | 1 |
| any_adam_object_boolean | 1 |
| author | Noica, Constantin 1909-1987 |
| author_GND | (DE-588)119280744 (DE-588)1214267173 |
| author_facet | Noica, Constantin 1909-1987 |
| author_role | aut |
| author_sort | Noica, Constantin 1909-1987 |
| author_variant | c n cn |
| building | Verbundindex |
| bvnumber | BV046701348 |
| ctrlnum | (OCoLC)1190918600 (DE-599)BVBBV046701348 |
| format | Book |
| fullrecord | <?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><collection xmlns="http://www.loc.gov/MARC21/slim"><record><leader>02046nam a2200517 c 4500</leader><controlfield tag="001">BV046701348</controlfield><controlfield tag="003">DE-604</controlfield><controlfield tag="005">20201222 </controlfield><controlfield tag="007">t</controlfield><controlfield tag="008">200503s2019 |||| 00||| rum d</controlfield><datafield tag="020" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">9789735063689</subfield><subfield code="9">978-973-50-6368-9</subfield></datafield><datafield tag="035" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">(OCoLC)1190918600</subfield></datafield><datafield tag="035" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">(DE-599)BVBBV046701348</subfield></datafield><datafield tag="040" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">DE-604</subfield><subfield code="b">ger</subfield><subfield code="e">rda</subfield></datafield><datafield tag="041" ind1="0" ind2=" "><subfield code="a">rum</subfield></datafield><datafield tag="049" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">DE-12</subfield></datafield><datafield tag="084" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">OST</subfield><subfield code="q">DE-12</subfield><subfield code="2">fid</subfield></datafield><datafield tag="100" ind1="1" ind2=" "><subfield code="a">Noica, Constantin</subfield><subfield code="d">1909-1987</subfield><subfield code="e">Verfasser</subfield><subfield code="0">(DE-588)119280744</subfield><subfield code="4">aut</subfield></datafield><datafield tag="245" ind1="1" ind2="0"><subfield code="a">Interpretări la Platon</subfield><subfield code="c">Constantin Noica ; ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Grigore Vida</subfield></datafield><datafield tag="264" ind1=" " ind2="1"><subfield code="a">Bucureşti</subfield><subfield code="b">Humanitas</subfield><subfield code="c">2019</subfield></datafield><datafield tag="300" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">463 Seiten</subfield></datafield><datafield tag="336" ind1=" " ind2=" "><subfield code="b">txt</subfield><subfield code="2">rdacontent</subfield></datafield><datafield tag="337" ind1=" " ind2=" "><subfield code="b">n</subfield><subfield code="2">rdamedia</subfield></datafield><datafield tag="338" ind1=" " ind2=" "><subfield code="b">nc</subfield><subfield code="2">rdacarrier</subfield></datafield><datafield tag="600" ind1="0" ind2="7"><subfield code="a">Plato</subfield><subfield code="d">v427-v347</subfield><subfield code="0">(DE-588)118594893</subfield><subfield code="2">gnd</subfield><subfield code="9">rswk-swf</subfield></datafield><datafield tag="650" ind1="0" ind2="7"><subfield code="a">Kritik</subfield><subfield code="0">(DE-588)4033229-9</subfield><subfield code="2">gnd</subfield><subfield code="9">rswk-swf</subfield></datafield><datafield tag="650" ind1="0" ind2="7"><subfield code="a">Philosophie</subfield><subfield code="0">(DE-588)4045791-6</subfield><subfield code="2">gnd</subfield><subfield code="9">rswk-swf</subfield></datafield><datafield tag="651" ind1=" " ind2="7"><subfield code="a">Griechenland</subfield><subfield code="g">Altertum</subfield><subfield code="0">(DE-588)4093976-5</subfield><subfield code="2">gnd</subfield><subfield code="9">rswk-swf</subfield></datafield><datafield tag="688" ind1=" " ind2="7"><subfield code="a">Plato phil. TLG 0059</subfield><subfield code="0">(DE-2581)TH000002380</subfield><subfield code="2">gbd</subfield></datafield><datafield tag="688" ind1=" " ind2="7"><subfield code="a">Philosophie der Antike</subfield><subfield code="0">(DE-2581)TH000006619</subfield><subfield code="2">gbd</subfield></datafield><datafield tag="689" ind1="0" ind2="0"><subfield code="a">Plato</subfield><subfield code="d">v427-v347</subfield><subfield code="0">(DE-588)118594893</subfield><subfield code="D">p</subfield></datafield><datafield tag="689" ind1="0" ind2="1"><subfield code="a">Philosophie</subfield><subfield code="0">(DE-588)4045791-6</subfield><subfield code="D">s</subfield></datafield><datafield tag="689" ind1="0" ind2="2"><subfield code="a">Kritik</subfield><subfield code="0">(DE-588)4033229-9</subfield><subfield code="D">s</subfield></datafield><datafield tag="689" ind1="0" ind2=" "><subfield code="5">DE-604</subfield></datafield><datafield tag="689" ind1="1" ind2="0"><subfield code="a">Griechenland</subfield><subfield code="g">Altertum</subfield><subfield code="0">(DE-588)4093976-5</subfield><subfield code="D">g</subfield></datafield><datafield tag="689" ind1="1" ind2="1"><subfield code="a">Philosophie</subfield><subfield code="0">(DE-588)4045791-6</subfield><subfield code="D">s</subfield></datafield><datafield tag="689" ind1="1" ind2="2"><subfield code="a">Kritik</subfield><subfield code="0">(DE-588)4033229-9</subfield><subfield code="D">s</subfield></datafield><datafield tag="689" ind1="1" ind2=" "><subfield code="5">DE-604</subfield></datafield><datafield tag="700" ind1="1" ind2=" "><subfield code="a">Vida, Grigore</subfield><subfield code="d">ca. 20./21. Jh.