Simbolul heradic în societatea românească postdecembristă: (1990 - 2004) = Heraldic symbol in post-comunist Romanian society (1990 - 2004)
Gespeichert in:
| 1. Verfasser: | |
|---|---|
| Format: | Buch |
| Sprache: | Romanian |
| Veröffentlicht: |
Bucureşti
Ed. Univ.
2008
|
| Schlagworte: | |
| Online-Zugang: | Abstract Inhaltsverzeichnis |
| Beschreibung: | Zsfassung in engl. u. rumän. Sprache |
| Beschreibung: | 299 S. zahlr. Ill. |
| ISBN: | 9789737375346 |
Internformat
MARC
| LEADER | 00000nam a2200000 c 4500 | ||
|---|---|---|---|
| 001 | BV035587464 | ||
| 003 | DE-604 | ||
| 005 | 20091214 | ||
| 007 | t | ||
| 008 | 090626s2008 a||| |||| 00||| rum d | ||
| 020 | |a 9789737375346 |9 978-973-737-534-6 | ||
| 035 | |a (OCoLC)645320309 | ||
| 035 | |a (DE-599)BVBBV035587464 | ||
| 040 | |a DE-604 |b ger |e rakwb | ||
| 041 | 0 | |a rum | |
| 049 | |a DE-12 |a DE-Re13 | ||
| 084 | |a 7,41 |2 ssgn | ||
| 100 | 1 | |a Diaconu, Ana-Felicia |d 1975- |e Verfasser |0 (DE-588)140014195 |4 aut | |
| 245 | 1 | 0 | |a Simbolul heradic în societatea românească postdecembristă |b (1990 - 2004) = Heraldic symbol in post-comunist Romanian society (1990 - 2004) |c Ana-Felicia Diaconu |
| 246 | 1 | 1 | |a Heraldic symbol in post-comunist Romanian society (1990 - 2004) |
| 264 | 1 | |a Bucureşti |b Ed. Univ. |c 2008 | |
| 300 | |a 299 S. |b zahlr. Ill. | ||
| 336 | |b txt |2 rdacontent | ||
| 337 | |b n |2 rdamedia | ||
| 338 | |b nc |2 rdacarrier | ||
| 500 | |a Zsfassung in engl. u. rumän. Sprache | ||
| 648 | 7 | |a Geschichte 1990-2004 |2 gnd |9 rswk-swf | |
| 650 | 0 | 7 | |a Wappen |0 (DE-588)4064566-6 |2 gnd |9 rswk-swf |
| 651 | 7 | |a Rumänien |0 (DE-588)4050939-4 |2 gnd |9 rswk-swf | |
| 689 | 0 | 0 | |a Rumänien |0 (DE-588)4050939-4 |D g |
| 689 | 0 | 1 | |a Wappen |0 (DE-588)4064566-6 |D s |
| 689 | 0 | 2 | |a Geschichte 1990-2004 |A z |
| 689 | 0 | |5 DE-604 | |
| 856 | 4 | 2 | |m Digitalisierung BSB Muenchen |q application/pdf |u http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=017642740&sequence=000003&line_number=0001&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA |3 Abstract |
| 856 | 4 | 2 | |m Digitalisierung BSBMuenchen |q application/pdf |u http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=017642740&sequence=000004&line_number=0002&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA |3 Inhaltsverzeichnis |
| 940 | 1 | |n oe | |
| 999 | |a oai:aleph.bib-bvb.de:BVB01-017642740 | ||
| 942 | 1 | 1 | |c 907.2 |e 22/bsb |f 09049 |g 498 |
Datensatz im Suchindex
| _version_ | 1804139248355377152 |
|---|---|
| adam_text | Cuprins
Cuvânt înainte
........................................................................................................................ 7
Cap.
I.
Corpul material al stemelor şi aplicaţiile heraldicii între tradiţie şi
continuitate
.................................................................................................. ........ 14
1.
în Europa apuseană
............................................................................................ 14
2.
în spaţiul românesc
............................................................................................ 28
Cap.
II.
Heraldica oficială postdecembristă
.................................................................... 38
I.
Stema de stat a României
................................................................................... 38
1.
Tradiţia simbolurilor însumate în stema actuală a României
.......................... 38
2.
Contextul în care s-au elaborat armeriile de stat ale României
...................... 45
3.
Modul de folosire şi reproducere a stemei de stat prin prisma legislaţiei
specifice postdecembriste
............................................................................... 69
II.
Noul armorial districtual, municipal şi comunal
............................................... 74
1.
Practicile heraldice sub regimul comunist. Delimitări conceptuale
................ 74
2.
Cadrul juridic de elaborare a noului armorial districtual, municipal şi
comunal şi materializările sale
..............................,........................................ 81
2.1.
H.G. nr.
64/1993
privind metodologia de elaborare, reproducere şi
folosire a stemelor judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor
.......... 81
2.2
Din activitatea Comisiei Consultative Heraldice
-
O privire critică
....... 91
2.3.
Analiza stemelor create în timpul valabilităţii H.G.
64/1993........... ....... 99
2.4.
H.G.
25
din
2
februarie
2003
şi noua metodologie de lucru a Comisiei
Naţionale de Heraldică
............................................................................ 113
2.5.
Catalogul sigiliilor săteşti din fondul de documente al Comisiei
Consultative Heraldice
-
Instrument de lucru în elaborarea heraldicii
comunale contemporane
.......................................................................... 123
2.6.
Analiza armorialului creat în intervalul
2003-2004................................. 164
Cap. III. Afirmarea heraldicii în diverse medii din societatea contemporană
............... 173
Cap.
IV.
Heraldică medalistică postdecembristă
............................................................. 189
1.
Medalistică românească-Practică şi ştiinţă până în
1947................................. 189
2.
Reflecţii pe marginea primului deceniu de activitate medalistică în România
postdecembristă
.................................................................................................. 194
Cap.
V.
Vexilologie heraldică după
1989......................................................................... 204
1.
Problema drapelului naţional
............................................................................. 204
2.
Steagurile unităţilor administrativ-teritoriale
..................................................... 208
Cap.
VI.
Heraldica de prestigiu şi alte manifestări de influenţă heraldică în spaţiul
românesc
............................................................................................................... 214
1.
Conceptul de heraldică de prestigiu şi materializarea lui în ţările cu tradiţie
heraldică
............................................................................................................. 214
2.
Mărcile de fabrică
versus
heraldica din spaţiul românesc
.................................. 216
3.
