Verfügbarkeit: Istoricul relaţiilor româno-iugoslave în perioada interbelică

Istoricul relaţiilor româno-iugoslave în perioada interbelică:

Gespeichert in:

Bibliographische Detailangaben
1. Verfasser:	Rămneanţu, Vasile (VerfasserIn)
Format:	Buch
Sprache:	Romanian
Veröffentlicht:	Timişoara Ed. Mirton 2007
Schriftenreihe:	Bibliotheca historica et archaeologica banatica 39
Schlagworte:	Geschichte 1918-1940 Jugoslawien Rumänien
Online-Zugang:	Inhaltsverzeichnis Abstract
Beschreibung:	Zsfassung in engl. Sprache u.d.T.: The Romanian-Yugoslav relationship during the inter-war-period
Beschreibung:	317 S.
ISBN:	9735200414 9789735200411

Internformat

MARC


LEADER	00000nam a2200000 cb4500
001	BV035433468
003	DE-604
005	20160920
007	t
008	090414s2007 \|\|\|\| 00\|\|\| rum d
020			\|a 9735200414 \|9 973-52-0041-4
020			\|a 9789735200411 \|9 978-973-52-0041-1
035			\|a (OCoLC)645785725
035			\|a (DE-599)BVBBV035433468
040			\|a DE-604 \|b ger \|e rakwb
041	0		\|a rum
049			\|a DE-12
084			\|a 7,41 \|2 ssgn
100	1		\|a Rămneanţu, Vasile \|e Verfasser \|4 aut
245	1	0	\|a Istoricul relaţiilor româno-iugoslave în perioada interbelică \|c Vasile Rămneanţu
246	1	3	\|a Istoria relaţiilor româno-iugoslave în perioada interbelică
264		1	\|a Timişoara \|b Ed. Mirton \|c 2007
300			\|a 317 S.
336			\|b txt \|2 rdacontent
337			\|b n \|2 rdamedia
338			\|b nc \|2 rdacarrier
490	1		\|a Bibliotheca historica et archaeologica banatica \|v 39
500			\|a Zsfassung in engl. Sprache u.d.T.: The Romanian-Yugoslav relationship during the inter-war-period
648		7	\|a Geschichte 1918-1940 \|2 gnd \|9 rswk-swf
651		7	\|a Jugoslawien \|0 (DE-588)4028966-7 \|2 gnd \|9 rswk-swf
651		7	\|a Rumänien \|0 (DE-588)4050939-4 \|2 gnd \|9 rswk-swf
689	0	0	\|a Jugoslawien \|0 (DE-588)4028966-7 \|D g
689	0	1	\|a Rumänien \|0 (DE-588)4050939-4 \|D g
689	0	2	\|a Geschichte 1918-1940 \|A z
689	0		\|5 DE-604
830		0	\|a Bibliotheca historica et archaeologica banatica \|v 39 \|w (DE-604)BV012597609 \|9 39
856	4	2	\|m Digitalisierung BSBMuenchen \|q application/pdf \|u http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=017353831&sequence=000003&line_number=0001&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA \|3 Inhaltsverzeichnis
856	4	2	\|m Digitalisierung BSB Muenchen \|q application/pdf \|u http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=017353831&sequence=000004&line_number=0002&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA \|3 Abstract
940	1		\|n oe
999			\|a oai:aleph.bib-bvb.de:BVB01-017353831
942	1	1	\|c 909 \|e 22/bsb \|f 0904 \|g 498
942	1	1	\|c 909 \|e 22/bsb \|f 0904 \|g 496