</subfield><subfield code="0">(DE-588)1214267173</subfield><subfield code="4">win</subfield></datafield><datafield tag="856" ind1="4" ind2="2"><subfield code="m">Digitalisierung BSB München 25 - ADAM Catalogue Enrichment</subfield><subfield code="q">application/pdf</subfield><subfield code="u">http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=032111891&sequence=000001&line_number=0001&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA</subfield><subfield code="3">Inhaltsverzeichnis</subfield></datafield><datafield tag="940" ind1="1" ind2=" "><subfield code="n">oe</subfield></datafield><datafield tag="940" ind1="1" ind2=" "><subfield code="n">gbd</subfield></datafield><datafield tag="940" ind1="1" ind2=" "><subfield code="q">BSB_NED_20200721</subfield></datafield><datafield tag="940" ind1="1" ind2=" "><subfield code="q">gbd_4_2012</subfield></datafield><datafield tag="999" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">oai:aleph.bib-bvb.de:BVB01-032111891</subfield></datafield><datafield tag="942" ind1="1" ind2="1"><subfield code="c">001.09</subfield><subfield code="e">22/bsb</subfield><subfield code="f">09014</subfield><subfield code="g">38</subfield></datafield></record></collection> |
| geographic | Griechenland Altertum (DE-588)4093976-5 gnd |
| geographic_facet | Griechenland Altertum |
| id | DE-604.BV046701348 |
| illustrated | Not Illustrated |
| index_date | 2024-07-03T14:28:14Z |
| indexdate | 2024-07-10T08:51:30Z |
| institution | BVB |
| isbn | 9789735063689 |
| language | Romanian |
| oai_aleph_id | oai:aleph.bib-bvb.de:BVB01-032111891 |
| oclc_num | 1190918600 |
| open_access_boolean | |
| owner | DE-12 |
| owner_facet | DE-12 |
| physical | 463 Seiten |
| psigel | BSB_NED_20200721 gbd_4_2012 |
| publishDate | 2019 |
| publishDateSearch | 2019 |
| publishDateSort | 2019 |
| publisher | Humanitas |
| record_format | marc |
| spelling | Noica, Constantin 1909-1987 Verfasser (DE-588)119280744 aut Interpretări la Platon Constantin Noica ; ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Grigore Vida Bucureşti Humanitas 2019 463 Seiten txt rdacontent n rdamedia nc rdacarrier Plato v427-v347 (DE-588)118594893 gnd rswk-swf Kritik (DE-588)4033229-9 gnd rswk-swf Philosophie (DE-588)4045791-6 gnd rswk-swf Griechenland Altertum (DE-588)4093976-5 gnd rswk-swf Plato phil. TLG 0059 (DE-2581)TH000002380 gbd Philosophie der Antike (DE-2581)TH000006619 gbd Plato v427-v347 (DE-588)118594893 p Philosophie (DE-588)4045791-6 s Kritik (DE-588)4033229-9 s DE-604 Griechenland Altertum (DE-588)4093976-5 g Vida, Grigore ca. 20./21. Jh. (DE-588)1214267173 win Digitalisierung BSB München 25 - ADAM Catalogue Enrichment application/pdf http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=032111891&sequence=000001&line_number=0001&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA Inhaltsverzeichnis |
| spellingShingle | Noica, Constantin 1909-1987 Interpretări la Platon Plato v427-v347 (DE-588)118594893 gnd Kritik (DE-588)4033229-9 gnd Philosophie (DE-588)4045791-6 gnd |
| subject_GND | (DE-588)118594893 (DE-588)4033229-9 (DE-588)4045791-6 (DE-588)4093976-5 |
| title | Interpretări la Platon |
| title_auth | Interpretări la Platon |
| title_exact_search | Interpretări la Platon |
| title_exact_search_txtP | Interpretări la Platon |
| title_full | Interpretări la Platon Constantin Noica ; ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Grigore Vida |
| title_fullStr | Interpretări la Platon Constantin Noica ; ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Grigore Vida |
| title_full_unstemmed | Interpretări la Platon Constantin Noica ; ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Grigore Vida |
| title_short | Interpretări la Platon |
| title_sort | interpretari la platon |
| topic | Plato v427-v347 (DE-588)118594893 gnd Kritik (DE-588)4033229-9 gnd Philosophie (DE-588)4045791-6 gnd |
| topic_facet | Plato v427-v347 Kritik Philosophie Griechenland Altertum |
| url | http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=032111891&sequence=000001&line_number=0001&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA |
| work_keys_str_mv | AT noicaconstantin interpretarilaplaton AT vidagrigore interpretarilaplaton |