însemnele partidelor politice şi semnele electorale văzute prin prisma unei
analize heraldice
......................................................■.......................................... 218
Lista ilustraţiilor
.................................................................................................................... 226
Concluzii
................................................................................................................................. 228
Conclusions
............................................................................................................................ 233
Bibliografie
............................................................................................................................. 238
Indice toponimic
.................................................................................................................... 247
Anexe
...................................................................................................................................... 259
CONCLUSIONS
The analysis of the Romanian heraldry developed in the post-
1989
years reflects
before anything the transition period from the blazoning pertaining to the Socialist
symbolic system to its applications widely recognized by accurate and truthful
compositions.
Characterising all the countries of the former Communist block, this stage is
featured in Romania at the level of national heraldry by the validation of certain
traditional inter-war somewhat perfectible coats of arms. Neighbouring countries such as
Hungary or Bulgaria, sharing a similar political regime, did not scruple stamp their new
coats of arms with the specific crowns, regardless of the republican nature of the state, in
the latter case the coats of arms being even changed twice. Introducing the steel crown of
Romania on the national coat of arms is in fact a mandatory approach for the expression
of its accurate heraldic identity.
In matters of creating the national coats of arms, given the constancy that
characterized the Romanian national heraldry throughout the time, it is difficult to foretell
whether this issue will be re-addressed in the near future since it would bring into
discussion the modification of several articles of the Constitution. In the
1922
political
context, validating the coat of arms of Romania in the already recognized form represented
the option for a composition whose expression springs from me epoch of Great Romania. If
under the aspect of symbolic interpretation the inter-war origin is constructive
-
inducing
the idea of a Great Romania
-,
under the composition aspect, the display and charges of the
field related to Transylvania are to be re-analysed. Therefore, the arguments in favour of a
coat of arms of Transylvania, full of tradition and used since late
1-6*
century, even
validated since
1765,
compete with the ones regarding the lack of representation of
Romanians in this composition. Also, their placement in the 4th field, uninspired from the
very moment of inter-war coat or arms design is still disputable considering that their
location was similar to the one on the coat of arms of Great Hungary.
The major observation rising is the priority given to the symbolic interpretation of
the national coat of arms, heredity principles and constancy of the emblems in the detriment
of those aspects related to its content. As for the legal system of usage and representation of
the national coat of arms, it can be described as complicated and somewhat inaccurate,
given the numerous legal instruments lying it down. These deficiencies give way to
practices conflicting with the appropriate use of the national coat of arms.
The post-
1989
territorial heraldry reflects to a greater extent the transition we
referred to above. On the one hand, it was due to the tardiness the first elements were
designed and validated. This fact is well captured by medals, where at shorter or longer
intervals we find compositions evoking the first option of the authorities in matters of
233
local
coats of arms; then, in other cases, there are intermediate options and ultimately the
validated coat of arms. An additional aspect emphasized by medals is the complete
independence in minting such pieces whose message in a text and image are
pre-established by the ordering entity. Applied in territorial heraldry, this feature is
manifested by the direction of the authorities from the settlements sharing a heraldic
tradition (e.g.
Sibiu, Sighişoara, Mediaş, Braşov,
etc.) to their old ensigns and their usage
even when the validation procedures were late.
Secondly, it was due to the upholding of several old-fashioned Communist
practices related to the design procedure of ensigns. Enforced by Decree no
503
of
1970
issued by the State Council of the Socialist Republic of Romania, the enlarged
participation
-
under the numeric and competence aspects
-
of those involved in the
design of ensigns was spread even after
1989.
This fact prejudiced both the heraldic
quality of several compositions, which were meant to satisfy the artistic tastes of the
beneficiaries (generally limited to the trend of introducing in coats of arms identical
pictorial representations or reproductions of objects or buildings representative for the
local community) and the efficiency of the process, particularly when the dialogue
between heraldists and beneficiaries was marked by syncope. Apart from the history of
local heraldry consecrating this reality, many present examples confirm the fact that
heraldry has been a minor concern of the population and hence, its contribution to the
design of ensigns has been and is to be a minimal one.
Thirdly, the transition period is also visible from the perspective of ensign
consideration . Several cases revealed a predilection towards compositions with an
enhanced allusive content that referred to specific concrete realities, the traditional
heraldic symbolic language being placed within an inferior scope. The simple coats of
arms based on a single heraldic old and suggestive figure are somewhat small in number
as compared to the ensemble. In designing new coats of arms, there is a major tendency
in completing old ensigns with newer parallel symbols, which in fact entails the necessity
to multiply partitions leading to complex designs that decrease the symbol artistic effect
and power of expression. Meanwhile, joining colour fields with naturalist figures is a
clear feature of post-1989 coats of arms.
An inconsistent approach is also registered in using
mottos
in municipal and
county heraldry. Where there was a tradition in this respect, it was not always perpetuated
(e.g.
Giurgiu, Tulcea),
but if such
mottos
were actually used in some cases, they were
placed unconventionally. After
2003,
they were prohibited from reasons related to the
conceptual unity of compositions. This represents the main positive aspect of coats of
arms created after
1989,
as well as the general accuracy of ensigns.
An important subject in this paper was the historical and analytical presentation
of heraldic coats of arms and ensigns characterising villages and towns. We first realised
that despite the abundance of Transylvanian seals as compared to the old Kingdom, the
Transylvanian town heraldry had not grown rapidly so as to valorise the existing seal
heritage. The lack of a seal systematic catalogue, of heraldic or emblematic nature, the
large amount of scattered information can be reasonable explanations for this reality. We
hope that the evolutionary and historical presentation of seals, as it results from the
catalogue compiled based on the records preserved in the
Comisia Consulativă Heraldică
fonds,
ís
a
useful working tool for the heraldists authorised to contribute to the creation of
the Romanian armorial collection, but also for the decision-makers in the field that need
support in order to express their identity through heraldic representations.
234
In designing town heraldry, a defining element to avoid monotony and
consecutive repetitions within coats of arms belonging to beneficiaries sharing similar
activities was the inter-war heraldic questionnaire resumed in an updated formula. Thanks
to the information obtained from these questionnaires, it was chosen to use articulate
ensigns combined or not with allusive elements or ensigns taken from the coats of arms of
old owners. As a common trait, the harmonious and simple design style can be confirmed
to convey further expressiveness to these compositions as compared with municipal and
county heraldry. Their relatively new structure based on choosing the most
representatives figures and the enhanced usage of first rank items (at least in the case of
Moldavian town heraldry) contributed to the aforementioned achievement.