Datensatz im Suchindex

_version_	1804138876590096384
adam_text	CUPRINS Introducere ..............................................................................................................7 Capitolul I Relaţiile diplomatice romàno-iugoslave între 1918-1940.............................11 Problema Banatului în contextul relaţiilor diplomatice dintre România şi Regatul sârbo-croato-sloven ...............................................................................12 Poziţii comune ale celor două diplomaţii la Conferinţa păcii ........................24 Colaborarea dintre diplomaţiile română şi iugoslavă în perioada 1920 - 1935........................................... ..............................................................................26 Tensiuni în relaţiile diplomatice romàno-iugoslave (1935 -1940)................49 Relaţiile inter-parlamentare româno - iugoslave ..........................................106 Colaborarea româno-iugoslavă pe plan militar .............................................107 Note ......................................................................................................................115 Capitolul II Relaţiile culturale romàno-iugoslave ............................................................127 Relaţiile din domeniu literar, artistic şi ştinţific .............................................127 Aspecte ale relaţiilor româno - iugoslave în domeniul cultelor între 1919 - 1940..................... ..................................................................................................144 Problema învăţământului minoritar ................................................................177 Alte aspecte ale relaţiile culturale româno - iugoslave .................................200 Relaţiile culturale dintre România şi românii din Iugoslavia în perioada interbelică .......................................................................................205 Relaţiile culturale ale sârbilor din Banatul românesc cu Iugoslavia ..........212 Note ......................................................................................................................214 Capitolul Ш Relaţiile economice romàno-iugoslave .........................................................227 Schimburile comerciale româno - iugoslave în perioada interbelică .........227 Relaţiile economice romàno-iugoslave. Chestiuni divergente .....................251 Relaţiile economice romàno-iugoslave în cadrai Micii înţelegeri şi înţelegerii Balcanice ...........................................................................................258 Note .....................................................................................................................275 Concluzii ......,.......,..............................................................................................281 Rezumat ...............................................................................................................297 Lista bibliografică .............................................................................................313 CONCLUZII La sfâşitul primului război mondial relaţiile diplomatice romàno- iugoslave au intrat într -o etapă nouă, datorită modificărilor geo-politice care s-au produs în Europa în general şi în sud-estul continentului în special. Atât România, prin unirea cu Basarabia, Bucovina şi Transilvania, cât şi Serbia, prin unirea cu Croaţia şi Slovenia, au devenit state mai mari din punct de vedere teritorial, cu un potenţial economic superior celui de până atunci. La terminarea conflagraţiei relaţiile diplomatice romàno-iugoslave erau tensionate datorită revendicărilor ambelor părţi asupra Banatului . Acordat României prin tratatul din august 1916, Banatul a fost revendicat la încheierea războiului şi de către Regatul Sârbo-Croato-Sloven. în plus armata iugoslavă a ocupat o bună parte din provincie în toamna anului 1918, ocupaţie ce a provocat nemulţimirea populaţiei româneşti de aici. Primul ministru român Ion I. C. Brătianu a adoptat o atitudine intransigentă în privinţa păstrării integrităţii Banatului. Contactele diplomatice bilaterale (întâlnirea dintre premierul român cu regentul Alexandru I) nu au contribuit la rezolvarea diferendului, problema fiind pusă în discuţie la Conferinţa Păcii de la Paris. Cele două părţi au adus o serie de argumente în vederea obţinerii provinciei. Astfel partea română evidenţia că Banatul reprezenta un tot unitar din punct de vedere geografic şi economic, ruperea lui în două având consecinţe negative în primul rând asupra economiei provinciei. Belgradul a respins prevederile tratatului din 1916 prin care Banatul revenea României, arătând că nu a fost prezent la negocieri, iar un Banat alipit în întregime la România punea în pericol securitatea capitalei ţării, precum şi a Văii Moravei şi lăsa în afara graniţelor statului iugoslav o numeroasă populaţie de origine iugoslavă, bvvocându-se principiul naţiona-litaţilor, autorităţile iugoslave au subliniat că jumătate din provincie trebuia să revină Iugoslaviei. Era revendicat şi oraşul Timişoara, motivându-se că acesta era centrul economic şi comercial al Banatului occidental şi în consecinţă nu putea fi separat de teritoriul ce trebuia să revină Iugoslaviei. în vederea susţinerii tezei sale, delegaţia 281 Istoricul relaţiilor romano-iugoslave în perioada interbelică iugoslavă a realizat la Paris o propagandă mult mai organizată decât reprezentanţii români (deşi unele dintre argumentele de ordin istoric au fost false). Disputa asupra Banatului a fost soluţionată de către reprezentaţii marilor puteri învingătoare care au decis împărţirea Banatului între cele două state. în concepţia lor provincia a fost împărţită echitabil, marile puteri aliate neavând dreptul de a sacrifica unul dintre aliaţi în favoarea celuilalt. A urmat apoi trasarea pe teren a frontierei, proces care s -а încheiat în primii ani interbelici. Deşi relaţiile româno-iugoslavo-croato-slovene au înregistrat momente de criză ín primii ani interbelici, atât oficialii români, cât şi cei iugoslavi s-au pronunat pentru realizarea pe viitor a unei alianţe între cele două state. Primii paşi în acest sens s-au făcut tot la Paris, unde reprezentanţii celor două delegaţii au analizat împreună chestiunea minorităţilor, a unei posibile intervenţii militare comune în Ungaria, a dezarmării foştilor inamici. Toate aceste contacte diplomatice au constituit preludiali viitoarei alianţe romàno-iugoslave. Un pas important în normalizarea şi consolidarea relaţiilor dintre cele două state vecine 1-а constituit nunta regală dintre Alexandru I al Iugoslaviei şi principesa Maria a României. S -а încheiat astfel o prima etapă în relaţiile diplomatice romàno-iugoslave din perioada interbelică şi a început alta, care s -а întins până la mijlocul deceniului al patrulea şi care s- a desfăşurat în spiritul prieteniei şi colaborăm dintre cele două guverne. Colaborarea diplomatică dintre România şi Regatul Sârbo-Croato- Sloven a fost impulsionată de tentativele revizioniste ale Ungariei din primii ani interbelici (proiectul confederaţiei dunărene, planul restaurării Habsburgilor, invocarea de către Budapesta a pericolului sovietic în vederea anulării unor clauze din tratatele de pace), tentative ce au fost încurajate de unele cercuri politice şi diplomatice franceze şi engleze. Toate aceste demersuri au grăbit încheierea tratatului defensiv romàno-croato — sârbo-sloven, tratat care a stat la baza relaţiilor dintre cele doviă state în perioada dintre cele două războaie mondiale. Tot datorită eforturilor diplomatice comune romàno-iugoslave, la cere s-au adăugat demersurile Cehoslovaciei, a luat fiinţă Mica înţelegere, primul pact regional de pe continent, care a reprezentat un important factor de menţinere a păcii în sud-estul Europei. 282 Concluzii Colaborarea româno-iugoslavă a ieşit în evidenţă cu ocazia unor conferinţe internaţionale.· Genova, Lausanne unde unitatea de vederi romano- iugoslave a produs o impresie profunda, Roma (Conferinţa statelor succesorale ale fostei monarhii austro-ungare). Diplomaţia română a încercat să medieze disputa bulgaro-iugoslavă din prima parte a deceniului al treuea, Bucureştiul fiind îngrijorat de politica revizionistă promovată de guvernul bulgar care afecta şi interesele României. în acelaşi timp guvernul român a salutat tratatul italo-iugoslav din 1924, considerându-l ca fiind un prim pas spre normalizarea relaţiilor dintre Roma şi Belgrad. Trebuie menţionat faptul că relaţiile romano-iugoslave nu au cunoscut fricţiuni în momentul m care România a încheiat tratatul de amiciţie cu Italia (act realizat într-o perioadă în care raporturile iugoslavo-italiene erau încordate datorită includerii oraşului Fiume în componenţa statului italian), diplomaţii iugoslavi declarând că tratatul respectiv nu afecta sistemul de alianţe care exista între Bucureşti şi Belgrad. Un capitol important în cadrul raporturilor diplomatice dintre România şi Iugoslavia 1-а constituit atitudinea faţă de U.R.S.S. Bucureştiul a urmărit în întreaga perioadă interbelică să-şi normalizeze relaţiile cu vecinul său de la răsărit, dar cu condiţia ca guvernul de la Moscova să recunoască unirea Basarabiei cu România, Belgradul nu a dorit să întreţină relaţii diplomatice cu U.R.S.S., dar nu s -а opus гтпеі eventuale normalizări a relaţiilor dintre Bucureşti şi Moscova. Credem însă că în Iugoslavia a existat în perioada interbelică o grupare rusofilă. Doar aşa se poate explica campania de presă anti-românească din anul 1924, când au apărut articole care acuzau România de jafuri întreprinse pe teritoriul sovietic şi se cerea revenirea Basarabiei în componenţa statului sovietic sau dreptul de expansiune a U.RS.S.-ului spre Constantinopol. Din fericire, în urma contactelor directe dintre miniştrii de externe ai celor două state, campania anti- românească a luat sfârşit, fără a afecta relátale diplomatice romàno-iugoslave. în acelaşi an România a susţinut proiectul de alianţă iugoslavo- româno-grec, plan care din păcate a eşuat. în problema reparaţiilor de război nu a exista întotdeauna o concordanţă de vederi între Bucureşti şi Belgrad, în schimb cele două partì s-au pronunţat pentru semnarea unui tratat eficient de dezarmare. în cadrul Micii înţelegeri, România şi Iugoslavia au acţionat pentru respectarea prevederilor tratatelor de pace şi în favoarea realizăm unui sistem colectiv de securitate în Europa. 285 Istoricul relaţiilor romàno-iugoslave în perioada interbelică începând cu anul 1932, Belgradul a încercat să-şi normalizeze relaţiile cu Italia şi cu Germania. Dacă tentativa de apropiere faţă de Italia a eşuat, demersurile efectuate la Berlin s-au concretizat prin intensificarea schimburilor comerciale. Desigur Iugoslavia nu şi-a abandonat încă principiüe care au stat la baza politicii sale externe începând cu primii ani interbelici. Astfel, alături de Bucureşti şi Praga, Belgradul a respins ideea directoratului celor patru, proiect ce oferea posibilitatea revizuirii tratatelor de pace. în acelaşi timp, guvernul iugoslav şi.-a manifestat îngrijorarea faţă de creşterea tensiunii internaţionale odată cu venirea în fruntea Germaniei a regimului nazist. în scopul menţinerii păcii în această parte a Europei, Iugoslavia a participat, împreună cu România la realizarea înţelegerii Balcanice. România s -а aflat alături de aliata sa într-un moment deosebit de grav pentru aceasta: asasinarea regelui Alexandru I la Marsilia. Nicolae Titulescu a cerut în cadrul Ligii Naţiunilor condamnarea celor care au pregătit şi organizat atentatul. Din păcate nu a fost luată nici o măsură în acest sens, atitudinea Parisului decepţionând Belgradul care vedea în Franţa protectoarea sa. Venirea lui Milan Stojadinovic în fruntea guvernului iugoslav şi la conducerea Ministerului de Externe a însemnat o cotitură în politica externă iugoslavă. Noul prim ministru a întreprins o serie de demersuri diplomatice pentru a realiza o apropiere a ţării sale de Italia şi Germania. Această atitudine a fost adoptată atât datorită noului context internaţional (ofensiva statelor revizioniste în frunte cu Germania), cât şi a neîncrederii faţă de cercurile politice franceze, de dorinţa acestora de a acorda ajutor Iugoslaviei în cazul în care aceasta ar fi fost ameninţată de către o putere revizionistă. Noua orientare externă pe care a promovat-o Belgradul începând cu anul 1935 a slăbit alianţa diplomatică româno-iugoslavă. Primele disensiuni dintre cei doi aliaţi au apărut în perioada conflictului italo-etiopian. Astfel, în timp ce diplomaţia română s -а pronunţat ferm pentru aplicarea sancţiunilor economice contra Italiei, cea iugoslavă s -а împotrivit adoptării acestora. Guvernul iugoslav nu a sprijinit demersurile României din două motive: primul, de natură economică, sancţiunile contra Italiei afectând grav intersele economice iugoslave, iar cel de-al doilea, de natură politică, factorii de decizie de la Belgrad considerând că invazia în Etiopia a îndepărtat pericolul italian de coasta dalmata. 284 Concluzii Diplomaţia iugoslavă s -а împotrivit de asemenea propunerii privind încheierea pactului unic între Franţa şi Mica înţelegere, oficialii iugoslavi temându-se de o reacţie dură din partea Germaniei în cazul în care ar fi sprijinit acest demers. Avem convingerea că prin refuzul de a participa la un astfel de proiect diplomatic, Belgradul a dorit să arate că nu mai credea h posibilitatea înfăptuirii unui sistem colectiv de securitate care să menţină stabilitatea pe continent. Criza renană a situat din nou România şi Iugoslavia pe poziţii diferite, Stojadinovic respingând orice încercare de condamnare a Germaniei. Reprezentatul iugoslav la Societatea Naţiunilor i -а atras atenţia lui Nicolae Titulescu să nu includă Iugoslavia într-o eventuală declaraţie îndreptată contra Germaniei. Această atitudine ne arată cât de departe se aflau cei doi aliaţi faţă de anii 20, când respingeau categoric orice încercare de încălcare a prevederilor tratatelor de pace. Totodată, nici nu se mai poate vorbi de menţinerea în vigoare a hotărârii din iunie 1930, potrivit căreia miniştrii de externe ai statelor Micii înţelegeri puteau să încredinţeze unui delegat, sau unei delegaţii, prezentarea sau apărarea poziţiilor proprii în faţa terţelor state sau în faţa organizaţiilor internaţionale. Anul 1937 a mărit neâncrederea dintre România şi Iugoslavia, dar şi dintre Iugoslavia şi ceilalţi parteneri ai ei din Mica înţelegere şi, respectiv, din înţelegerea Balcanică. Această situaţie s -а datorat încălcăm de către Belgrad a pactului înţelegerii Balcanice, prin semnarea tratatelor