As for other post-
1989
Romanian society spheres using heraldic ensigns, the
military and academic institutions are to be distinguished. Aside from the fact that they
demonstrate the affirmation of heraldry in other domains than the officially recognized,
they reveal the direction of these social actors towards expressing their identity by
heraldic symbols, regardless of their tradition in the field. It has been thus proved that
heraldic charges regained their place and consecrated functions in the Romanian space
confirming the continuity of the local heraldry.
Through the medals or records resulted in the current activity we could
emphasize the characteristics of the military organisations heraldry, consisting chiefly in
taking over the main figure from the national coat of arms, the golden crossed
aquila, in
its emblematic or heraldic formula, in order to emphasize the idea of activity carried out
on the behalf of the Romanian State; then, the uniform concept whereby these coats of
arms were designed, and which were meant to evoke besides their specific activities the
military ranking and appurtenance to a higher authority, e.g. the Ministry of Defence or
the Ministry of Interior and Administrative Reform; in the third place, the preference for
mottos
as an additional means to highlight the chosen message to be provided by the
ensigns owners to the society; finally, the option for ensigns missing the mantling, e.g.
the SPP (the Security and Protection Service), the escutcheon bearing supporters.
The Romanian academic heraldry proliferated itself after
1989,
regardless of the
previous transitional stage characterised by the design of building silhouettes on
emblems. Their analysis revealed on the one hand the difficulty of gathering information
for the reconstruction of ensigns used by universities for centuries and on the other hand
the variety of emblems and coats of arms design used by universities and faculties
nowadays. Therefore, in the case of universities with tradition, there were chosen
compositions featured by an accurate heraldic content transposed into a design fulfilling
the heraldic art requirements and valorising ensigns used during the Communist regime,
whilst other newer academic institutions assumed modern graphic ensigns of equivalent
structure, which can be attached to the extensive scope of the symbolic system.
From the perspective of charges appropriately used, we must underline the
alignment of Romanian academic heraldry to that pertaining to similar European
institutions and which enjoyed a long tradition thanks to university seals. The symbols
inspired by intellectual concepts
-
the book taking a high rank
-
associated or not with
local coats of arms can be currently found in Romanian coats of arms.
A different observation made on contemporary heraldic sources unveiled the
absence of a special and systematic interest in the design method of ensigns for private
individuals or families. In this field, the post-1989 specialized bibliography emphasises
235
rather the interest of actual family members of certain old families in interpreting symbols
introduced in compositions previously used. The post-
1989
ecclesiastic heraldry
manifests in the same discrete environment, given that after
1948
these ensigns were not
abolished and hence their updating was not required.
A major subject addressed in this paper focused on contemporary heraldic
vexillology. Starting from the context whereby our national flag was adopted, we could
highlight the fact that the present formula of the tricolour coincides with that adopted
during the
1848
Revolution, the provisory government of Bucharest proclaiming it as a
national ensign. In
1948,
when the new national emblem of Romania was determined to
be placed on the yellow of the tricolour, the possibility of its usage by a different state
was indirectly born, which actually happened in
1959
by Chad.
In
1989,
when Romania re-adopted by consensus the old tricolour, the oneness
character of the national flag had been affected by its existing copy , in force and
perfectly legal in Chad. The difference in the blue shade (darker in the case of Chad)
between the two vexillum ensigns somewhat resolved this issue which had been
superficially handled at the time of its regulation.
In matters of vexillology pertaining to the administrative and territorial
organizations, this paper has only managed to offer a theoretical approach, presenting
binding elements that need to be considered when designing vexillum ensigns. The visual
simplicity and appearance, as well as the symbols connecting communities they represent
are part of such requirements. The lack of a legislative framework for the design of flags
of administrative and territorial bodies, due to the exclusive interest granted by the
government to national symbols meant to lose opportunity of creating in parallel the flags
and coats of arms of local communities. Difficulties are to be met in creating a joint
symbolic ensemble between the coat of arms and the flag, given that coats of arms, by
their nature, provide the most representative symbols and the basic colours for flags.
In this paper, we have not taken into consideration an analysis of the existing
heraldic content of the national medal and order system due to various aspects. One of
them is related to the fact that throughout the historic evolution of heraldry
-
both
European and Romanian
-
the phaleristic ensigns were generally taken for external
elements that completed escutcheons. In Romanian heraldry, with the exception of the
Transylvanian space where such distinctions of foreign origin appear on the medieval
coat of arms of several princes, the practice of introducing adornments in coats of arms is
not older than the modern epoch and is also rarely used. This reality was doubled on the
one hand by the
inexistence
of the institution of chivalry orders, and on the other hand, by
the fact that the rewarding system of loyal subjects was different than the Western one.
Last but not least, the right of awarding distinctions was closely related to the status of
independence, as well as the right to mint coins.
The second reason was underpinned by the analysis of the heraldic content of
medals system during Monarchy in Romania until
^Зб54.
It resulted that it was limited to
sporadically introducing the national coat of arms
{Medalia Serviciul Credincios
- 1878;
Ordinul Serviciul Credincios
- 1932,
Medalia Jubiliară
Caroli-
1906)
or the coats of
arms of the historical provinces (the collar of the order Carol I
- 1906)
in the decoration
ensign, the
aquila
of Romania respectively, in emblematic formula (the medal Pro
virtute
54
С.
FLONDOR, CONST. MOISIL,
Decoraţlunile româneşti, în „Enciclopedia României ,
coord. Dimitrie
Gusti,
Vol. I,
Bucureşti,
1938,
pp.
85-98.
236
militari
- I860,
medal of Carol I order
- 1906,
Virtutea aeronautică
- 1930,
etc.). The
comparison with the current medal system in force revealed a similar fact: the usage of
the national consecrated symbols or coats of arms solely in medals or orders ensigns, and
hence, irrelevant from the perspective of novelty.
One last aspect addressed was the report that can be established between types of
different ensigns that appeared in the post-
1989
Romanian society, and which are part of
the general symbolic system, somewhat inspired by heraldry. In the case of trademarks, it
is known that their usage has flourished in Europe since the 19th century because of the
brand recognition or appurtenance certification, but also because of the authenticity of
several products. On the Romanian territory, it was observed that before anything their
implementation had never been part of the heraldic scope. Secondly, the coats of arms
granting practice had not been generally defined in the Moldavian and Walachian
heraldry, but also during Monarchy, situation that made impossible the emergence of
monarchs coats of arms granting towards certain providers of goods and services.
Related to this subject, it was clearly revealed that after
1989,
the trademarks
have been functioning in parallel with coats of arms, and that under the .aspect of
designing, the Romanian cachet heraldry it is devoid of heraldic content. It was proved
that the legal system of safeguarding the Romanian coats of arms in the sense of not
introducing them in the regulated or stylised form within marks is rather precarious.
In the case of electoral signs and party ensigns, the confrontation between the
relatively new traditions of using such ensigns (their geometrical nature being
predominant since the inter-war period) unveiled the general absence of a symbol
continuity. At the same time, after
1989,
the usage of certain figures also to be found in
heraldry can be appreciated as accidental, analogous and without perceiving the symbolist
heraldic contribution in any way.
At last, the existence of a Romanian heraldic phenomenon after
1989
can be
unarguably affirmed, particularly in official milieus, and it tends to diversify more and
more its forms of expressions. Although at a slow rate, the transition from the symbolic
system specific to the previous regime to a highly accurate and based on national
traditions heraldry occurred not without certain alterations, which have been signalled
across the paper. At the same time, the progress registered in the .legal regulations
framework of ensigns design, of which the assignment of heraldic competences for the
experts in the field is the major step, fact that makes us believe that in time they will
decrease in number, contributing to the affirmation of the Romanian national identity in
the pantheon of other nations and by expressions of this kind.
237
CONCLUZII
Analiza heraldicii româneşti dezvoltată în anii post revoluţionari reflectă, înainte
de toate, perioada de tranziţie parcursă de la emblematica specifică sistemului simbolic
socialist spre aplicaţiile sale consacrate, prin compoziţii corect şi judicios alcătuite.
Specifică tuturor ţărilor din fostul bloc comunist, această etapă se caracterizează
la noi, la nivelul heraldicii de stat, prin oficilizarea unor
annerii de
factură tradiţională,
interbelice, dar perfectibile. Ţări vecine, precum Ungaria sau Bulgaria, care au avut parte
de acelaşi regim politic, nu s-au sfiit să timbreze noile lor steme cu coroanele specifice în
ciuda caracterului republican al statului, în ultimul caz armeriile fiind schimbate chiar de
două ori. Includerea coroanei de oţel a României în stema de stat se impune, aşadar, ca un
demers obligatoriu spre corecta exprimare a identităţii heraldice a acesteia.
în privinţa alcătuirii propriu-zise a stemei naţionale, dată fiind fixitatea care a
caracterizat de-a lungul timpului heraldica de stat românească, este greu de preconizat ca
în viitorul apropiat să se reia chestiunea, mai ales că ar pune în discuţie modificarea unor
articole din Constituţie. în contextul politic specific anului
1992
adoptarea stemei
României în forma de acum consacrată a reprezentat opţiunea spre o compoziţie ale cărei
materializări coboară până în epoca înfăptuirii României Mari. Dacă sub aspectul
interpretării simbolice originea interbelică este salutară
-
trimiţând la ideea de România
Mare
-,
sub aspect compoziţional, sunt de reanalizat locul şi mobilele din cartierul
specific Transilvaniei. Astfel, argumentele în favoarea unei steme a Transilvaniei, cu
vechime şi intrată în uz încă de la sfârşitul secolului al XVI-lea, chiar dacă oficializată în
1765,
intră în competiţie cu cele relative la lipsa de reprezentare a românilor în această
compoziţie. De asemenea, plasarea lor în cartierul al IV-lea, neinspirată chiar de la
momentul realizării armeriilor interbelice
-
întrucât aşezarea era identică poziţionării lor
de până atunci în stema Ungariei mari, rămâne şi ea discutabilă.
Observaţia majoră care se reliefează este aşadar aceea a priorităţii acordate
interpretării simbolice a însemnului de stat, a principiilor eredităţii şi fixităţii stemelor în
detrimentul aspectelor legate de conţinutul ei. în ceea ce priveşte regimul juridic de
folosire şi reprezentare a stemei de stat, acesta poate fi caracterizat drept greoi şi pe
alocuri imprecis în termeni ca urmare, în special, a multitudinii actelor normative care îl
consfinţesc. Deficienţele lasă loc apariţiei unor practici în contradicţie cu întrebuinţarea
corectă a stemei de stat.
Heraldica teritorială
postdecembrista
reflectă într-o măsură şi mai mare tranziţia
la care facem trimitere la începutul acestor consideraţii, O dată, ca urmare a ritmului lent
în care s-au elaborat şi oficializat primele însemne. Acest lucru este bine surprins prin
intemediul medaliilor unde, la intervale cronologice mai apropiate sau mai îndepărtate,
găsim compoziţii care evocă prima opţiune a autorităţilor în materie de steme locale, apoi,
228
în unele cazuri, unele intermediare şi în final stema oficializată. Un aspect suplimentar pe
care îl reliefează medaliile este în legătură cu deplina libertate în privinţa emiterii unor
astfel de piese, al căror mesaj conferit de un text şi o imagine prestabilite sunt stabilite de
comanditar. Aplicată la domeniul heraldicii teritoriale această caracteristică se manifestă
prin orientarea autorităţilor din aşezările cu tradiţie heraldică (Sibiul, Sighişoara,
Mediaşul, Braşovul
etc.)
spre vechile lor însemne şi folosirea acestora chiar şi atunci când
procedurile de oficializare au întârziat.
în al doilea rând, datorită menţinerii unor practici din regimul anterior privind
procedura de elaborare a însemnelor. Introdusă prin decretul nr.
503
din
1970
emis de
Consiliul de Stat al R.S.R, participarea lărgită, sub aspect numeric şi sub aspectul
competenţelor, a celor implicaţi în procesul de alcătuire a însemnelor
s
-а
propagat şi după
1989.
Acest lucru a adus atingere atât calităţii heraldice a unor compoziţii, care trebuiau
să satisfacă şi gustul artistic al beneficiarilor (redus de obicei la tendinţa generală de
includere în steme a unor reprezentări pictoriale sau reproduceri identice ale unor obiecte
sau clădiri considerate reprezentative pentru comunitatea locală), cât şi eficienţei
procesului, mai ales în situaţiile în care dialogul dintre heraldişti şi beneficiari era marcat
de sincope. în afara istoriei heraldicii autohtone care consfinţeşte această realitate,
multiple exemple contemporane atestă faptul că preocupările heraldice s-au aflat într-o
zonă periferică de interes a populaţiei şi drept urmare, aportul ei la conceperea însemnelor
a fost şi se impune să rămână unul minim.