iugoslavo- bulgar şi iugoslavo-italian. Cercurile politice şi diplomatice româneşti îşi puneau în acel moment întrebarea dacă Iugoslavia se va achita de obligaţiile pe care le avea faţă de România în cazul în care independenţa acesteia era ameninţată. întrebarea era foarte realistă deoarece la scurt timp M. Stojadinovic declara că pactele sunt puţin lucru. în spiritul acestei politici guvernul iugoslav a acordat o tot mai mică importanţă Societăţii Naţiunilor, principiilor care se aflau la baza activităţii acesteia. în 1938 Belgradul a acceptat Anschluss-ul, premierul iugoslav fiind convins că Hitler nu va merge mai departe de frontiera fostei Austrii, orice încercare de acest gen ducând la crearea unui bloc anti-german alcătuit de către Italia, Franţa, Anglia şi Iugoslavia. Desfăşurarea ulterioară a evenimentelor a demonstrat nerealismul acestei gândiri diplomatice. în timpul crizei cehoslovace, guvernul iugoslav a adoptat o atitudine ambiguă, din care a reieşit însă clar că nu era dispus să-şi respecte obligaţiile militare faţă de aliatul său, nedorind în nici гтп caz să intre într- 285 Istoricul relaţiilor romàno-iugoslave în perioada interbelică un conflict cu Germania. în urma dezmembrării Cehoslovaciei/ atât România, cât şi Iugoslavia au pierdut pe unul dintre cei mai importanţi aliaţi ai lor, Mica înţelegere încetând să mai existe. Datorită ofensivei germane spre sud-estul Europei, România a fost nevoită, la începutul anului 1939, să încheie un tratat economic cu Germania. în acelaşi timp, diplomaţia românească a urmărit realizarea unui nou tratat cu Iugoslavia, care să prevadă clauze precise de colaborare în cazul unor agresiuni maghiare sau bulgare. Tendinţele lui Stojadinovic de a nu compromite eforturile sale de destindere şi de înţelegere cu Bugaria şi cu Ungaria au împiedicat realizarea acestui acord. în plus guvernul iugoslav nu a mai dorit să îşi asume noi angajamente nici în cadrul înţelegerii Balcanice şi a primit cu rezerve acordul anglo-franco-turc de teama unor reacţii negative din partea Germaniei şi Italiei. Nici iniţiativa românească din toamna anului 1939 de constituire a blocului neutrilor nu a fost primită cu prea mult entuziasm la Belgrad. în cursul anului 1939 politica revizionistă maghiară şi bulgară faţă de statele din sud-estul Europei s-a intensificat. încercările Budapestei de a izola România prin încheierea unui acord separat cu Iugoslavia au eşuat (alianţa româno-iugoslavă a funcţionat în general bine în această situaţie), dar la sfârşitul anului 1939 şi începutul anului 1940 guvernul iugoslav şi-a înteţit eforturile în vederea normalizării relaţiilor dintre statele înţelegerii Balcanice pe de o parte şi Bulgaria şi Ungaria pe de altă parte. Belgradul susţinea că prin realizarea acestui deziderat regiunea devenea stabilă, solicitând aliaţilor săi să accepte chiar şi sacrificii teritoriale în acest sens. Bucureştiul a respins propunerea deoarece sacrificiile urmau să fie făcute doar de către România, guvernul iugoslav neacceptând să cedeze nici o porţiune din teritoriul ţării. România nu a primit nici un sprijin din partea Iugoslaviei în momentul în care U.R.S.S.-U1 a adresat ultimatumul din 27 iunie 1940. Potrivit tratatului bilateral româno-iugoslav, Belgradul nu era angajat alături de România în cazul unui atac sovietic asupra acesteia, în plus, guvernul iugoslav nu dorea să fie implicat în conflictul româno-sovietic deoarece el lua tot mai mult în calcul ipoteza apropierii de Moscova pentru a contrabalansa presiunea italiană. Dar alianţa româno-iugoslavă nu a funcţionat nici la sfârşitul lunii august 1940, Iugoslavia nedorind să fie antrenată într-un conflict armat. Desigur Belgradul a urmărit începând cu anul 1935 să promoveze o politică de echilibru prin menţinerea unor relaţii diplomatice normale cu Germania şi Italia pe de o parte, şi cu Franţa şi Anglia pe de altă parte. în 286 Concluzii momentul izbucnirii celui de-al doilea război mondial, guvernul iugoslav a promovat o politică care urmărea menjdnerea neutralităţii cu orice preţ. în opinia Belgradului această orientare era singura care putea asigura mtegritatea teritorială a statului iugoslav. Afirmaţia lor părea corectă în faţa evenimentelor care s-au petrecut în acei ani şi care au dus la prăbuşirea sistemului de alianţe, făurit tocmai pentru menţinerea păcii pe continent. Din acest punct de vedere oamenii politici iugoslavi care au promovat această politică externă nu pot fi condamnaţi. România, începând din 1936, a încercat să-şi normalizeze relaţiile cu Germania. Pe măsură ce situaţia internaţională s -а agravat Bucureştiul a devenit tot mai rezervat în privinţa participăm la proiectele de realizare a unor alianţe care să împiedice oprirea expansiunii germane (de teama unei reacţii negative din partea lui Hitler), căutând concomitent sä obţină garanţii teritoriale din partea Berlinului. Odată cu izbucnirea celui de-al doñea război mondial România a ales calea neutralităţii între cele două tabere beligerante, sfârşind, în condiţiile înfrângerii Franţei, în mâinile Axei. Nedorind să se mai încadreze strict în sistemul de alianţe din care făcea parte, Iugoslavia a contribuit la slăbirea şi chiar la prăbuşirea acesteia. Credem că această situaţie putea fi evitată dacă diplomaţia română ar fi intervenit ferm în momentul în care Belgradul a încălcat pentru prima dată obligaţiile prevăzute în tratate (1937 când guvernul iugoslav a încheiat acorduri cu Bulgaria şi Italia). Neadoptarea unei astfel de atitudini a contribuit la eşecul alianţei dintre cele două state. Relatiile pe plan militar romàno-iugoslave au fost întemeiate pe prevederile tratatului militar din 1922, precum şi a acordurilor realizate în cadrul Midi înţelegeri şi a înţelegerii Balcanice. în perioada interbelică au fost realizate mai multe acţiuni de colaborare militară, iar în ultimii ani de pace cele două guverne şi-au acordat înlesniri reciproce în vederea înzestrării celor două armate cu tehnica de luptă de care acestea aveau nevoie. Desigur, noua politică de la Belgrad de după 1935 a împiedicat realizarea unei colaborări militare mai eficiente între cele două state. La sfârşitul deceniului patru, autorităţile iugoslave competente au propus realizarea unui acord de colaborare între cele două ministere de interne. Au avut loc contacte în acest sens, realizându-se chiar şi operaţiuni comune, în vederea anihilăriiunor acţiuni legionare care puneau în pericol siguranţa naţională a României. Izbucnirea celui de-al doilea război ttiondia l a împiedicat o colaborare mai bună în acest domeniu. 