în al treilea rând, etapa de tranziţie parcursă este vizibilă şi sub raportul
gândirii însemnelor. Astfel, în multiple cazuri
s
-а
evidenţiat predilecţia spre compoziţii
cu un sporit conţinut aluziv, trimiţând la realităţi concrete specifice, plasându-se într-un
registru secundar limbajul simbolic familiar heraldicii tradiţionale. Stemele simple
constând într-o singură figură heraldică, evocatoare şi având origine veche, sunt relative
puţine dacă avem în vedere ansamblul. Sub aspectul alcătuirii noilor steme, primează
tendinţa de completare a însemnelor vechi cu simboluri mai noi, de factură analogică, fapt
care, din punctul de vedere al artei heraldice, generează necesitatea multiplicării
partiţiunilor conducând la desene complexe ce diminuează efectul artistic şi forţa de
expresie a simbolurilor. Totodată, alăturarea câmpurilor de culoare şi preponderenţa
figurilor naturaliste constituie caracteristici clare ale armeriilor postedecembriste.
O abordare inconsecventă se constată în privinţa întrebuinţării devizelor în cadrul
heraldicii municipale şi districtuale. Acolo unde exista o tradiţie în această privinţă nu
întotdeauna ea a fost perpetuată (cazul oraşelor Giurgiu, Tulcea), iar când s-au folosit
totuşi, în unele cazuri, devizele au fost plasate neconvenţional. După
2003,
ele s-au
interzis din raţiuni legate de unitatea conceptuală a compoziţiilor. Acest din urmă aspect
reprezintă principalul aspect pozitiv al stemelor create după
1989,
ca de altfel şi
corectitudinea însemnelor în linii generale.
Un subiect important al acestei lucrări
1-а
constituit prezentarea, din perspectivă
istorică şi analitică, a stemelor şi însemnelor heraldice specifice satelor şi comunelor. In
legătură cu acestea am constatat în primul rând că în ciuda abundenţei sigiliilor care s-au
păstrat din spaţiul transilvan prin comparaţie cu vechiul Regat, nu
s
-а
constatat o
proliferare rapidă a heraldicii comunale transilvănene care să valorifice patrimoniul
sigilar
existent. Lipsa unui repertoriu sistematic al sigiliilor de factură heraldică sau
emblematică întrebuinţate de-a lungul timpului, multitudinea informaţiilor care se
prezintă dispersat, pot constitui explicaţii plauzibile
pentra
această realitate. Sperăm ca
229
prezentarea evolutivă şi istorică a sigiliilor, aşa cum reiese din catalogul întocmit pe baza
documentelor păstrate în fondul Comisia Consulativă Heraldică, să fie un instrument de
lucru util pentru
heraldista
abilitaţi să contribuie la elaborarea armorialului românesc şi
pentru toţi factorii de răspundere în domeniu care au nevoie de un sprijin pentru a putea
să-şi exprime identitatea prin intermediul reprezentărilor heraldice.
La realizarea heraldicii comunale un element definitoriu pentru evitarea
monotoniei şi a repetiţiilor succesive în cadrul stemelor aparţinând unor beneficiari având
aproximativ aceleaşi activităţi specifice
1-а
reprezentat reluarea, într-o formulă
îmbunătăţită, a chestionarului heraldic interbelic. Graţie informaţiilor furnizate de acesta
s
-а
optat pentru însemne vorbitoare, combinate sau nu cu elemente aluzive ori cu însemne
preluate din stemele vechilor proprietari. Ca trăsătură generală se poate afirma stilul
armonios şi mai simplu în privinţa desenului, aspect care conferă o expresivitate
suplimentară acestor compoziţii prin comparaţie cu heraldica municipală şi districtuală.
Factura lor relativ nouă, presupunând alegerea figurilor celor mai reprezentative şi
întrebuinţarea într-o proporţie sporită a pieselor onorabile de primul ordin (cel puţin în
cazul heraldicii comunale moldoveneşti) au contribuit la reuşita amintită.
în privinţa altor registre ale societăţii româneşti postdecembriste care
întrebuinţează însemne heraldice se remarcă îndeosebi instituţiile cu profil militar şi cele
circumscrise domeniului academic. în afara faptului că probează afirmarea heraldicii şi în
alte cadre decât cele statuate oficial, ele relevă totodată orientarea acestor actori sociali
spre exprimarea identităţii prin intermediul simbolurilor heraldice, chiar dacă nu au
beneficiat întotdeauna de o tradiţie în domeniu. în acest fel este demonstrat faptul că
mobilele heraldice şi-au reluat locul şi funcţiile consacrate de-a lungul timpului în spaţiul
românesc confirmând continuitatea heraldicii autohtone.
Prin intermediul medaliilor sau a înscrisurilor rezultate în activitatea curentă am
putut reliefa caracteristicile heraldicii intituţiilor cu profil militar care constau în special
în preluarea figurii principale din stema de stat, acvila cruciată, în formulă emblematică
sau heraldică, pentru a întări ideea de activitate desfăşurată în numele statului român;
apoi, concepţia unitară în care au fost elaborate aceste
annerii
menite să evoce, în afara
activităţilor specifice fiecărei structuri, ierarhia militară şi apartenenţa la un numitor
comun, după caz M.Ap.N. sau M.LILA.; în al treilea rând, preferinţa pentru
întrebuinţarea devizelor, ca o modalitate suplimentară de subliniere a mesajului ales
spre a fi furnizat de proprietarii însemnelor către societate; în final, opţiunea spre
însemne lipsite de ornamente exterioare, într-un singur caz, cel al S.P.P.-ului, stema
fiind sprijinită de însoţitori.