287 Istoricul relaţiilor romàno-iugoslave în perioada interbelică Legăturile culturale dintre România şi Iugoslavia s-au manifestat în perioada interbelică pe mai multe planuri. Cele două şcoli istoriografice au continuat o tradiţie existentă în epoca modernă. Interferenţele istorice romàno-iugoslave au fost analizate de către istorici de marcă din cele două state ca Jovan Rodonić, Aleksa Ivić, Nicolae Iorga, Gh. Brătianu, etc. în acelaşi timp istorici iugoslavi au fost invitaţi în România să ţină conferinţe, iar istorici români s-au aflat în Iugoslavia. (Iova Ronić, P. P. Panaitescu, N. Iorga). în domeniul lingvistic avem de-a face cu preocupări comune privind evoluţia lingvistică a celor două popoare, precum şi contribuţia limbii iugoslave la plăsmuirea substratului slav din cadrul limbii române. Lingvişti de prestigiu din ambele ţări (P. Papahagi, Gh. Nandriş, N. Drăgan, S. Puşcariu; P. Skok, Stanojević, etc.) s-au aplecat asupra studierii acestei probleme, analiza lucrărilor lor dovedind o bună cunoaştere reciprocă a preocupărilor în acest sens. Au fost realizate traduceri ale unor opere din ambele literaturi, precum şi studii teoretice privind literatura iugoslavă. în acelaşi timp au apărut cărţi de reportaje despre Iugoslavia, remarcându-se în special lucrarea lui Nicolae Iorga în Serbia de după război în care este realizată o excelentă prezentare istorică, folclorică, mentală a provinciilor Regatului Sârbo-Croato-Sloven. Preocupări au existat şi în domeniul folcloric, specialişti din cele două state studiind elementele comune ale obiceiurilor şi datinilor celor două popoare. întâlnim lucrări privind tradiţiile românilor ce locuiau în diverse zone ale Iugoslaviei. Perioada interbelică s -а remarcat prin numeroase turnee ale unor prestigioase coruri iugoslave în România, care la rândul lor au invitat formaţii şi coruri iugoslave să susţină concerte în Iugoslavia. . Mass-media din ambele state a contribuit la o cunoaştere mai bună a celor două popoare. Evenimentele mai importante din istoria celor două state au fost scoase în evidenţă de către posturile de radio şi de principalele ziare şi reviste din cele două ţări. In deceniul patru necesitatea intensificării relaţiilor culturale romàno- iugoslave a constituit o preocupare majoră a oamenilor de cultură din Iugoslavia, în special. Aceştia au considerat că între cele două ţări vecine contactele culturale erau extrem de reduse. în acest context a apărut ideea înfiinţării unor asociaţii culturale romàno-iugoslave. Un prim rezultat 1-а constituit Asociaţia universitară româno-iugoslavă , urmată de Asociaţia 288 Concluzii iugoslavo-română , care a desfăşurat o propagandă eficientă pentru cunoaşterea României în Iugoslavia. Din păcate autorităţile române nu au fost prea receptive la aceste valoroase propuneri ale oamenilor de cultură din Iugoslavia. Spre sfârşitul deceniului al patrulea au fost depuse eforturi pentru intensificarea legăturilor dintre studenţii români şi iugoslavi, care în mare parte au fost sporadice în perioada interbelică. Se propunea în acest sens pregătirea minuţioasă a unor excursii reciproce, precum şi o colaborare la nivel de asociaţii studenţeşti (se mai urmărea acelaşi lucra şi la nivelul organizaţiilor de tineret existente în cele două state). Desigur, situaţia internaţională, apoi războiul, au împiedicat toate aceste proiecte culturale. în perioada interbelică autorităţile celor două state au trebuit să soluţioneze o serie de probleme culturale şi spirituale ridicate de către populaţia minoritară română din Iugoslavia şi, respectiv populaţia minoritară iugoslavă din România. Una dintre problemele cele mai controversate a fost cea a statutului Bisericii Ortodoxe Române din Banatul iugoslav şi din Macedonia, precum şi cea a statutului Bisericii Ortodoxe Sârbe din Banatul românesc. Biserica ortodoxă română din Banatul iugoslav, aflată în 1918 sub jurisdicţia bisericească a Episcopiilor Aradului Şi Caransebeşului, a traversat în primii ani interbelici o situaţie critică datorită exproprierilor efectuate de către statul iugoslav, precum şi a expulzării de preoţi români pe motivul că propagau idei antistatale, etc. în Macedonia autorităţile bisericeşti iugoslave s-au amestecat în treburile administrative ale Bisericii Ortodoxe Române. Conform înţelegerii dintre Take Ionescu şi Nicolae Pašić, chestiunea bisericească trebuia rezolvată pe baza principiului reciprocităţii. Atât autorităţile ecleziastice cât şi cele guvernamentale româneşti au urmărit înfiinţarea unui vicariat, respectiv a unei episcopii române în Banatul iugoslav care să depindă de Biserica Ortodoxă Sârbă doar în Privinţa problemelor spirituale. Această cerere era întemeiată pe dreptul istoric al Bisericii Ortodoxe Române din Banat, ea existând aici înainte de Unirea iugoslavilor, precum şi pe prevederilor Tratatului de Pace de la Paris. Bucureştiul mai solicita ca vicarul sau episcopul aflat în fruntea Bisericii Ortodoxe Române din Banatul iugoslav să aibă dreptul de a hirotonisi preoţii români de aici. Partea iugoslavă a respins cererile româneşti, arătând că nu puteau exista pe teritoriul statului iugoslav două biserici ortodoxe. Belgradul era 289 Istoricul relaţiilor romàno-iugoslave în perioada interbelica dispus să acorde Bisericii Ortodoxe Române din Banatul iugoslav o largă autonomie cu condiţia ca aceasta să se afle sub jurisdicţia unui episcop iugoslav. Totodată, vicarul nu trebuia să fie arhiereu şi nu i se admitea dreptul de a hirotonisi preoţi. Această calitate urma să o deţină episcopul iugoslav de la Vršac, căruia vicarul român îi era cu totul subordonat. Autorităţile bisericeşti române au adus în discuţie alte propuneri care prevedeau hirotonisirea preoţilor de către episcopul de Caransebeş, iar în privinţa subordonării vicarului arhiereu român se avea în vedere ca acesta sä fie supus doar m probleme spirituale şi disciplinare Sfântului Sinod de la Belgrad. Un proiect mai radical prevedea ca românii din Banatul iugoslav să aibă dreptul de a-şi alege un Consister şi de a-şi organiza un Sinod eparhial în conformitate cu dispoziţiile Statutului şi Regulamentului ce era în vigoare pentru Biserica Ortodoxă Română din Transilvania până în 1918. Fiecare dintre cele două biserici urmau să se afle sub autoritatea unui episcop, care, în problemele spirituale, dogmatice, disciplinare, era subordonat Sfântului Sinod al locului. în deceniul al patrulea a apărut şi formula Sinodului mixt , cele două părţi ajungând la încheierea unei înţelegeri, care din păcate nu a fost pusă în practică. Desigur, problema înfiinţării unui vicariat episcopal la Vršac a provocat numeroase discuţii. Ministrul de externe iugoslav, Jevtić, sublinia că pentru a se evita crearea unui precedent periculos, competenţa spirituală a Bisericii Ortodoxe Române din Banatul iugoslav trebuia limitată de suveranitatea statului. Existenţa unei episcopii străine nu era agreată nici de factorii politici de la Bucureşti, astfel de revendicare putând fi solicitată şi de reprezentanţii altor minorităţi naţionale (maghiari, ruşi). Bucureştiul a acuzat Belgradul că nu dorea să soluţioneze problema bisericească, partea română subliniind şi faptul că prin separarea chestiunii bisericeşti de cea şcolară autorităţile iugoslave urmăreau ruperea legăturii tradiţionale dintre biserică şi şcoală, aşa cum era prevăzută ea în statutul şagunian. Desigur această ultimă acuzaţie poate fi combătută prin invocarea principiului modern care prevedea separaţia învăţământului de biserică. Oricum trebuie să constatăm că principiul reciprocităţii care trebuia să stea la baza rezolvării acestei probleme nu a a funcţionat, Biserica Ortodoxă Sârbă din Banatul românesc având un vicariat la Timişoara care se bucura de numeroase drepturi (Vicariatul român de la Belgrad a luat fiinţă în anii 70). 