Heraldica academică românească a proliferat şi ea după
1989,
în ciuda etapei
tranzitorii anterioare caracterizată prin includerea în embleme a siluetelor clădirilor în
care îşi desfăşurau activitatea instituţiile. Analiza îndreptată în această direcţie a reliefat
pe de o parte dificultatea de informare în vederea reconstituirii însemnelor de care au uzat
în epoci mai vechi universităţile şi de cealaltă varietatea în privinţa alcătuirii emblemelor
sau stemelor de care se folosesc astăzi universităţile şi facultăţile. Astfel, în cazul
universităţilor cu tradiţie
s
-а
optat spre compoziţii având un conţinut heraldic corect redat
într-un desen realizat potrivit rigorilor artei heraldice, valorificând însemnele
întrebuinţate în perioadele anterioare regimului comunist, în vreme ce alte instituţii de
învăţământ superior mai noi şi-au însuşit însemne constând în formule grafice moderne,
de factură analogică şi care pot fi raliate la registrul larg al emblematicii.
230
Din
perspectiva
mobilelor întrebuinţate corespunzător, trebuie subliniată alinierea
heraldicii academice româneşti la cea specifică instituţiilor de aceeaşi factură din spaţiul
european, care au beneficiat de o tradiţie veche în domeniu, graţie sigiliilor universitare.
Simbolurile inspirate din noţiuni «intelectuale»
-
dintre care cartea ocupă loc de frunte
-,
asociate sau nu cu armeriile locale, se regăsesc în prezent şi în
armeriile
româneşti.
O altă observaţie care
s-a
reliefat în
cadrai
analizei efectuate asupra izvoarelor
heraldice actuale a scos la iveală absenţa unui interes deosebit şi de o manieră sistematică
faţă de elaborarea unor însemne pentru persoane sau familii. în acest domeniu,
bibliografia de specialitate
postdecembrista
reliefează mai degrabă interesul actualilor
membri ai unor familii cu tradiţie pentru interpretarea simbolurilor incluse în compoziţiile
întrebuinţate anterior. în acelaşi cadru discret de manifestare se situează şi heraldica
ecleziastică posdecembristă ca urmare a faptului că după
1948,
aceste însemne nu au fost
abolite şi prin urmare reactualizarea lor nu a fost necesară.
Un subiect major abordat în lucrarea de faţă a avut în vedere vexilologia
heraldică contemporană. Pornind de la contextul în care
s
-а
adoptat actualul drapel
naţional am putut evidenţia faptul că formula de astăzi a tricolorului coincide cu cea
adoptată în timpul Revoluţiei^ de la
1848,
guvernul provizoriu de la Bucureşti
proclamându-l însemn naţional. în
1948,
când
s
-а
decis plasarea noii embleme de stat a
României, pe galbenul tricolorului
s-a
născut, indirect, posibilitatea utilizării
sale de
către
alt stat, lucru care
s
-а
şi întâmplat în
1959
de Ciad.
în
1989,
când România a revenit prin consens, dar neverificat, la vechiul tricolor,
a fost afectat caracterul de unicitate a drapelului naţional datorită «duplicatului» său
existent în vigoare şi perfect legal în Ciad. Diferenţierea nuanţei de albastru (mai închis în
cazul Ciadului) dintre cele două însemne vexilare a rezolvat în chip fragil şi de la sine
această chestiune, tratată extrem de superficial la vremea legiferării sale.
în privinţa vexilologiei specifice unităţilor administrativ-teritoriale prin lucrarea
noastră nu am reuşit decât o abordare teoretică precizând elementele obligatorii care
trebuie avute în vedere la elaborarea unor însemne vexilare. Simplitatea şi atractivitatea
sub aspect vizual, ca de altfel şi includerea de simboluri care să .facă legătura cu
comunităţile pe care le reprezintă se înscriu între aceste rigori. Lipsa unui cadra legislativ
de elaborare a drapelelor pentru unitrăfile administrativ teritoriale, ca urmare a atenţiei
starului îndreptate exclusiv spre simbolurile naţionale, a însemnat pierderea posibilităţii
de realizare concomitentă a steagurilor şi stemelor comunităţilor locale. Se prefigurează
astfel dificultăţi în direcţia creării unui ansamblu simbolic comun între stemă şi steag ştiut
fiind faptul că, prin natura lor, armeriile furnizează simbolurile cele mai reprezentative şi
culorile de bază pentru stindarde.
în lucrarea de faţă nu am avut în vedere şi o analiză a conţinutului heraldic
existent în sistemul naţional de decoraţii din mai multe considerente. Unul ţine de faptul
că în evoluţia istorică a heraldicii, atât cea europeană, cât şi cea românească, însemnele
phaleristice, fie ele decoraţii sau ordine, au constituit de obicei elemente exterioare care
au completat armeriile propriu-zise. Raportat doar la heraldica românească, exceptând
spaţiul transilvănean în care astfel de distincţii, de provenienţă străină, apar în stemele
medievale ale unor principi, practica includerii decoraţiilor în steme nu este mai veche de
perioada modernă şi folosită în mod sporadic. La această realitate au contribuit
inexistenţa instituţiei ordinelor cavalereşti, pe de o parte, şi de cealalalta faptul ca
sistemul de recompesare a meritelor slujitorilor fideli domnitorilor a fost diferit de cel
occidental. Nu în ultimul rând, dreptul de acordare a distincţiilor a fost în strânsa legătura
cu statutul de independenţă, la fel ca şi dreptul de a bate monedă.
231
Un al
doilea motiv a avut la bază analiza prezenţei unui conţinut heraldic în
sistemul de decoraţii valabil în timpul regimului monarhic din România până în anul
193853, de unde a rezultat constatarea că, sporadic, acesta
s
-а
redus la includerea stemei
de stat (Medalia Serviciul Credincios
- 1878;
Ordinul Serviciul Credincios
- 1932,
Medalia Jubiliară
Carol I
- 1906)
sau a stemelor specifice provinciilor istorice (colanul
ordinului
Carol I
- 1906)
în însemnul decoraţiei, respectiv a acvilei României în formulă
emblematică (medalia «Pro virtute militari»
- 1860,
decoraţia ordinului
Carol I
- 1906,
Virtutea aeronautică
- 1930
etc.).
Comparaţia cu sistemul de decoraţii aflat astăzi în
vigoare a reliefat aceeaşi evidenţă: includerea în însemnele decoraţiilor sau ordinelor doar
a stemelor sau simbolurilor naţionale consacrate şi prin urmare, irelevante, sub aspectul
noutăţii unor elemente.