290 Concluzii Este de asemenea evident cä diplomaţia românească nu a reuşit în perioada interbelică să rezolve statutul Bisericii Ortodoxe Române din Banatul iugoslav. în privinţa Macedoniei lucrurile erau mult mai complicate, čele două părţi hotărând să treacă la rezolvarea chestiunii Bisericii Ortodoxe Române de aici după ce au încheiat o convenţie privitoare la cele două părţi ale Banatului. în aceste condiţii la sfârşitul anilor 30 s-au păstrat puţine lăcaşuri de cult care odată au aparţinut Bisericii Ortodoxe Române, în ciuda acestor probleme divergente, cele două biserici au căutat să colaboreze în diverse probleme de interes comun, sau să medieze rezolvarea unor conflicte existente între alte biserici surori, Totodată au existat contacte între reprezentanţii celor două biserici pe parcursul desfăşurării vizitelor canonice întreprinse de episcopii români din Arad şi Caransebeş în Banatul iugoslav, precum şi ale episćopilof iugoslavi în Banatul românesc. Nici situaţia şcolilor româneşti din Banatul iugoslav şi Macedonia nu a fost mai bună. Şcolile confesionale româneşti au devenit şcoli de stat, învăţătorii români au fost obligaţi să înveţe limba iugoslavă şi să susţină examene de limbă, literatură şi istorie iugoslavă. învăţământul românesc din Banatul iugoslav se confrunta şi cu o lipsă acută de manuale şcolare. în faţa acestei situaţii foarte mulţi învăţători s-au refugiat în România. în 1921, Take Ionescu şi Nikola Pašie au stabilit începerea negocierilor pentru rezolvarea problemei şcolilor româneşti din Banatul iugoslav, precum şi a celor româneşti din Banatul românesc pe baza de reciprocitate. Partea română a solicitat şcoli confesionale româneşti, înfiinţarea unei secţii române confesionale la un gimnaziu iugoslav din Banatul iugoslav, a unei secţii de predare în limba română la o şcoală normală iugoslavă* Belgradul a reâizat de la început îdeea şcolilor confesionale româneşti, determinând autorităţile române să propună înfiinţarea de şcoli primare româneşti laice, alcătuirea unul comitet general şcolar românesc care avea menirea să supravegheze şi să controleze aceste şcoli, precum şi sä-i recomande pe institutori. N. Titulescu a combătut ideea comitetului Şcolar românesc, arătând că prin acest organism alte guverne puteau să se amestece în treburile interne ale României (în baza aplicării principiului reciprocităţii). Autorităţile iugoslave au mai propus înfiinţarea de şcoli primare Particulare, conduse şi întreţinute de către comunitatea română respectivă. 291 Istoricul relaţiilor romano-iugoslave în perioada interbelică Bucureştiul a cerut ca aceste şcoli să fie subvenţionate de statul iugoslav, pe bază de reciprocitate, conform prevederilor tratatului de pace de la Saint Germain. După ce convenţiile şcolare din 1923 şi 1927 nu au fost puse în aplicare, în 1933 a fost semnată o nouă convenţie care prevedea existenţa şcolilor de stat având limba de predare română şi, respectiv iugoslavă, iar din clasa a treia urmând să se predea şi limba oficială. Istoria, geografia Iugoslaviei urmau să se predea în limba iugoslavă, respectiv în limba română. Şcolile primare minoritare se înfiinţau în localităţile îh care existau cel puţin 20 de copii români, respectiv iugoslavi. în privinţa manualelor şcolare se accepta aducerea acestora din România, respectiv din Iugoslavia. Până la completarea posturilor vacante de învăţători se permitea venirea învăţătorilor contractuali din România, respectiv Iugoslavia. Şcolile primare minoritare urmau să-şi desfăşoare activitatea sub controlul direct al statului respectiv. Convenţia mai prevedea condiţiile în care urmaţi să se pregătească învăţătorii din cele două părţi ale Banatului. Deşi au mai existat din partea ambelor părţi unele nemulţumiri privind punerea în practică a convenţiei şcolare (în Banatul românesc în special în zona Clisurii Dunării), realizarea acestui acord, precum şi venirea învăţătorilor contractuali români în Banatul iugoslav a determinat îmbunătăţirea învăţământului românesc din această provincie iugoslavă. Autorităţile româneşti au urmărit în perioada interbelică recuperarea valorilor culturale care au fost ridicate din Banat în anul 1919 de către trupele de ocupaţie iugoslave. Cu prilejul vizitei efectuate la Belgrad de către Nicolae Titulescu la sfârşitul anului 1932, s -а hotărât efectuarea unor demersuri comune pentru găsirea şi aducerea în ţară a pieselor care aparţineau colecţiilor Muzeului Banatului din Timişoara, precum şi a fondului arhivistic care a fost transportat pe teritoriul statului vecin. Demersurile întreprinse de către directorul Muzeului Banatului din Timişoara, I. Muoia, au rămas fără nici un rezultat, astfel încât această importantă instituţie de cultură din Banat a rămas văduvită pentru totdeauna de numeroase piese valorose. în privinţa fondului arhivistic, o parte a acestuia a revenit în România în a doua parte a deceniului patra. în perioada pe care o analizăm au existat strânse legături culturale între instituţiile şi oamenii de cultură din România şi românii din Banatul iugoslav. Totodată autorităţile române au sprijinit activităţile culturale ale românilor din 292 Concluzii această provincie. Astfel în ciuda unor piedici puse de autorităţile iugoslave, au fost trimise cărţi pentru înzestrarea bibliotecilor comunale din localităţile româneşti. Societatea culturală Astra a beneficiat de sprijinul Fundaţiei Regale Române, importanta publicaţie Nădejdea a primit sprijin financiar din partea unor personalităţi ale vieţii culturale româneşti pentru a putea exista în continuare. Au apărut în România o serie de lucrări privind istoria românilor din Banatul iugoslav, au fost efectuate studii sociologice privind situaţia economică, socială şi culturală a acestora. Formaţiunile corale (extrem de numeroase) din Banatul iugoslav au întreprins turnee în România (în special în Banatul românesc), iar cele din România au fost prezente în localităţile bănăţene din Iugoslavia. Desigur ajutorul pe care Bucureştiul 1-а acordat românilor din Banatul iugoslav nu s -а ridicat la nivelul aşteptat de aceştia. Legături culturale intense au existat şi între Iugoslavia şi populaţia iugoslavă din Banatul românesc. Autorităţile iugoslave au acordat o serie de înlesniri formaţiunilor corale şi teatrale care se deplasau în România. La aniversarea marilor momente istorice şi religioase au participat importante coruri din Iugoslavia. Trebuie să subliniem şi faptul că populaţia iugoslavă din Banatul românesc a desfăşurat o bogată activitate culturală, existând societăţi de lectură, numeroase coruri, trupe de teatru de amatori, asociaţii feminine. Un rol important în desfăşurarea vieţii culturale iugoslave din România 1-а avut Biserica Ortodoxă Sârbă de aici. Deşi au existat o serie de divergenţe între România şi Iugoslavia legate de statutul şcolilor şi bisericilor din Banatul românesc şi cel iugoslav, precum şi din Macedonia, în perioada interbelică au existat contacte culturale în multiple domenii. Aşa cum subliniau şi oamenii de cultură din cele două state, ele trebuiau intensificate, însă, pentru a se ajunge la o cunoaştere mai bună a istoriei şi culturii celor două popoare vecine. Făurirea unor asociaţii culturale romàno-iugoslave a constituit un prim pas fr. acest sens, însă izbucnirea războiului a anulat aceste eforturi. Structurile economice apropiate ale celor două state au influenţat schimburile comerciale dintre ele. în primii ani interbelici exportatorii români pe piaţa iugoslavă au înregistrat pierderi semnificative datorate tarifelor maximale practicate de autorităţile Regatului Sârbo-Croato-Sloven, în timp ce mărfurile iugoslave care intrau în România se bucurau de un tarif vamal unic. în vederea remedierii acestor situaţii guvernul român a propus guvernului iugoslav la 293 Istoricul relaţiilor romàno-iugoslave în perioada interbelică sfârşitul anului 1922 încheierea unui angajament comercial provizoriu bazat pe clauza naţiunii cele mai favorizate. După o serie de tergiversări din partea iugoslavă/ în martie 1925 Belgradvil a hotărât să aplice mărfurilor rprnâneşti un tarif minimal. Oricum până la sfârşitul anului 1928, relaţiile dintre cele două state vecine erau prea puţin dezvoltate, fapt subliniat şi de către ministrul de externe iugoslav, V. Marinković. Referindu-se la relaţiile comerciale din zona de frontieră dintre cele două state, diplomatul iugoslav le considera ca şi inexistente. în privinţa produselor care făceau obiectul comerţului dintre cele două state, acestea au fost în general aceleaşi în toată perioada interbelică, Totodată, caracterul asemănător al economiilor celor două ţări a făcut ca şi pe piaţa mondială, exportând aceleaşi categorii de mărfuri, România şi Iugoslavia să se concureze, Odată cu declanşarea crizei economice, cele două guverne au început tratativele pentru încheierea unui tratat economic Partea iugoslavă dorea ca cele două guverne să adopte măsuri comune pentru a se apăra de concurenţa mărfurilor străine. în acest sens trebuia format un teritoriu economic unic de la Marea Neagră la Marea Adriatică, unde să fie alcătuite tarife preferenţiale, precum şi o Uniune Vamală, care urma să reprezinte baza unei uniuni a statelor din Europa Centrală, în care Iugoslavia şi România trebuiau să deţină rolul principal. în vara anului 1930, cele două guverne au încheiat un angajament economic provizoriu, pe baza clauzei naţiunii cele mai favorizate, document ce a fost reînnoit în 1932. La începutul deceniului al patrulea a fost discutat şi proiectul realizării unei uniuni vamale între cele două state,. care nu fost primit favorabil de către producătorii agricoli din România, în 1935 între Bucureşti şi Belgrad a fost încheiat un acord de clearing, iar în martie 1937 a fost semnat şi un angajament comercial şi un contract de stabilire, de comerţ şi de navigaţiune între cele două state. Tot în vederea intensificării legăturilor comerciale dintre România şi Iugoslavia au luat fiinţă Comitetul iugoslav pentru promovarea relaţiilor cu România şi Camera de comerţ iugoslavă-română . în ciuda acestor eforturi, schimburile comerciale dintre cele state au fost destul de modeste în perioada interbelică, în primul rând datorită structurii lor economice asemănătoare. La aceasta s -а adăugat şi interesele pe care le-a avut fiecare stat de a-şi proteja proprüle mărfuri, 294 Concluzii Din 1936, în condiţiile înrăutăţirii situaţiei internaţionale, schimburile comerciale de materii prime necesare celor două armate s-au intensificat. Iugoslavia importa din România petrol, benzină, etc. şi exporta în România cupru electrolitic. Deşi termenele fixate pentru livrarea acestor materii prime nu au fost întotdeauna respectate, cele două părţi s-au achitat în bună măsură de obligaţiile pe care şi le-au asumat în această privinţă. Oricum după Anschluss, şi după cucerirea Poloniei, a fost înregistrată o creştere simţitoare a volumului comerţului dintre România şi Iugoslavia. Cele două păru se confruntau, însă, cu o creştere masivă a preţurilor după declanşarea războiului, precum şi cu lipsa devizelor, fapt ce a determinat autorităţile române să se gândească la negocierea unui acord de clearing şi la fixarea unor contingente de export. Evenimentele din august 1940 din România au zădărnicit insă aceste proiecte. Nici în cadrul Micii înţelegeri şi a înţelegerii Balcanice, colaborarea economică nu s -а ridicat la nivelul aşteptărilor. Interesele economice ale fiecărui stat care nu concordau întotdeauna cu cele ale celorlalţi parteneri, structurile economice diferite ale statelor celor două alianţe au constituit cauzele principale ale nerealizării unei colaborări fructuoase în cadrul Micii înţelegeri şi înţelegerii Balcanice. în timpul crizei economice Belgradul şi Bucureştiul au întreprins o serie de demersuri în vederea stabilirii unor raporturi echitabile între preţurile produselor agricole pe care le exportau şi cele ale produselor industriale finite pe care cele două state eraţi nevoite să le importe din ţările industrializate. Faptul că acestea au respins aceste iniţiative s -а repercutat negativ asupra economiilor celor două state. împărţirea Banatului între cele două state a ridicat problema proprietăţilor pe care cetăţenii români şi iugoslavi care locuiau în apropierea frontierei le aveau în statul vecin. Chestiunea a fost rezolvată după lungi tratative, dar prevederile înţelegerilor nu au fost respectate întotdeauna de către autorităţile iugoslave. Disensiuni агі existat şi în legătură cu circulaţia pe râul Bega, factorii de răspundere de la Belgrad tergiversând rezolvarea acestei chestiuni. Credem că în perioada interbelică Belgradul mi a acordat o atenţie majoră comerţului care se practica pe cursul acestui râu, deoarece privirea sa era îndreptată spre realizarea unui sistem de navigaţie Dunăre-Tisa-Dunăre. 295
any_adam_object	1
author	Rămneanţu, Vasile
author_facet	Rămneanţu, Vasile
author_role	aut
author_sort	Rămneanţu, Vasile
author_variant	v r vr
building	Verbundindex
bvnumber	BV035433468
ctrlnum	(OCoLC)645785725 (DE-599)BVBBV035433468
era	Geschichte 1918-1940 gnd
era_facet	Geschichte 1918-1940
format	Book
fullrecord	<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><collection xmlns="http://www.loc.gov/MARC21/slim"><record><leader>02084nam a2200469 cb4500</leader><controlfield tag="001">BV035433468</controlfield><controlfield tag="003">DE-604</controlfield><controlfield tag="005">20160920 </controlfield><controlfield tag="007">t</controlfield><controlfield tag="008">090414s2007 \|\|\|\| 00\|\|\| rum d</controlfield><datafield tag="020" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">9735200414</subfield><subfield code="9">973-52-0041-4</subfield></datafield><datafield tag="020" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">9789735200411</subfield><subfield code="9">978-973-52-0041-1</subfield></datafield><datafield tag="035" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">(OCoLC)645785725</subfield></datafield><datafield tag="035" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">(DE-599)BVBBV035433468</subfield></datafield><datafield tag="040" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">DE-604</subfield><subfield code="b">ger</subfield><subfield code="e">rakwb</subfield></datafield><datafield tag="041" ind1="0" ind2=" "><subfield code="a">rum</subfield></datafield><datafield tag="049" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">DE-12</subfield></datafield><datafield tag="084" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">7,41</subfield><subfield code="2">ssgn</subfield></datafield><datafield tag="100" ind1="1" ind2=" "><subfield code="a">Rămneanţu, Vasile</subfield><subfield code="e">Verfasser</subfield><subfield code="4">aut</subfield></datafield><datafield tag="245" ind1="1" ind2="0"><subfield code="a">Istoricul relaţiilor româno-iugoslave în perioada interbelică</subfield><subfield code="c">Vasile Rămneanţu</subfield></datafield><datafield tag="246" ind1="1" ind2="3"><subfield code="a">Istoria relaţiilor româno-iugoslave în perioada interbelică</subfield></datafield><datafield tag="264" ind1=" " ind2="1"><subfield code="a">Timişoara</subfield><subfield code="b">Ed. Mirton</subfield><subfield code="c">2007</subfield></datafield><datafield tag="300" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">317 S.