Un ultim aspect abordat a fost raportul care se poate stabili între două tipuri diferite
de însemne apărute în societatea românească
postdecembrista,
care fac parte din
emblematica generală, fiind inspirate, pe alocuri, de heraldică, şi heraldica propriu-zisă. în
cazul mărcilor de fabrică, este ştiut că, întrebuinţarea lor a proliferat în Europa începând cu
secolul al XDC-lea, ca urmare a rolului de marcă de recunoştere sau
de certificare a
provenienţei şi autenticităţii unor produse. Raportat la spaţiul românesc,
s
-а
constatat,
înainte de toate că, regimul de funcţionare a acestora nu
s
-а
aflat niciodată în sfera de
interes şi de reglementare heraldică. în al doilea rând, practica de concesionare a armenilor
nu a fost specifică în general în heraldica românească moldo-valahă, fapt valabil şi în
timpul Regimului monarhic din România, situaţie care a făcut imposibilă apariţia unor
concesionări de armeni ale monarhilor spre anumiţi furnizori de servicii sau produse.
în legătură cu acest subiect a reieşit cu claritate faptul că, după
1989,
mărcile de
fabrică funcţionează în paralel cu stemele şi că sub aspectul alcătuirii propriu-zise
«heraldica de prestigiu» românească este lipsită de un conţinut heraldic efectiv. S-a
dovedit totodată că regimul juridic de protejare a stemelor româneşti în sensul
neincluderii lor în forma legiferată sau stilizată în cadrul unor mărci este destul de precar.
în cazul semnelor electorale şi a însemnelor de partid, confruntarea cu tradiţia
relativ nouă de întrebuinţare a unor astfel de însemne (din perioada interbelică,
predominând factura lor geometrică) a scos la iveală absenţa, în general, a unei
continuităţi a «simbolurilor. Totodată, includerea, după
1989,
a unor figuri care se
regăsesc şi în heraldică poate fi apreciată ca accidentală, de factură analogică şi fără ca
aportul simbolistic specific heraldicii să poată fi perceput în vreun fel.
în final, se poate afirma fără tăgadă existenţa unui fenomen heraldic românesc
după
1989
manifestat, cu predilecţie, în cadre oficiale şi care tinde să-şi diversifice din ce
în ce mai mult formele de exprimare. Deşi lent, trecerea de la sistemul simbolic specific
regimului anterior spre o heraldică din ce în ce mai corectă şi ancorată tradiţiilor
autohtone
s
-а
produs, nu însă fără să se constate şi unele alterări, care au fost semnalate
pe parcursul lucrării. Totodată, progresele constatate în planul reglementărilor juridice de
elaborare a însemnelor, din care repartizarea competenţelor heraldice celor cu cunoştinţe
în domeniu constituie pasul semnificativ, ne îndreptăţeşte să credem că în timp, acestea
vor fi din ce în ce mai puţine, contribuind la afirmarea identităţii proprii naţiunii române
în panteonul celorlalte naţiuni şi prin expresii de această factură.
53
С
FLONDOR,
CONST.
MOISIL, Decoraţiunile româneşti, în „Enciclopedia României ,
coord. Dimitrie
Gusti,
Vol. I,
Bucureşti,
1938,
pp.
85-98.
232
|
| any_adam_object | 1 |
| author | Diaconu, Ana-Felicia 1975- |
| author_GND | (DE-588)140014195 |
| author_facet | Diaconu, Ana-Felicia 1975- |
| author_role | aut |
| author_sort | Diaconu, Ana-Felicia 1975- |
| author_variant | a f d afd |
| building | Verbundindex |
| bvnumber | BV035587464 |
| ctrlnum | (OCoLC)645320309 (DE-599)BVBBV035587464 |
| era | Geschichte 1990-2004 gnd |
| era_facet | Geschichte 1990-2004 |
| format | Book |
| fullrecord | <?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><collection xmlns="http://www.loc.gov/MARC21/slim"><record><leader>01901nam a2200421 c 4500</leader><controlfield tag="001">BV035587464</controlfield><controlfield tag="003">DE-604</controlfield><controlfield tag="005">20091214 </controlfield><controlfield tag="007">t</controlfield><controlfield tag="008">090626s2008 a||| |||| 00||| rum d</controlfield><datafield tag="020" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">9789737375346</subfield><subfield code="9">978-973-737-534-6</subfield></datafield><datafield tag="035" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">(OCoLC)645320309</subfield></datafield><datafield tag="035" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">(DE-599)BVBBV035587464</subfield></datafield><datafield tag="040" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">DE-604</subfield><subfield code="b">ger</subfield><subfield code="e">rakwb</subfield></datafield><datafield tag="041" ind1="0" ind2=" "><subfield code="a">rum</subfield></datafield><datafield tag="049" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">DE-12</subfield><subfield code="a">DE-Re13</subfield></datafield><datafield tag="084" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">7,41</subfield><subfield code="2">ssgn</subfield></datafield><datafield tag="100" ind1="1" ind2=" "><subfield code="a">Diaconu, Ana-Felicia</subfield><subfield code="d">1975-</subfield><subfield code="e">Verfasser</subfield><subfield code="0">(DE-588)140014195</subfield><subfield code="4">aut</subfield></datafield><datafield tag="245" ind1="1" ind2="0"><subfield code="a">Simbolul heradic în societatea românească postdecembristă</subfield><subfield code="b">(1990 - 2004) = Heraldic symbol in post-comunist Romanian society (1990 - 2004)</subfield><subfield code="c">Ana-Felicia Diaconu</subfield></datafield><datafield tag="246" ind1="1" ind2="1"><subfield code="a">Heraldic symbol in post-comunist Romanian society (1990 - 2004)</subfield></datafield><datafield tag="264" ind1=" " ind2="1"><subfield code="a">Bucureşti</subfield><subfield code="b">Ed. Univ.</subfield><subfield code="c">2008</subfield></datafield><datafield tag="300" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">299 S.</subfield><subfield code="b">zahlr. Ill.</subfield></datafield><datafield tag="336" ind1=" " ind2=" "><subfield code="b">txt</subfield><subfield code="2">rdacontent</subfield></datafield><datafield tag="337" ind1=" " ind2=" "><subfield code="b">n</subfield><subfield code="2">rdamedia</subfield></datafield><datafield tag="338" ind1=" " ind2=" "><subfield code="b">nc</subfield><subfield code="2">rdacarrier</subfield></datafield><datafield tag="500" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">Zsfassung in engl. u. rumän. Sprache</subfield></datafield><datafield tag="648" ind1=" " ind2="7"><subfield code="a">Geschichte 1990-2004</subfield><subfield code="2">gnd</subfield><subfield code="9">rswk-swf</subfield></datafield><datafield tag="650" ind1="0" ind2="7"><subfield code="a">Wappen</subfield><subfield code="0">(DE-588)4064566-6</subfield><subfield code="2">gnd</subfield><subfield code="9">rswk-swf</subfield></datafield><datafield tag="651" ind1=" " ind2="7"><subfield code="a">Rumänien</subfield><subfield code="0">(DE-588)4050939-4</subfield><subfield code="2">gnd</subfield><subfield code="9">rswk-swf</subfield></datafield><datafield tag="689" ind1="0" ind2="0"><subfield code="a">Rumänien</subfield><subfield code="0">(DE-588)4050939-4</subfield><subfield code="D">g</subfield></datafield><datafield tag="689" ind1="0" ind2="1"><subfield code="a">Wappen</subfield><subfield code="0">(DE-588)4064566-6</subfield><subfield code="D">s</subfield></datafield><datafield tag="689" ind1="0" ind2="2"><subfield code="a">Geschichte 1990-2004</subfield><subfield code="A">z</subfield></datafield><datafield tag="689" ind1="0" ind2=" "><subfield code="5">DE-604</subfield></datafield><datafield tag="856" ind1="4" ind2="2"><subfield code="m">Digitalisierung BSB Muenchen</subfield><subfield code="q">application/pdf</subfield><subfield code="u">http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=017642740&sequence=000003&line_number=0001&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA</subfield><subfield code="3">Abstract</subfield></datafield><datafield tag="856" ind1="4" ind2="2"><subfield code="m">Digitalisierung BSBMuenchen</subfield><subfield code="q">application/pdf</subfield><subfield code="u">http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=017642740&sequence=000004&line_number=0002&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA</subfield><subfield code="3">Inhaltsverzeichnis</subfield></datafield><datafield tag="940" ind1="1" ind2=" "><subfield code="n">oe</subfield></datafield><datafield tag="999" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">oai:aleph.bib-bvb.de:BVB01-017642740</subfield></datafield><datafield tag="942" ind1="1" ind2="1"><subfield code="c">907.2</subfield><subfield code="e">22/bsb</subfield><subfield code="f">09049</subfield><subfield code="g">498</subfield></datafield></record></collection> |
| geographic | Rumänien (DE-588)4050939-4 gnd |
| geographic_facet | Rumänien |
| id | DE-604.BV035587464 |
| illustrated | Illustrated |
| indexdate | 2024-07-09T21:41:04Z |
| institution | BVB |
| isbn | 9789737375346 |
| language | Romanian |
| oai_aleph_id | oai:aleph.bib-bvb.de:BVB01-017642740 |
| oclc_num | 645320309 |
| open_access_boolean | |
| owner | DE-12 DE-Re13 DE-BY-UBR |
| owner_facet | DE-12 DE-Re13 DE-BY-UBR |
| physical | 299 S. zahlr. Ill. |
| publishDate | 2008 |
| publishDateSearch | 2008 |
| publishDateSort | 2008 |
| publisher | Ed. Univ. |
| record_format | marc |
| spelling | Diaconu, Ana-Felicia 1975- Verfasser (DE-588)140014195 aut Simbolul heradic în societatea românească postdecembristă (1990 - 2004) = Heraldic symbol in post-comunist Romanian society (1990 - 2004) Ana-Felicia Diaconu Heraldic symbol in post-comunist Romanian society (1990 - 2004) Bucureşti Ed. Univ. 2008 299 S. zahlr. Ill. txt rdacontent n rdamedia nc rdacarrier Zsfassung in engl. u. rumän. Sprache Geschichte 1990-2004 gnd rswk-swf Wappen (DE-588)4064566-6 gnd rswk-swf Rumänien (DE-588)4050939-4 gnd rswk-swf Rumänien (DE-588)4050939-4 g Wappen (DE-588)4064566-6 s Geschichte 1990-2004 z DE-604 Digitalisierung BSB Muenchen application/pdf http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=017642740&sequence=000003&line_number=0001&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA Abstract Digitalisierung BSBMuenchen application/pdf http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=017642740&sequence=000004&line_number=0002&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA Inhaltsverzeichnis |
| spellingShingle | Diaconu, Ana-Felicia 1975- Simbolul heradic în societatea românească postdecembristă (1990 - 2004) = Heraldic symbol in post-comunist Romanian society (1990 - 2004) Wappen (DE-588)4064566-6 gnd |
| subject_GND | (DE-588)4064566-6 (DE-588)4050939-4 |
| title | Simbolul heradic în societatea românească postdecembristă (1990 - 2004) = Heraldic symbol in post-comunist Romanian society (1990 - 2004) |
| title_alt | Heraldic symbol in post-comunist Romanian society (1990 - 2004) |
| title_auth | Simbolul heradic în societatea românească postdecembristă (1990 - 2004) = Heraldic symbol in post-comunist Romanian society (1990 - 2004) |
| title_exact_search | Simbolul heradic în societatea românească postdecembristă (1990 - 2004) = Heraldic symbol in post-comunist Romanian society (1990 - 2004) |
| title_full | Simbolul heradic în societatea românească postdecembristă (1990 - 2004) = Heraldic symbol in post-comunist Romanian society (1990 - 2004) Ana-Felicia Diaconu |
| title_fullStr | Simbolul heradic în societatea românească postdecembristă (1990 - 2004) = Heraldic symbol in post-comunist Romanian society (1990 - 2004) Ana-Felicia Diaconu |
| title_full_unstemmed | Simbolul heradic în societatea românească postdecembristă (1990 - 2004) = Heraldic symbol in post-comunist Romanian society (1990 - 2004) Ana-Felicia Diaconu |
| title_short | Simbolul heradic în societatea românească postdecembristă |
| title_sort | simbolul heradic in societatea romaneasca postdecembrista 1990 2004 heraldic symbol in post comunist romanian society 1990 2004 |
| title_sub | (1990 - 2004) = Heraldic symbol in post-comunist Romanian society (1990 - 2004) |
| topic | Wappen (DE-588)4064566-6 gnd |
| topic_facet | Wappen Rumänien |
| url | http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=017642740&sequence=000003&line_number=0001&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=017642740&sequence=000004&line_number=0002&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA |
| work_keys_str_mv | AT diaconuanafelicia simbolulheradicinsocietatearomaneascapostdecembrista19902004heraldicsymbolinpostcomunistromaniansociety19902004 AT diaconuanafelicia heraldicsymbolinpostcomunistromaniansociety19902004 |