</subfield></datafield><datafield tag="336" ind1=" " ind2=" "><subfield code="b">txt</subfield><subfield code="2">rdacontent</subfield></datafield><datafield tag="337" ind1=" " ind2=" "><subfield code="b">n</subfield><subfield code="2">rdamedia</subfield></datafield><datafield tag="338" ind1=" " ind2=" "><subfield code="b">nc</subfield><subfield code="2">rdacarrier</subfield></datafield><datafield tag="490" ind1="1" ind2=" "><subfield code="a">Bibliotheca historica et archaeologica banatica</subfield><subfield code="v">39</subfield></datafield><datafield tag="500" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">Zsfassung in engl. Sprache u.d.T.: The Romanian-Yugoslav relationship during the inter-war-period</subfield></datafield><datafield tag="648" ind1=" " ind2="7"><subfield code="a">Geschichte 1918-1940</subfield><subfield code="2">gnd</subfield><subfield code="9">rswk-swf</subfield></datafield><datafield tag="651" ind1=" " ind2="7"><subfield code="a">Jugoslawien</subfield><subfield code="0">(DE-588)4028966-7</subfield><subfield code="2">gnd</subfield><subfield code="9">rswk-swf</subfield></datafield><datafield tag="651" ind1=" " ind2="7"><subfield code="a">Rumänien</subfield><subfield code="0">(DE-588)4050939-4</subfield><subfield code="2">gnd</subfield><subfield code="9">rswk-swf</subfield></datafield><datafield tag="689" ind1="0" ind2="0"><subfield code="a">Jugoslawien</subfield><subfield code="0">(DE-588)4028966-7</subfield><subfield code="D">g</subfield></datafield><datafield tag="689" ind1="0" ind2="1"><subfield code="a">Rumänien</subfield><subfield code="0">(DE-588)4050939-4</subfield><subfield code="D">g</subfield></datafield><datafield tag="689" ind1="0" ind2="2"><subfield code="a">Geschichte 1918-1940</subfield><subfield code="A">z</subfield></datafield><datafield tag="689" ind1="0" ind2=" "><subfield code="5">DE-604</subfield></datafield><datafield tag="830" ind1=" " ind2="0"><subfield code="a">Bibliotheca historica et archaeologica banatica</subfield><subfield code="v">39</subfield><subfield code="w">(DE-604)BV012597609</subfield><subfield code="9">39</subfield></datafield><datafield tag="856" ind1="4" ind2="2"><subfield code="m">Digitalisierung BSBMuenchen</subfield><subfield code="q">application/pdf</subfield><subfield code="u">http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=017353831&sequence=000003&line_number=0001&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA</subfield><subfield code="3">Inhaltsverzeichnis</subfield></datafield><datafield tag="856" ind1="4" ind2="2"><subfield code="m">Digitalisierung BSB Muenchen</subfield><subfield code="q">application/pdf</subfield><subfield code="u">http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=017353831&sequence=000004&line_number=0002&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA</subfield><subfield code="3">Abstract</subfield></datafield><datafield tag="940" ind1="1" ind2=" "><subfield code="n">oe</subfield></datafield><datafield tag="999" ind1=" " ind2=" "><subfield code="a">oai:aleph.bib-bvb.de:BVB01-017353831</subfield></datafield><datafield tag="942" ind1="1" ind2="1"><subfield code="c">909</subfield><subfield code="e">22/bsb</subfield><subfield code="f">0904</subfield><subfield code="g">498</subfield></datafield><datafield tag="942" ind1="1" ind2="1"><subfield code="c">909</subfield><subfield code="e">22/bsb</subfield><subfield code="f">0904</subfield><subfield code="g">496</subfield></datafield></record></collection>
geographic	Jugoslawien (DE-588)4028966-7 gnd Rumänien (DE-588)4050939-4 gnd
geographic_facet	Jugoslawien Rumänien
id	DE-604.BV035433468
illustrated	Not Illustrated
indexdate	2024-07-09T21:35:09Z
institution	BVB
isbn	9735200414 9789735200411
language	Romanian
oai_aleph_id	oai:aleph.bib-bvb.de:BVB01-017353831
oclc_num	645785725
open_access_boolean
owner	DE-12
owner_facet	DE-12
physical	317 S.
publishDate	2007
publishDateSearch	2007
publishDateSort	2007
publisher	Ed. Mirton
record_format	marc
series	Bibliotheca historica et archaeologica banatica
series2	Bibliotheca historica et archaeologica banatica
spelling	Rămneanţu, Vasile Verfasser aut Istoricul relaţiilor româno-iugoslave în perioada interbelică Vasile Rămneanţu Istoria relaţiilor româno-iugoslave în perioada interbelică Timişoara Ed. Mirton 2007 317 S. txt rdacontent n rdamedia nc rdacarrier Bibliotheca historica et archaeologica banatica 39 Zsfassung in engl. Sprache u.d.T.: The Romanian-Yugoslav relationship during the inter-war-period Geschichte 1918-1940 gnd rswk-swf Jugoslawien (DE-588)4028966-7 gnd rswk-swf Rumänien (DE-588)4050939-4 gnd rswk-swf Jugoslawien (DE-588)4028966-7 g Rumänien (DE-588)4050939-4 g Geschichte 1918-1940 z DE-604 Bibliotheca historica et archaeologica banatica 39 (DE-604)BV012597609 39 Digitalisierung BSBMuenchen application/pdf http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=017353831&sequence=000003&line_number=0001&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA Inhaltsverzeichnis Digitalisierung BSB Muenchen application/pdf http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=017353831&sequence=000004&line_number=0002&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA Abstract
spellingShingle	Rămneanţu, Vasile Istoricul relaţiilor româno-iugoslave în perioada interbelică Bibliotheca historica et archaeologica banatica
subject_GND	(DE-588)4028966-7 (DE-588)4050939-4
title	Istoricul relaţiilor româno-iugoslave în perioada interbelică
title_alt	Istoria relaţiilor româno-iugoslave în perioada interbelică
title_auth	Istoricul relaţiilor româno-iugoslave în perioada interbelică
title_exact_search	Istoricul relaţiilor româno-iugoslave în perioada interbelică
title_full	Istoricul relaţiilor româno-iugoslave în perioada interbelică Vasile Rămneanţu
title_fullStr	Istoricul relaţiilor româno-iugoslave în perioada interbelică Vasile Rămneanţu
title_full_unstemmed	Istoricul relaţiilor româno-iugoslave în perioada interbelică Vasile Rămneanţu
title_short	Istoricul relaţiilor româno-iugoslave în perioada interbelică
title_sort	istoricul relatiilor romano iugoslave in perioada interbelica
topic_facet	Jugoslawien Rumänien
url	http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=017353831&sequence=000003&line_number=0001&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA http://bvbr.bib-bvb.de:8991/F?func=service&doc_library=BVB01&local_base=BVB01&doc_number=017353831&sequence=000004&line_number=0002&func_code=DB_RECORDS&service_type=MEDIA
volume_link	(DE-604)BV012597609
work_keys_str_mv	AT ramneantuvasile istoriculrelatiilorromanoiugoslaveinperioadainterbelica AT ramneantuvasile istoriarelatiilorromanoiugoslaveinperioadainterbelica

Verfügbarkeit

Es ist kein Print-Exemplar vorhanden.

Fernleihe Bestellen Achtung: Nicht im THWS-Bestand! Inhaltsverzeichnis

MARC

Datensatz im Suchindex

Es ist kein Print-Exemplar vorhanden.

Ähnliche Einträge